1,533 matches
-
aveau o onoare a lor. Onoare la hoții de buzunare, ei!, asta-i prea de tot! Și totuși, în ciuda entuziasmelor sale stimulate de alcool, tata era, într-un fel, un fatalist. Am avut ocazia să-l văd cum s-a resemnat nu știu dacă brusc sau încetul cu încetul în privința pierderii ceasului de buzunar, de data asta definitiv și irevocabil, după ce acesta a încăput pe mâna unchiului meu Vartan, comerciantul. Nu pot să spun că a renunțat să-i amintească de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doar atentând la ele: E-un loc în apropiere unde muzica / distruge zi de zi peisajul. O contrapondere la cotidianul nu neapărat dezabuzant - pentru că poeta pare a avea o imensă putere de a înțelege, de a ierta, de a se resemna în fața acțiunilor traumatizante ale realității -, dar, oricum, dezagreabil, care contravine, răzbătând implicit din fiecare poem, aspirației autoarei spre echilibru, armonie, spre valorile clasice, e constituită prin participarea livrescului. Se oferă, în acest mod, tocmai șansa de salvare dintr-un spațiu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care urmează (he he he), mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
felul acesta se traduce îndemnul de a Nu te feri să spui în poezie / adevărul gol ca un ou / să-i spui iubirii pe nume / ca și cum ai chemao..., însuși titlul antologiei revelându-l pe poet ca visător, dezamăgit, dar și resemnat: Nimic n-ar trebui să cadă. Și, totuși, mișcarea în jos nu poate fi reprimată, încât imaginea alegorică pe care o propune prin fericirea / privighetorii, fiindcă are arta ce se confundă cu sângele / neștiutor de vis, e o formă de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
parafraze livrești. Inserțiile dese ale colocvialului completează imaginea alegorică prin care se exprimă acest theatrum mundi complex, pe care mulți se străduiesc să-l descifreze, nefăcând, de fapt, altceva decât să-i accentueze corola de minuni, pentru ca, apoi, să se resemneze, revenind, mai devreme sau mai târziu, la nemuritorul motiv al lui Calderón de la Barca, la vida es sueño. Barocul este, prin urmare, o altă dimensiune a acestui univers, căruia cartea îi sporește, între altele, aspectul de păpuși rusești, Matrioșka, din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente constatative, rod al contemplației viețuirii, în momente, de cele mai multe ori, deloc obișnuite care o compun, dar cu mirări-clișeu despre Cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
buza catastrofei, permanent, pe un pământ mișcător, înghițit adeseori de ape, încât nici sămânța nu are unde să fie pusă ca să încolțească și nici pruncii morți nu pot fi îngropați cum se cuvine, dar visând la lutul promis, lipovenii sunt resemnați și, mai mult, își iubesc locurile în care s-au născut ei și înaintașii lor - este accentuată prin prezența a numeroase pasaje de un lirism pronunțat: noaptea înfige sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în baltă, / păsările se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Viața călătorește pe timp, timpul alunecă în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori te resemnezi cu soarta ce ți-i hărăzită. Și dacă tot ești efemer. Atunci cât existăm să ne bucurăm din plin de splendorile trecătoare ale lumii. Am mai întâlnit această filozofie. Ea decurge obiectiv din atitudinea omului în fața unei mese cu bucate
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
Iată ce nu pot să accept. Iluzia Judecății de apoi ne predă istoriei cu mâinile legate, ne lasă la cheremul istoriei, să facă ce vrea din noi. Ea ne cere nu să înțelegem istoria, ci s-o îndurăm. Să ne resemnăm. Să credem că într-o altă lume vom fi răsplătiți pentru resemnarea noastră de acum. În felul acesta, ne trezim fără nici o apărare în fața nedreptăților. Mai mult, ne pomenim că Dumnezeu a trecut de partea celor care țin istoria în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămâne în vale, nu s-ar mai chinui să-și urce stânca. A urca e pentru el o formă de speranță, în vreme ce pentru Christos este o formă de a ne arăta calea mântuirii. Recunoașteți, domnule, îi spuneam în încheiere
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
revoltă, de lecțiile disperării noastre și ale remușcărilor noastre, aveam nevoie de speranță. Și, brusc, ne vedeam deposedați de toate acestea. Ele deveniseră poezie. Revolta se consolase să devină sacră. Remușcarea se consolase să fie rostită în altar. Speranța se resemnase să fie cântată. Așa cum Midas în antichitate n-a mai avut ce mânca și ce îmbrăca pentru că tot ce atingea se transforma în aur, pe culmea poeziei nu mai aveam revolte, nu mai aveam remușcări adevărate și speranțe adevărate pentru că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta așteptare scopul a murit... Ei bine, domnilor, eu vreau să ies din pustiu. Și, când speri, chiar dacă ți-e frică, găsești putere să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subțire cât o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de atâta așteptare scopul a murit... Ei bine, domnilor, eu vreau să ies din pustiu. Și, când speri, chiar dacă ți-e frică, găsești putere să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subțire cât o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca în peștera din mlaștină. N-ai altă șansă decât să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o asemenea cabină și mereu am stat, suferind, fără să înțeleg. E vina celor care m-au închis, dar poate e și vina mea că n-am înțeles. N-am bătut cu pumnii în ușă, să cer ajutor. M-am resemnat să stau în cabină și să aștept dimineața, să vină cineva să mă scoată de-acolo... Nu știu dacă-ți aduci aminte ce ți-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am dorit de la viață a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Marea de alb ce mă cuprinde de peste tot îmi trezește emoții și bucurie în același timp. După câteva luni în care natura părea că se zbate să supraviețuiască, chinuită de vânturi năpraznice și de ploi nesfârșite, acum este liniștită și resemnată sub greutatea stratului de zăpadă. Nicio adiere de vânt nu atinge peisajul ce se brodează în jur, fir cu fir... astfel îmi pare că privesc - nestingherită de nimeni - la un tablou măreț, agățat pe un perete imens de gheață. A
