5,999 matches
-
crimei nu fusese jaful, căci banii și celelalte valori din casă rămăseseră la locul lor. Măcar, În privința asta, puteau răsufla cu toții ușurați. Evenimentul a fost comentat și de posturile de radio, desigur cu un impact considerabil mai mic, toate strădaniile reporterilor de a impresiona opinia publică limitîndu-se de fapt la ridicarea la cote dramatice a vocii și la cîteva amănunte pe care, În lipsa imaginilor, nimeni nu le-ar fi putut contesta. Se afirma, Între altele, că fuseseră descoperite, alături de urme neconcludente
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întrecut În a dezvălui nenumărate comploturi, reale sau imaginare, puse la cale În același scop. Interesantă este mărturia unuia din participanții la evenimentele de atunci, care, În 1994, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Revoluție, răspunzînd Întrebării puse de reporterul unui post local de radio, Își amintea: „mă simțeam ca și cum aș fi mîncat dintr-o dată prea multe măsline!“ Ca nu cumva să fie luat de fraier, Pablo dori să-l contrazică, sau măcar să se arate neîncrezător. — Hai, că asta e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
minte ultimele momente ale încleștării cu forțele de ordine care ridicaseră un adevărat asediu în jurul lor, de parcă ar fi avut de-a face cu o adevărată cazemată. Un marasm general, sute de gură cască care nu înțelegeau ce se întîmplă, reporteri, cameramani, mașinile Jandarmeriei, Poliției, Pompierilor și Ambulanței aliniate la capătul străzii gata să intervină în caz de catastrofă, un car de televiziune pregătit să intre în direct. Dendé fluturînd o zdeanță albă legată la capătul unui băț, Tîrnăcop rănit la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lasă memoria, cînd uite cine are grijă să mi-o împrospăteze! Proteste, Cîntece de „Libertate“, Foc de Arme, Panică și Moarte, zice Baltimore Sun. E prea de tot, chiar dacă sună a film de Hollywood și mă duce cu gîndul la reporterii ăia dubioși care stîlceau limba română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
activi sociali. În această mizerie și promiscuitate de nedescris, actul sexual se consumă la Întâmplare, brutal, ca un jaf armat, iar nașterile, majoritatea nedorite, fac parte din existența lor. Din când În când funcționari de la Primărie, Însoțiți de câte un reporter TV Își murdăresc Încălțările, se agită și frământă noroiul, și gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare . Cine crede că ei sunt profund nemulțumiți de condiția lor se Înșală. Au biologicul ca armă și ca blestem Împotriva societății. De jur Împrejurul acestui bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
descrise În operele sale de mai târziu. Kawabata s-a născut la Osaka, dar după moartea bunicului s-a mutat În Tokio. A urmat cursurile Universității imperiale din Tokio pe care a absolvit-o În 1924. A fost de asemenea reporter la Mainichi Schimbun din Osaka și Tokio. A fost destul de rezervat În privința fervorii militariste ce a cuprins Japonia În timpul celui de-al doilea Război Mondial și s-a implicat puțin În efortul de reconstrucție a țării de după război, nefiind atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu invidia feminină a penisului? Nu știu dacă e adevărat, dar conform documentelor, Cancelarul Sănătății a râs la auzul criticilor. „Delegația vieneză trebuie să aibă răbdare. Într-o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană din abanos să pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar sunetul propriei voci o lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
decât la unsprezece. Chiar dacă mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale dimineții. Relatarea mea va putea fi citită mâine dimineață, la micul dejun. La nouă dimineața fiecare ziar din Londra va avea un reporter ce va da târcoale pe la ambasada iugoslavă. Mâine, Înainte de prânz, toată povestea va fi cunoscută la Belgrad, iar trenul nu are șanse să ajungă acolo până la șase seara. Și nici pentru imaginație nu vor rămâne prea multe. Gândiți-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îndesate. Primul lucru pe care l-a remarcat doctorul Czinner a fost o cruce de argint la lanțul ceasului, iar următorul că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rochia ei de cocktail. —Vreau să zic, uitați-vă și voi la mine. E două după-amiaza, iar aceasta este cea mai adecvată ținută pe care știu să o aleg. Singura carieră pe care aș putea-o avea este aceea de reporter la MTV, dar la așa ceva chiar nu aspir. E prea demodată. Adică, ce s-a ales de Serena Altschul? Celălalt lucru care chiar mă Împiedică să-mi fac o carieră este mama. Trebuie să fiu disponibilă În fiecare zi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acum. Eu, dom’ sergent, Fecioara Zburătoare. Helen Hoover Boyle. Povestesc de fapt cum ne-am cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le spun oamenilor doar ceea ce vor să audă. Am învățat să scriu totul. Și am mai învățat și că editorii pot fi niște mari jigodii. De atunci încoace, m-am tot întrebat ce voia să însemne examenul ăla. Acum sunt reporter, la un mare cotidian, și nu mai trebuie să-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil a fost într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
