2,221 matches
-
de canoane să mi toarcă limba fel de fel de ițe cu mii și mii de înțelesuri împrăștiate în forme adiacente simțului inițial al vorbei poate de aceea uneori cuvântul doare mai tare decât palma ne întinsă de prieten și resemnarea e tăcerea înțeleptului ce și ține gura ascunsă în patimă și lasă privirea mirării de a vorbi în locul său de anghel zamfir dan,azed Referință Bibliografică: gura mea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI
GURA MEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380028_a_381357]
-
să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R. Popescu, A. Buzura, celor proveniți din generația echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureșan, colaborator al Securității comuniste, etc, chiar a mitului „Micul Paris”, expresie dâmbovițeană a reprezentării bovarice și, simultan, a resemnării singulare. Puținele înfăptuiri având atributele monumentalității sunt supuse, periodic, acțiunilor demolatoare ( Vezi opera lui Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o astfel de împrejurare, o construcție utopică, inadecvată literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
vitrina cu păpuși despuiate cocheta femeie leșină pe stradăcând vede plângând o păpușe de iută... III. PANTOFII PANACEU, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. Știu, doamnă, ce pantofi preferați: Tocul înalt - fantezii! Tocul jos - resemnare, speranțe trecute, Nemulțumirea de sine. Pantoful fără toc, exuberanță, tinerețe, Siguranța vârstei trăite. Pantoful înalt, cui, erotism, dorințe, iluzii. Știu, doamnă, ce fobie sunt pantofii, Un panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi. Fiecare cu rețeta
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
culorile pantofilor. Care ascund trăiri indiferent de valoarea genții! Știu, doamnă, cum ești, când despletită Iubești lumea desculță. Frumusețea ta, diminețile fără Gândurile din debaraua cu pantofi. Citește mai mult Știu, doamnă, ce pantofi preferați:Tocul înalt - fantezii!Tocul jos - resemnare, speranțe trecute,Nemulțumirea de sine.Pantoful fără toc, exuberanță, tinerețe,Siguranța vârstei trăite.Pantoful înalt, cui, erotism, dorințe, iluzii.Știu, doamnă, ce fobie sunt pantofii,Un panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi.Fiecare cu rețeta
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
necontenit de atingeri./ vicioase/ sunt toate așteptările noastre./ cei mai vulnerabili/ divulgă/ mecanismul de ocrotire/ ca să nu se mai bucure cineva/ de ceva asemănător/ cu delirul./ scapi scrum pe degete,/ se topesc/ urmele neurmate/ de nimic./ doar ceață,/ gudron,/ inconsistență,/ resemnare./ toate într-un foc/ de mărimea inimii tale.” (viciu). Iar ca registrul să fie în continuitatea sa convingător, Luminița Potîrniche recurge la un moment covârșitor, să știm unde o găsim, de ce trebuie să o găsim, când - oricând... „eu locuiesc într-
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
mă privesc dezaprobator legănându-și crengile în vântul toamnei. E cenușiu ca sufletul meu... Cum am ajuns aici? De ce nu m'am oprit mai de mult să caut o altă cărare? Cerul își picură tristețile în ochii mei obosiți de resemnare. Unde ești primăvară a sufletului meu? Unde s-a ascuns râsul zglobiu al copilăriei gâlgâind ca un izvor sub soarele primăverii? Tăcerile mă învăluie în ruginiul toamnei ce se înstăpânește în mine lăsând în atâtea întrebări fără răspuns. De câte ori mi-
ZIUA ÎN CARE VOI ÎNVĂȚA SĂ TAC de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381856_a_383185]
-
prea mare râul. Mereu, ca și acum, atât de-aproape, Întreg nu mi-a cuprins, în brațe, brâul, A răsădit, dar n-a cules tot grâul Și l-a lăsat în praf să se îngroape. Iar dacă viața toată-i resemnare, Când alungăm frustrările în fluvii, Cu gândul și cu fața către mare, Să risipim dezastre și diluvii. Dar soarele, de ce se stinge, oare, Când tu dispari din calea mea și nu vii ? (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PÂRÂU
PÂRÂU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381973_a_383302]
-
sigur de îmbogățire. - Domnule Academician, cine este vinovat de această situație? - Cred că principalul vinovat de această situație este însuși poporul român! El ilustrează perfect observația că “un popor de oi naște un guvern de lupi”. Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-și bată joc, nepedepsită, de țară. Lipsit de spirit civic, poporul român nu a fost capabil, în acești 22 de ani, să tragă la răspundere clasa politică sau să “tempereze” setea ei de înavuțire
DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, DESPRE REVOLUŢIONARI ŞI CLASA POLITICĂ DE ASTĂZI, ÎNTR-UN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/382078_a_383407]
-
copilă, desculță prin țărână către mama.“ (Copila-n primăvară - pag.102) sau: „Un flaut trist îmi cântă, de plecare... / plânsul lui, acum, dezleagă un mister: / sorbit-am timpul, lacom, cu-nsetare. Ce-aș mai putea să fac ? Mă rog și sper...“ (Resemnare - pag.23) Frumoase și originale metafore găsim și în poeziile de dragoste pe care poeta ni le oferă cu generozitate: „Parcurgem drumul spre amurg, romanță / vom scrie azi, povestea verbului rotund. / Cu anotimpul vieții, iubirea e-n balanță. / Atâtor întrebări
