1,047 matches
-
Că este... este... un... și văzând că eu tac, îmi spuse cu bunăvoința care-l caracteriza, chiar atunci când era supărat: Hai, să te-ajut eu, este un cefalo... ― ...pod! respirai eu ușurat că am nimerit-o, făcând disperate apeluri la reminiscențele mele zoologice în legătură cu denumirile de origine greacă ale animalelor. Clasa hohoti scurt și se opri din condescendență pentru mine. ― Din pod ai căzut dumneata! Aceste animale sânt cefalotorace, domnule, prin urmare nici urmă de gît! Cine ți-a spus dumitale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din saga lui Flash Gordon. Pe insula luxuriantă unde vor fi prizonieri, norlandienii întâlnesc emblemele imaginației cinematografice ale secolului XX. Oamenii-maimuță o venerează pe Sylvia în același mod primitiv și dionisiac în care King Kong se îndrăgostește de femeia fatală. Reminiscențele din cultura populară americană și engleză abundă în Le rayon U - lumea în care pătrund călătorii este una croită după modelul lumii pier dute a lui Conan Doyle. Dinozaurii, tigrii uriași și pterodactilii sunt stăpânii acestui domeniu ce sfidează verosimilitatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de Bob Morane și Bill Balantine cu armatele sale de zombi și cu roboții săi indestructibili. Ming este și un descendent al rasei de creatori damnați și orgolioși ai romantismului german. Pasiunea pentru automate și clonarea ființei umane sunt o reminiscență poate a gestului ce trădează ambiția prometeică a personajelor lui E.T.A. Hoffmann. Ming este un Coppelius ce deține întreg arsenalul de soluții științifice al secolului XX. Niciodată împăcat cu înfrângerea, Ming este cu atât mai redutabil cu cât creaturile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe comunicare, pe transfer de experiență; toate acestea dau excelente rezultate tehnice. Pe noi diferitele ideologii ne-au împănat cu convingeri, ceea ce a închis posibilitatea oricărui dialog, a oricărui transfer de experiență; ideologiile ne-au creat reflexul convingerilor. Una din reminiscențele comunismului o constituie această structurare a persoanei predominant pe convingeri. Matricea de structurare a personalității este trasată de convingeri; substanța personalității noastre continuă a fi situată în zona unui a crede care înseamnă o închidere în propriul univers de discurs
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze auditoriul recitându-i versuri din Omar Khayam, Villon și Esenin. Poeziile Îi veneau În cap una după alta, fără ca Noimann să facă nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l măsura din ochi cu o oareșicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
limpezire și concentrare realizat de poezie: recâștigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe. Glorie a îndelungatei dorinți, Idei! (Fr.) Invențiunea poetică, astfel înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică) - aceeași concurență făcută duratei curente se afirmă stăruitor. * Imnul spiritual e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sterp se juca sub pământ, în acel "untererdisches Geschoss" în care dorm ficțiunile novalisciene. Stâncile fulgerate reprezintă ancorarea poetului în pământesc. Cu o muzicală știință a "chemărilor", Philippide ne pleacă și astăzi peste motivele vechii lui poezii. Servite acum ca reminiscențe ale unui domeniu părăsit, aceste motive împlinesc o funcție mai gravă și mai tulburătoare ca în primul volum, unde poetul se identifică ordinei subpământene. Tipică pentru Stâncile fulgerate însă - Rugăciunea de dimineață, cu atmosfera ei de sfârșit de furtună. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a acelor mari geometri. Ne instruiam despre proporții, cu Thales și Euclid; regândeam teoria polarelor cu Apollonius; cu Archimede măsuram ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic, vreo doctrină a reminiscenței, pentru explicarea contradicțiilor numărului irațional. Tot cu Platon contemplam cele 5 existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca, Pitagora etc.), nici din Hérédia, nici din Nietzsche, ci din stratul unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ardă în pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau fără - confruntarea se stingea Într-un fel. Thomas credea că disputele armate - chiar dacă avea oroare de așa ceva - Împinseseră planeta Înainte: nu pacea, ci războaiele mai primeniseră omenirea: conflicte dure erau, de cînd lumea, În interiorul oricărei specii. Omul avea o reminiscență bestială, bine disimulată; nu arăta că ar putea să omoare pe cineva; un miel. O făcea, nevinovat, În filmele cu violență, le căuta, intra În ele; Îi omora acolo pe cei răi, participa la prinderea lor, la execuții; cu mîna
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dumneavoastră s-au trecut pe câte două, trei sau chiar mai multe liste. Și la cea de stradă, și la cea de la Asociație, și la catedrală și mai știu eu unde. Văd și aici, îmi place să subliniez, tot o reminiscență a vremurilor când românul lupta să submineze comunismul din interior. Adică, dacă se dădea ceva pe liste, și după cum știți, mai ales când comunismul și la noi ajunsese o ruină, numai pe liste se dădea totul, venea subminarea: trecutul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere de Magdeburg cu rumeguș și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte cinci la braț, ca reminiscență de pe vremea când făceau zid viu în fata cetăților, firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