facultatea de jurnalism vor să te transforme într-o cameră de luat vederi. Un profesionist instruit, obiectiv, detașat. Precis, minuțios și atent. Vor să te facă să crezi că știrea și tu, personal, reprezentați întotdeauna două lucruri distincte. Criminalii și reporterii nu se întâlnesc niciodată. Indiferent de subiect, niciodată nu e vorba despre tine. Cel de-al treilea copil la care mă duc este la o fermă, la două ore de mers spre sud. Cel de-al patrulea copil e într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de două ori, clipind rapid. Așteptând. Are ochii albaștri. Sunt reporter la ziar. — Casa Exeter e o casă minunată, de patrimoniu, pe care unii vor să o dărâme, zice, acoperind cu o mână telefonul. Șapte dormitoare, cincisute șaizeci de metri pătrați. Întreg parterul e lambrisat cu lemn de cireș. Atâta liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uiți imaginea de ansamblu, șmecheria e să privești totul în gros-plan. Calea cea mai la îndemână ca să închizi toate ușile în urma ta e să te adâncești în cele mai mici detalii. În fapte. Partea cea mai bună a meseriei de reporter este că te poți ascunde în spatele carnețelului. Totul este, întotdeauna, doar pură investigație. La biblioteca locală, în secțiunea dedicată copiilor, cartea a ajuns înapoi pe raft și așteaptă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. La pagina 27 e o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
afectat. Vă rog să fiți cât mai exact. E o neînțelegere, zic. Nu e vorba de nici o erupție. Nu sun, zic, pentru o acțiune juridică. Nu știu de ce, dar îmi vine în minte Hellen Hoover Boyle. Când spun că sunt reporter la ziar, bărbatul zice: — Îmi pare rău, dar nu avem voie să discutăm despre acest subiect înainte de declanșarea acțiunii în justiție. Sun la clubul de fitness, dar nici ei nu vor să discute. Sun la Treeline Dining Club, care apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
n-ar strica să tacă din gură și să sune el. — Tu ești domnul Fapte Diverse, zice. Ia vezi, zice, că aici nu suntem la pușcărie și nici eu nu sunt curva ta. Chestia asta mă omoară. Nu te faci reporter pentru că știi să ții un secret. Meseria de ziarist însemnă să spui tot. Să porți povara știrilor proaste. Să împrăștii molima. Cel mai tare subiect din toate timpurile. Ăsta ar putea să fie sfârșitul mass-mediei. Descântecul ar putea fi molima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel mai rău caz. Se oprește în fața unei garderobe imense cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Bittaker, zis „Clește“, și cu Bill Bonin, zis „Ucigașul de pe autostradă“. La mijloc, aproximativ 126 de victime. Helen Hoover Boyle mă are alături pe mine. — Nu puteam să pun capăt crimelor, i-a spus la un moment dat Bonin unui reporter. De fiecare dată era din ce în ce mai ușor... Nu am cum să nu fiu de acord. E ca un obicei prost. La radio zice că doamna doctor Sara Lowenstein era un înger cu o putere nemaivăzută, mâna însuflețită a lui Dumnezeu, conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cel mai ușor mod de a evita să trăiești e să te mulțumești să observi. Să cauți detaliile. Să relatezi. Să nu te implici. Să-l lași pe Fratele cel Mare să cânte și să danseze în locul tău. Să fii reporter. Martor competent. Un membru recunoscător al publicului. La radio se aude valsul lipit de punk lipit de rock lipit de rap lipit de imnuri gregoriene lipite de muzică de cameră. La televizor, cineva povestește cum se fierbe somonul. Cineva povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu vă întoarceți la catedră? Mă întorc imediat ce-mi văd Sinteza mergînd. Cum o să meargă, mai că am dubii... Mi se repartizează toate lichelele acolo. Și știi de ce? se aprinde el. Mi-am permis să-mi spun părerea unui reporter, care voia să scrie despre menirea inginerului: "Nu-s de-acord cu formula: inginerul în mijlocul producției; asta e treabă de maistru și de tehnician. Inginerul trebuie să stea în bibliotecă, în birou și-n laborator; să aibă imaginea clară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult, mai bine, mai ieftin; că doar n-a făcut studii superioare ca să se intereseze de ce nu-i măturată secția, de ce nu-s ambalaje, de ce a lipsit cutare și de ce nu-i expediată marfa la timp." Știi ce-a făcut reporterul? Mi-a publicat opinia imediat după cea a lui Haralamb, care o ținea morțiș la modul dogmatic: "inginerul în mijlocul producției". Cred clatină Muraru din cap, după un timp de tăcere -, cred că-i mai bine, totuși, să rămîi în cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]