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Veneției, orgo liul pieptos dar steril al Budapestei, calvadosul rece sirotat în Piața din Lille și buna răceală a pereților catedralei din Cisnădioara. Negritudinea angoasantă, pe cât de amenin țătoare, pe atât de excitantă, din marchă au puces-urile pa riziene. Reveriile resemnate din Vyšehrad și Place du Tertre, din Coimbra, Sighișoara, și Jardin du Luxembourg... Toate îmi valsau narcotic pe sub pleoapele închise de frică, în rezerva de la Urgență, înaintea operației și-a săptă mânilor de penitență, avid căptușite în con vingerea că
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
regenerarea propusă aici e departe de-a fi un păgubos moft paseist, de fițe artistice, cum îl ca lifică buldozerimea primăriei. Dimpotrivă, presupune o însumare de premise comerciale intens aducătoare de profit. Se pare că - oricât de mult ne-am resemnat cu dezbinarea națională - a venit vremea solidarizării. Atașați, vă rog, volumului editat de Pro Patrimonio articolul Pentru oraș, contra barbariei publicat de Ștefan Vianu în nr. 12 (20-26 martie) 2012 al revistei 22. „Sorin Oprescu pare să creadă că orașul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
așa cum, odinioară, avusesem legături multiple. Am nefericit mai multe făpturi chiar decât pe timpul splendidei mele indiferențe. V-am spus că papagalul meu, în culmea disperării, a vrut să facă greva foamei? Din fericire am sosit la timp și m-am resemnat să-i țin mâna până în ziua în care l-a întâlnit pe inginerul cu tâmple cărunte ― abia întors dintr-o călătorie în Bali ― pe care i-l descrisese revista ei preferată. În orice caz, departe de a fi, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ce să fac cu mâinile în public). Nu-mi place s-o recunosc, dar au existat momente în care aș fi dat orice pentru a fi mai dezinvolt, mai relaxat, în lume. Și mi-a fost foarte greu să mă resemnez cu regrete. Regrete care, vorba lui Nietzsche, seamănă unor câini care mănâncă piatră (ah, ce extraordinară comparație!). Nu știu decât de la alții ce este solidaritatea unui grup, nu m-am priceput să-mi fac prieteni (excepțiile nu sunt meritul meu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
împotriva întregii lumi și, mai ales, împotriva femeilor. Ziceam, mânios, că toate sunt curve și cred că ura aceea m-a dus la mănăstire, nu credința... Te interesează ce-ți spun? Dar n-a așteptat o încuviințare. ― M-aș fi resemnat, poate, cu hotărârea pe care o luasem, dacă n-ar fi existat acolo un fanatic veninos, o stârpitură, cu părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
volan și studiase bine curba din fața casei unde stătea canadiană, voia să intre În viteză, să lase pe asfalt urmele negre ale roților, În sfîrșit, să pună În pericol viața lui Julius, a lui Carlos și a Imeldei. S-a resemnat cînd i-au dat mai mulți bani de buzunar, de care avea mare nevoie pentru țigări. Julius, În schimb, a fost fericit aflînd că va trebui să se Întoarcă acasă cu autobuzul școlii. A devenit prieten la cataramă cu Gumersindo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
momentul acela semăna cu altul din viața ei, Înainte de a pleca la teatru la Londra, de exemplu, Șobolanul comandă și el, strigînd aproape, un Jerez și pentru mine, dar acum Îi aduseseră oranjada și n-avu Încotro, trebui să se resemneze să fie mult mai puțin rafinat decît Susan. „Trage la măsea“, comentă unul din băiețandrii din cartierul Marconi, văzînd că paharul de Jerez e pentru Susan, altul tocmai voia să spună că poate era și ea o poamă ca flight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mireasă, biserica, respectabilitatea, Îți restituie tot dacă primești să joci cum vrea ea... Susan se repezi la ușă, o lovi cu piciorul ca să se Învîrtească, Julius o ajută dinăuntru, o aștepta, de data asta nu-i plăcuse gluma, se resemna să Înainteze tăcut, puțin În fața ei, pînă la ascensor, să aștepte pînă-și aprindea o țigară, arunca o privire spre barul care era Închis acum, apoi Își Întorcea ochii spre el, să o aștepte cu ușa de la ascensor deschisă. Susan simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu puteau ieși să se joace puțin În curte, fiindcă trebuie să stai liniștit ca să te poți duce la școală. Treci În pat și nu te mai mișca. Așa-i poruncea bunica. De mic trebuie să Învețe să se resemneze. El ne dăduse cel mai bun exemplu de resemnare, cine dacă nu El fusese atît de resemnat Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poți duce la școală. Treci În pat și nu te mai mișca. Așa-i poruncea bunica. De mic trebuie să Învețe să se resemneze. El ne dăduse cel mai bun exemplu de resemnare, cine dacă nu El fusese atît de resemnat Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]