5,495 matches
-
fațetă a pictorului impresionist cu creionul În mână. Poate că, de fapt, se aștepta să Înțeleg eu mai Întâi. Și să mă comport ca atare? Nu prea eram sigur. Dar dacă lucrurile stăteau așa, asta ar fi explicat de ce Îmi reproșase faptul că nu eram sincer nici măcar cu mine. Și de ce nu voia să mai aibă de-a face cu mine. Și dacă totuși aș suna-o, de data aceasta fără să mai pretind că sunt altcineva, decât persoana asta complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru că onestitatea făcea parte din felul ei de-a fi): „Copila asta nu-i vreun geniu, dar nici noi nu-i cerem imposibilul. Dumnezeu s-o binecuvânteze, e silitoare, mai mult de-atâta nu poate, așa că nu avem ce-i reproșa“. Despre mine, moștenitorul nasului ei lung, egiptean, și al gurii ei limbute, inteligente, mama zicea cu rezerva ei caracteristică: „Bonditul 1 ăsta? Nici nu trebuie să deschidă cartea și are zece la toate materiile. E un al doilea Albert Einstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zise el. — Cum? La clasa Întâi? Neîncrederea și speranța ei Îl făcură să se decidă. Se hotărî să fie princiar la scară orientală, aruncând cu daruri scumpe fără să ceară, fără să dorească nimic În schimb. Parcimonia era ceea ce se reproșa În mod tradițional celor din rasa lui, iar el Îi va demonstra unui creștin cât de nemeritat era acest reproș. Patruzeci de ani În deșert, departe de mana Egiptului, aduseseră obiceiuri aspre, curmalele numărate și apa tezaurizată. Nici cei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că toate exemplarele din această carte sunt distruse. Și ea zice: — Mona, sună la poliție, te rog. Capitolul 6 Procedura uzuală în cazurile de moarte în leagăn este de a-i asigura pe părinți că nu au ce să-și reproșeze. Sugarii nu se sufocă în pături. În Revista de pediatrie, în cadrul unui studiu publicat în 1945 și intitulat „Asfixierea mecanică la nou-născuți“, cercetătorii au demonstrat că nici un copil nu se poate sufoca în așternut. Chiar și cel mai mic sugar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un lemn, care i-a fost luat pe la cinci și aruncat în foc, a ieșit și stă în mijlocul șoselei, bătut de viscol, așteptînd o ocazie; nu mai are nici o putere, nici măcar să judece: știe doar că trebuie să ajungă. Își reproșează mereu că trebuia să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de ger, intră și merge să se așeze în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coapsele de fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i se întâmplase ca, mișcându-se în același ritm cu femeia de sub el, să surprindă privirea vreuneia dintre reproducerile statuilor din Insula Paștelui, răspândite prin grădina întunecată, ale cărei orbite goale îi reproșează furioase amoralitatea. Cam așa stăteau lucrurile. În mintea lui Alan, dragostea pentru soția lui preluase rolul podelei din bufetul de la Euston Station: acela de a contracara pericolul de ejaculatio praecox. Dar oare va putea aplica aceeași metodă, la fel de lin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
împărat al dinastiei a rămas în istorie ca un risipitor care a trăit o viață de desfrâu. Potrivit scrierilor, neglija problemele de stat, era preocupat doar de petreceri și nu ținea cont de suferința poporului. Dacă sfetnicii îndrăzneau să-i reproșeze astfel de fapte, sfârșeau omorâți la porunca acestuia. Sătui de abuzurile împăratului, regatele de sub stăpânirea sa s-au ridicat împotriva lui, iar unul dintre acestea, regatul Shang, l-a învins și detronat, acesta fiind conform atestărilor istorice sfârșitul dinastiei Xia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
