911 matches
-
funcționat o biserică și o școală poloneză frecventate de polonezii din localităție din jur, inclusiv Bălții Noi. După ocuparea Basarabiei de către sovietici în 1940, apoi și între anii 1944-1949, jumătatea din populația Bălților Noi a fost deportată în Siberia sau repatriată în Polonia. După moartea lui Stalin deportațillor li s-a permis să se întoarcă, dar casele lor din Bălții Noi au fost date altor persoane venite din URSS, iar terenurile agricole au fost transformate în sovhozuri. Astfel, polonezii au fost
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
provocate în stradă și în alte locuri publice. În august 2010, guvernul francez condus de Nicolas Sarkozy a ordonat desființarea tuturor taberelor ilegale din Franța care erau alcătuite în marea majoritate din țigani români, iar locuitorii acestor tabere au fost repatriați primind ca ajutor bănesc 300 euro (adulții) și 100 euro (copiii). Aceste măsuri au dus la aspre critici din partea Comisariatului de Justiție al Europei reprezentat de Viviane Reding, José Manuel Durăo Barroso, președintele Comisiei Europene, și Angelei Merkel, cancelarul german
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
misiunea eșuând. Pilotul s-a îndreptat spre Chile, a aterizat la sud de Punta Arenas, unde a parașutat echipa SAS. Cei trei membri ai echipajului elicopterului au distrus aparatul, după care s-au predat poliției chiliene, pe 17 mai, fiind repatriați după un interogatoriu. Descoperirea elicopterului incendiat a atras atenția publicului, dar și a comandamentului argentinian, care a intuit despre ce este vorba. Deși detașamentul SAS a pătruns adânc pe teritoriul Argentinei, a fost nevoit să renunțe și să se întoarcă
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
pătruns adânc pe teritoriul Argentinei, a fost nevoit să renunțe și să se întoarcă, după ce comandamentul argentinian a trimis 2000 de soldați pentru a-I depista și anihila. Detașamentul s-a întors fără probleme în Chile, după care s-a repatriat în Marea Britanie la bordul unei curse civile. Conform mărturiei Col. Richard Hutchings, a pilotului elicopterului, la care s-au adăugat mărturiile veteranilor argentinieni, echipa SAS (SBS -Special Boat Service, de fapt) a executat operații de sabotaj pe teritoriul Argentinei, determinând
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
tren. S-a întors la Viena de unde a întreprins o serie de acțiuni ce aveau drept scop reîntoarcerea sa în țară. Sub presiunea opiniei publice internaționale, în cele din urmă, i s-a permis de către autoritățile de la București să se repatrieze. La 9 iulie 1978 a ajuns acasă, supravegheat îndeaproape de Securitate. A aflat că i s-a desfăcut contractul de muncă, pe motivul absențelor nemotivate, și în cele din urmă a fost transferat la Fabrica de Prototipuri și Proiectare Tehnologică
Vasile Paraschiv () [Corola-website/Science/322197_a_323526]
-
fiind că era evreu, a fost internat în lagărul de la Fossoli, de lânga Modena. Ulterior, în februarie 1944, alături de ceilalți deținuți din lagăr, a fost deportat la Auschwitz. A supraviețuit până la eliberarea de către Armata Roșie, iar în 1945 a fost repatriat în Italia, după o lungă călătorie prin toată Europa, descrisă în cartea "Armistițiul". Moare la 11 aprilie 1987, căzând în gol în casa scărilor de la etajul al treilea al locuinței sale. Unii dintre biografii săi sunt de părere că scriitorul
Primo Levi () [Corola-website/Science/322295_a_323624]
-
refugiat la rudele sale din Imperiul Bizantin, unde a rămas până la moartea lui care a intervenit în 1129. Fiul lui Almos, Bela, avea să ajungă rege în 1131, în ciuda faptului că era orb. Resturile pământești ale lui Almos au fost repatriate de regele Bela în 1137. Pe 21 august 1104 Álmos s-a căsătorit Predslava și a avut următorii copii:
Prințul Álmos () [Corola-website/Science/329649_a_330978]
-
secolului al IV-lea Diocaesarea și-a păstrat și locul de frunte în colectivitatea evreiască din Palestina, alături de Tiberias. După unele surse în oraș au existat la un moment dat 18 sinagogi , între care și o sinagogă a unor evrei repatriați din Babilon și beit hamidrash-ul cel mare „Sidra Rabba” , de asemenea pieți de comerț activate de evrei. Comercianții se foloseau de măsuri și greutăți specifice orașului. Monedele emise de oraș în timpul împăraților Eliogabal și Caracalla conțin inscripții favorabile relațiilor bune
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