locuiam lângă gară. O duse pe Mioara pe linia moartă năpădită de iarbă. Iată caleașca ta spre Paris! îi zise el și îi arătă un vagonet răsturnat. Toate proiectoarele de pe scena vieții s-au aprins, luminând transportorul. În clipa aceea, reminiscența copilăriei îi reveni clară: plimbările cu vagonetul până la Vădeni sau, în sens invers, până la Traian-Sat și cel mai departe până la Ianca. Sfântul zâmbea și bunicul, luându-l de braț, se întoarse spre Mioara urându-i drum bun. Mioara ajunse beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
abia preludiul... Procesul, agonia, dură mai bine de trei ore. Era trecut bine de miezul nopții, când Feodin și ceilalți se retraseră osteniți și sleiți în străfundurile minții lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice. Pieptul i se ridica din nou și cobora înapoi. Respira. Trăia! Era minunat. Era grozav! Era tot ce își dorise el vreodată. "Te iubesc, Ana!" Era amețit și teribil de slăbit, dar era fericit. Îi puse o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e reprezentată de ocultismul european medieval și modern, iar sursele de care se folosește pentru a o caracteriza nu sunt nicidecum studii academice, ci operele unor ocultiști contemporani precum Eliphas Lévi, R.A. Vaughan, A.E. Waite sau Rudolf Steiner. O reminiscență - nu foarte îndepărtată în momentul în care își scria cartea - a propriilor începuturi ocultiste. Astfel, cele trei axiome fundamentale ale magiei - existența planului astral, existența unei analogii între acesta și planul sensibil, posibilitatea controlării ei prin voința disciplinată a omului
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
taina care era deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om conștient de lucruri pe care oamenii nici nu au voie să le știe. Era acolo ceva primitiv și îngrozitor. Nu era lucru omenesc. Asta îi aduse în minte niște reminiscențe despre magia neagră. Era frumos și obscen. — Mon Dieu, dar aici e vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu-și dădu seama că le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îl iubea ― și-l iubise totdeauna. Într-un cuvânt, femeia se apără cu prea multă înverșunare ca să fie crezută. Soțului nu-i fu greu să-și dea seama că actrița juca teatru și acasă, nu numai pe scenă. Cedând unor reminiscențe ale educației religioase, o tîrî într-o biserică punînd-o să jure în fața Sfintei Fecioare că nu l-a înșelat. Jurământul era pentru el, în aceste circumstanțe, suprema dovadă de inocență. Soția îngenunche în fața icoanei și jură cu evlavie că-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
arbori care rodesc animale sau au capete omenești (ramurile devin animale care împroașcă vicii personificate), devin simboluri ale acțiunii sale maligne. Păcătoșii, surprinși în momentul săvârșirii greșelii sau al ispășirii ei, trebuie să demonstreze atât natura cât și consecințele păcatului. Reminiscențe ale acestei concepții medievale există în literatura lui Dimitrie Cantemir și a lui Ion Budai-Deleanu. Unul dintre sistemele de reprezentare a viciilor sau păcatelor majore a fost cel al arborelui răului. La baza acestei reprezentări stă ideea că toate viciile
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sălbatecă) abordează într-o manieră ambiguă, amuzat-ironică, teme aflate în atmosfera tinerei generații: sexualitate „sportivă”, fără complicații, onirism suprarealist și magie. Discret-confesiva, introspectiva „Cheia viselor“ (nr. 82), superior-ironicul „Despre Amor“ (nr. 83), „Idealul extern (fantezie diplomatică)“ (nr. 83), dar și reminiscențele constructiviste din „Interiorul nou (atelierul lui Maxy)“ (nr. 78) sau „credo“-urile poetice despre estetica pamfletului, asumat drept „lirism contondent” („Pamflet și pamfletari“, nr. 85), stau alături de articole „politice” („Sinucigașii în viața publică“, nr. 88) - e drept, puține la număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a. erau militanți radicali de stînga). Odată cu instaurarea dogmatismului realist-socialist, componenta de libertate artistică - anarhică, revoltată, ludică și imaginativă - trebuia însă abandonată în favoarea „necesității înțelese” a Revoluției proletare și denunțată ca reminiscență burgheză, „decadentă”. În deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor motivații cu totul diferite. Uneori este vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților de înlocuire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața lui de jandar’: S-a-nțeles comanda, ostaș?! În acest timp, Va stătea la stânga bunicului Ghiorghi, care citea „jornalu’”, și ziarul era plin cu cele câteva litere Învățate În ziua aceia fără a bănui câte bucurii poate aduce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]