paie în cap simțindu-se responsabil pentru București: „Dacă la București premierul Năstase va continua să fie sufocat de anumite personaje din jurul său, va fi rău”. Putreziciunea din partid pute la fel, și la centru, și la margini. Rus îi reproșează nejustificat lui Boc că a făcut campanie anti-PSD la Cluj pe tema baronilor din Vrancea și Bacău: câtă vreme nu e o enclavă politică, Clujul pesedist răspunde pentru PSD Vrancea sau Bacău - și invers. De altfel, Oprișan de la Vrancea, baronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Nu întâmplător împotriva tuturor disidenților (potențiali conducători ai României) s-a declanșat atunci o vastă campanie de denigrare în presă și în alte medii. S-a apelat până și la sprijinul SRI-ului de atunci. Vina care li s-a reproșat de putere era aceea că ar fi fost manipulați politic. Analizând faptele nu putea fi vorba de așa ceva. Ei nu doreau decât să nu lase țara pe mâna „criptocomuniștilor”, „neocomuniștilor” sau „comuniștilor cu față umană”. Și-au dat seama că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Cronica Română” din 20 octombrie 2000 se spunea: „Vicepreședintele PD a atras atenția faptului că se încearcă pătrunderea unor grupuri de interese economice în politică, amintind cazul lui Stolojan, fost în conducerea grupului Tofan. Fostului prim-ministru i s-a reproșat și afacerea Tirex Petrol și cea a privatizării PETROM, care ridică semne de întrebare”. Evoluția democrației și a politicii românești de după 1989 este conturată și descrisă de Silviu Brucan în cartea „România în derivă”: „Dictatura lui Ceaușescu nu a permis
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în spiritul lor. Până și avocații care i-au apărat pe marii corupți ai României și pe unii infractori notorii poartă o anume vină de ordin deontologic, speculând pentru aceștia orice portiță de scăpare și pedepse mai ușoare. S-a reproșat României și pe bună dreptate problema orfanilor și orfelinatelor de la noi, a numărului mare de copii instituționalizați. Abandonul de copii înregistrat în fiecare an se datorează nu numai educației părinților care au recurs la acest fapt sau gest necugetat sau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
poate să ne lase indiferenți. Cum e cu putință ca eroii de ieri să fie tratați astăzi drept simpli huligani? Poate că e naivă întrebarea noastră. Disidenții au avut aceeași soartă. Dar nu putem să n-o punem. Li se reproșează studenților însuși faptul de a continua să facă politică. Aici se ridică o problemă de principiu. N-au cerut chiar ei depolitizarea Universității? [...] Depolitizarea Universității, a școlii în general, înseamnă separarea ei de orice criteriu politic, în predare sau în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
teatrul lui Eugen Ionescu, iar el luase zece? Hm. Dar ce era să fac? Am râs și eu. Și cu Miruna nu s-a culcat nici unul dintre noi. Cam ăsta era cel mai grav lucru pe care i-l puteam reproșa. Nu mult, aș spune. Și atunci? De ce toleram ceea ce urma să fac, adică sex cu nevasta lui? O voiam? Nu neapărat. Dar „nu neapărat“ nu este un nu categoric. În parcare nu era nimeni. Ne-am urcat în mașină. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acestui model (începând cu folosirea - caracteristică acestui gen - a vechiului topos de roman: conspirația universală, investită cu puteri incontrolabile, în manieră comico-alegorică, cel puțin de la Chesterton încoace - dirijată de un proteiform Deus-ex-machina. Personajul Marelui Mistificator, pe care tu mi-l reproșezi ca pe o găselniță prea simplă, este, în acest context, un ingredient, aș spune, aproape obligatoriu). Modelul la care mă refer are ca primă regulă a jocului pe aceea de „a fi folositor“ (sau, mai degrabă: a ne preface că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebuit să le întrerupi. Ai vrea să-l avertizezi imediat pe Cavedagna, dar el scoate o foaie anexată la fascicul, pe care vrea să ți-o arate: Vreți să vedeți ce a avut curajul să răspundă Marana când i-am reproșat falsurile? Aici e scrisoarea lui... Și ți-arată un paragraf ca tu să-l citești. „Ce importă numele autorului de pe copertă? Să ne transportăm cu gândul peste trei mii de ani. Cine știe ce cărți din epoca noastră vor mai exista, cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dispreț - făcu o pauză și poate pentru prima oară privirea lui și tonul vocii fură diferite, aproape umane: Oare am ales eu această față și acest trup? Totuși, oamenii n-au făcut altceva decît să mă insulte și să-mi reproșeze asta, și-ți jur că mi-a trebuit multă vreme ca să accept ideea că nimeni... Nimeni, ascultă-mă bine... nu a făcut față de mine un gest amabil. - Trebuie să-ți fi fost greu. - Greu nu e cuvîntul potrivit - dădu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi altfel un om care lua hotărîri cu o rapiditate uluitoare și tot atît de uluitoare erau în eficacitatea lor. Se părea că nu greșise niciodată, că de fiecare dată trimisese omul potrivit, că nimeni nu avea nimic să-i reproșeze. Altfel nici n-ar fi fost de explicat audiența totală pe care o avea la mai-marii zilei, indiferent care ar fi fost partidul la putere. Mihai Mihail era consultat și ascultat de toți, de oamenii Generalului, de maniști, de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