franco-armeană) . În luna februarie 1919, feldmareșalul Edmund Allenby a numit câțiva ofițeri franczi care să supervizeze administrația regiunii Cilicia și repatrierea zecilor de mii de armeni deportați în timpul războiului ca parte a Genocidului Armean. Pe parcursul a câteva luni au fost repatriați aproximativ 150.000 de armeni, din care 20.000 cetățeni originari din Marash. În perioada care a urmat încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei între francezi și britanici, care doreau fiecare să-și crească influența în regiune. Guvernul
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
ofițeri experimentați precum kurdul Kılıç Ali Bey să organizeze unitățile tribale din regiune. În ianuarie 1920, convoaiele de aprovizionare franceze și liniile lor de comunicații au început să fie atacate în mod regulat de milițiile turce, iar armenii care fuseseră repatriați au fost din nou ținte ale atacurilor partizanilor, fiind forțați să își părăsească din nou căminele. Francezii au încercat să calmeze minoritățile musulmane din regiune (circazieni, kurzi, aleviți) prin crearea unităților de jandarmerie nu a făcut decât să îi incite
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
capitulare a avut loc pe 23 noiembrie 1918 la Mbaala, în Zambia. La acel moment, armata sa era compusă din 30 de ofițeri germani, 125 de subofițeri și soldați germani și 1.168 de indigeni. Colonelul von Lettow-Vorbeck s-a repatriat în Germania în ianuarie 1919, având parte de o paradă personalizată pe sub poarta Brandenburg datorită invadării cu succes al unui teritoriu britanic. S-a manifestat ca un susținător deschis al monarhiei și al unui regim conservator. A luat parte activ
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
manieră clandestina în Egipt unde se înscrie la Facultatea de Agricultură a Universității din Cairo. Șederea în Egipt îl va deziluziona pe acestă cu privire la arabism și Naser iar după doar o perioadă de trei luni, de frică să nu fie repatriat forțat în Tunisia, acesta pleacă în Siria unde va studia filosofie pentru o perioadă de patru ani la Universitatea din Damasc. Aici își va petrece anii de studenție în mijlocul a numeroase dezbateri precum cea dintre naționaliștii naserieni și cei baatiști
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]
-
1942 la sediul central al Gestapo-ului din Berlin, unde a fost unul din principalii colaboratori ai lui Heinrich Müller și a fost responsabil cu combaterea comunismului și marxismului și cu anchetarea străinilor care desfășurau activități subsversive și a persoanelor repatriate din Uniunea Sovietică. În 1937 a fost promovat la Secția Penală și mai târziu a devenit superintendent de poliție. Geißler a devenit la 1 mai 1933 membru al NSDAP (2.591.797) și a intrat în SS. El a avansat
Kurt Geißler () [Corola-website/Science/329098_a_330427]
-
a fost deteriorat de forțele germane în Al Doilea Război Mondial, dar nu a fost demolat după Revolta din Varșovia din 1944. După război palatul a fost renovat, iar cea mai mare parte a colecției furată de Germania a fost repatriată. În 1962 muzeul fost redeschis pentru public. Structura exterioară a fost proiectată de Augustyn Wincenty Locci. Arhitectura palatului este un exemplu unic care îmbină diferite tradiții arhitecturale ce amintesc de vilele aristocratice poloneze cu turnuri laterale, vilele suburbane italiane și
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
unei aterizări forțate, cauzată de o pană de motor. Oricum, în urma ofensivei sovietice aeroportul Simferopol devenise nesigur, astfel că la 22 septembrie s-a sfârșit cea de-a treia campanie a Secției I a Escadrilei 108 Transport Ușor, aviatoarele fiind repatriate, iar secția s-a desființat. În întreaga lor activitate aviatoarele n-au avut niciun incident de zbor. Avioanele însă au rămas la Simferopol, fiind preluate la 22 septembrie de Secția II a escadrilei 108. Sub comanda cpt. av. Traian Demetrescu
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
de la 1918. A reușit să supraviețuiască terorii revoluției bolșevice ungare și s-a stins din viață împreună cu soția la Budapesta în vara anului 1919. Prin grija fiului său Iuliu I. Mezei Câmpeanu, odată cu retragerea Armatei Române din Budapesta au fost repatriate sicriele ambilor părinți și ale fratelui mai mare Eugen, decedat în același an, tot în Ungaria. Au fost înmormântați în parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda Veche (Cimitirul Central).
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
autentic, creștin greco-catolic, a promovat cultura românească și prietenia cu alte națiuni. Contactat de către unele cercuri maghiare din S.U.A. pentru sustinerea separării Transilvaniei de România, le-a răspuns indignat: Cum adică? Să-i propui chiar unui Rațiu așa ceva?! S-a repatriat împreună cu soția în orașul natal Turda în anul 2007, împlinind vechiul legământ al familiei Rațiu de a reveni în Ardealul strămoșilor. După revenirea în țară, deși grav bolnav, s-a implicat în refacerea mormintelor familiei, ridicarea a trei noi monumente
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
cărții o formează informațiile privitoare la Budapesta sub teroarea bolșevicilor și salvarea ei de către trupele române. Armata română a intrat în capitala trufașilor noștri dușmani dintotdeauna la 3 august 1919. Odată cu evacuarea trupelor române în 14 noiembrie 1919, s-a repatriat împreună cu întreaga familie. A fost avocat la Cluj. După decesul primei soții, din a doua căsătorie a avut trei copii, două fete au decedat de tinere și un fecior fără urmași. A fost înmormântat în parcela rezervată membrilor familiei Rațiu
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
viziunea postbelică a conducătorilor italieni, formarea Legiunii a continuat. După ce însă în anul 1919 România a solicitat întoarcerea din Italia a foștilor prizonieri de război, pe fondul evenimentelor revoluționare din Rusia și din Ungaria, întregul efectiv al Legiunii s-a repatriat în intervalul septembrie - decembrie 1919. Ajunși în România însă, pe fondul suspiciunii că ar fi putut servit ca mijloc de penetrare postbelică italiană în regiunea Dunării, soldații au fost dezarmați și corpul ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de penetrare italiană în regiunea Dunării. Situația a fost confuză, într-un context în care chiar românii prin intermediul unor membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română să nu debarce la Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii au fost dezarmați și oficialii italieni au fost repatriați. Aceste acte au fost determinate atât de comunicarea defectuoasă între autoritățile politice și militare și reprezentanții italieni de la București, cât și de puternica animozitate franco-italiană, într-un context în care Franța penetrase puternic economic și militar Regatul României. Trecerea în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
populației că locul în care a fost înmormântat nu îi onorează viața și legătura cu orașul în care s-a născut, un grup de oameni din Silverton au luat inițiativa de a deshuma rămășițele lui Bobbie și de a le repatria, pentru comemorare.
Bobbie, „câinele minune” () [Corola-website/Science/331994_a_333323]
-
ei, care au supraviețuit, au revenit la Cernăuți, care revenise sub dominația sovietică. Autoritățile sovietice l-au arestat curând pe tatăl ei, care a murit la scurt timp după aceea. Miriam și restul familiei au primit dreptul de a se repatria în România și s-a stabilit într-o tabără de tranzit la Timișoara. Acolo ea a lucrat o vreme ca educatoare la o grădiniță evreiască.În 1948 ei au emigrat în Palestina în cadrul emigrației evreiești ilegale, la bordul vaporului „Pan
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
și a fost trimis într-un lagăr, unde a murit de pneumonie. Copilul și bunica au ajuns într-un alt lagăr. În anii 1943-1944 în urma reculului în fața armatei sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a ajuns în cele din urmă la Rădăuți. Poetul nu a acceptat niciodată să povestească, nici mai târziu soției și copiilor
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
este un program inițiat în 2008 și reactivat în iulie 2012 de către Guvernul Franței pentru a repatria mii de cetățeni români și bulgari de etnie romă. Deși cetățenii bulgari și români au dreptul de a intra în Franța, deoarece țările lor fac parte din Uniunea Europeană, ei nu au voie să muncească în Franța, deoarece România și Bulgaria
Expulzarea romilor din Franța () [Corola-website/Science/330006_a_331335]