te înghite și nici nu are cine să te scoată, fiecare pentru sine, politică mare!, se putea întîmpla ca, în urma nu se știe cărei isprăvi, Mihail să fie chemat la ministru ori chiar la șeful guvernului și să i se reproșeze "totala lipsă de informații în ceea ce privește cutare ori cutare afacere, care, întotdeauna!, amenința stabilitatea politică, funcționarea ministerului și chiar interesele majore ale Statului". La o asemenea poznă te puteai aștepta în orice zi, în orice oră. Și atunci Mihail pregătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să știe ce se întîmplă acolo. Iar el se străduise și aflase. I-o spusese destul de clar, poate prea clar, ce se cocea în casa lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de‑acum Îmi veți fi și dumneavoastră, că am scris multe scrisori În viața mea. Și că aproape toate au fost adresate unei singure persoane, lui Mendel Osipovici. Dumneavoastră, cunoscător al operei sale (și nu am intenția de a vă reproșa acele inexactități În monografia pe care i‑ați dedicat‑o), nu va trebui să vă Încărcați memoria cu cine știe ce amănunte, așadar puteți reține ceea ce vi se pare esențial. În poezia cu titlu criptic „Canibalism stelar“ (vol. I, p. 42) “Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Luana și Dan erau nevoiți să apeleze la varianta Ema. Se pornea, astfel, un circ în toată regula. Știind că un joc în doi nu are nici un farmec, Ema se lăsa rugată. La nesfârșit! Mătușa Vanda îi fugărea din fața ușii, reproșându-le că nu-i luau odorul în seamă decât atunci când îi înghesuia nevoia. Copiii se lansau într-un șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea, nu poate să alerge, se supără din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cordel directorul o cunoștea foarte bine. Nu era singura care călca pe-alături. Ca magazineră, însă, nu avusese lipsuri și la registratură se descurca destul de bine. Dincolo de caracterul josnic, care nu era înregistrat la personal, nu avea ce să-i reproșeze. Liga se trezi în imposibilitatea de-a descâlci ițele. Seara, în timp ce mâncau, Luana îi povesti soțului ei mârșăvia care i se făcuse. El răspunse simplu: Nu mă interesează. Reacția lui nu făcu altceva decât să șubrezească sentimentele Luanei pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi era locul. Faptul de a-l suna pe Abel Nost și a-i spune ceva de genul: Domnule, sunt un imbecil, uitați ce-am pățit" nici nu intra în discuție. Luanei nu-i spuse nimic din toate astea. Îi reproșă, doar, lipsa ei de sinceritate. Impresionată de tonul lui grav, ea nu făcu nici un comentariu dar păstră un sentiment nedefinit că Bariu n-o mai privea cu ochii de altă dată. Își găsi împăcarea în brațele lui Ștefan. În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
momente când Adam resimțise dureros lipsa amintirilor. Cu câțiva ani În urmă, pe când hormonii pubertății Îl făceau lesne să se Înfurie, Îl tulburau și-l Împingeau să se poarte nebunește, a cerut să i se vorbească despre părinții lui. Îi reproșase lui Karl că nu-i spune nimic despre ei, că i-a furat viața de până atunci, că-l ține departe de adevăr. La Întrebarea vreunui musafir, răspundea că-l cheamă Adam, că n-are alt nume. În astfel de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Cuta dintre sprâncene nici nu i s-a clintit. S-au așezat în tăcere la una dintre mesele aflate pe terasă. Le-a luat comanda o femeie grasă, roșcovană, cu un aer bosumflat, superior, parcă ar fi vrut să le reproșeze, ei, ce pricepeți voi. S-a îndepărtat pășind printre mese țeapănă, ca o regină ultragiată, la un moment dat a lovit cu genunchiul, ca din întâmplare un scaun ce-i stătea în cale, îmbrâncindu-l la locul său de sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]