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105 ). O sensibilitate ușor perceptibilă, o ușurință a versificației, de invidiat, o iscusință a „însăilării“ unor metafore ce dau o „culoare“ aparte poeziilor, o imaginație ce trădează, de multe ori, resemnare în fața candorii sau a trăirii la tensiuni ridicate, iată doar câteva dintre caracteristicile care dau o notă distinctă discursului liric al poetei ce semnează, cu majuscule, această carte. Fără îndoială că Olguța Luncașu Trifan știe să facă pași mărunți, dar
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
n-o va cerne nici veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut, Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durut Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare. De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină.Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut,Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durutPlătim impozit zilnic pe-abis de resemnare.De norii își strecoară stihiile de sareși umbre colorează zenitul dintre noi,De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi!Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv,Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nimic, Nici ca să plec dar nici să mai rămân, O nebunie ca un loz în plic Misterizând albeața unui sân... Am fost ca două gânduri visătoare Ce respirau pe-atunci la unison Din care-a mai rămas o întâmplare - O resemnare-n umbra unui zvon.... Pe-aceleași lungi idei alunecam Două banchize într-un trist fiord; Cuvinte agonizând a flori pe ram, Povești care făceau atac de cord. Nici n-am plecat dar parcă nici nu sunt, Nici nu ți-am
AMURG DE DOR de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379588_a_380917]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Iubește-mă așa cum sunt cu toate stările precare Că nu pot să fiu mai mult în a mea însingurare * Iubește-mă așa cum sunt nu pune nicio întrebare Sunt răbdare într-un lut cu tot atâta resemnare * Iubește-mă așa cum sunt doar o umbră pe cărare Cât pământul nu e mult caut să fiu răbdătoare.. Referință Bibliografică: Iubește-mă așa cum sunt / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de
IUBEȘTE-MĂ AȘA CUM SUNT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379644_a_380973]
-
și pentru unii și pentru alții este îngrozitor că astăzi, cu calculatoare performante pe fiecare birou, evidențele s-au înrăutățit, iar serviciile către populație urmează calea bătătorită a tărăgănării și așteptării, până ce proverbiala răbdare românească ajunge să se convertească în resemnare: „Ca la noi la nimenea”; sau: „Ce naiba poți să faci? S-a schimbat nițel forma, dar fondul balcanic a rămas același”... În atari condiții imoral-birocratice, mai poate să mire pe cineva faptul că, bunăoară, toate evidențele și statisticile românești postdecembriste
NEOAMENII S-AU ÎNMULŢIT CĂ NU MAI E CHIP DE TRĂIT... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381028_a_382357]
-
a citit că e momentul să facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentul ca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea, amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea, Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește, în armata resemnării care, din păcate, crește, dar asudă aiurită și în contratimp cu toate, bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate. Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea, prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea, prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
-al sorții a citit că e momentulsă facă, senin, apelul celor ce-și fac testamentulca apoi, brăzdându-le, și mai mult și greu, cărarea,amprentându-i în făgașe și desăvârșind lucrarea,Să-i mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește,în armata resemnării care, din păcate, crește,dar asudă aiurită și în contratimp cu toate,bulgărind sania vara și-apoi căruța pe roate.Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea,prea apusurile-s grele, prea beteagă mi-e cărarea,prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a fost fertilizat pe direcția contemplativismului, ea se constituie în multisecularul ax al istoriei noastre
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
mă tem că mai am mult de scris. Și anii-s puțini...Am participat și eu la Cenaclu; lume mult mai puțină decât deobicei. Oboseala sărbătorilor de iarnă. Am intrat în Ligă pentru că iubesc literatura. Frecventez Cenaclul și nu ... VI. RESEMNARE, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. RESEMNARE De-aș fi o frunză, te-aș mângâia când vântu-adie Pe-obrazul istovit, ca și un puf de păpădie. De-aș fi copac, ți-aș ține
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
și eu la Cenaclu; lume mult mai puțină decât deobicei. Oboseala sărbătorilor de iarnă. Am intrat în Ligă pentru că iubesc literatura. Frecventez Cenaclul și nu ... VI. RESEMNARE, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. RESEMNARE De-aș fi o frunză, te-aș mângâia când vântu-adie Pe-obrazul istovit, ca și un puf de păpădie. De-aș fi copac, ți-aș ține umbră în arșița fierbinte, Când, gânduri cu ce-a fost, îți vin mereu în
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
1949](Pr. Ilie Imbrescu, Căință pentru neamul meu- Poezii din Închisoare.Ed. Bonifaciu, București, 2000) Lacrimile Suferințelor au înflorit în poeme, în colinde, sub biciul cumplit al groazei, pe pânza sufletului, smulsă de cnutul urii viscerale, înmuiată în urzeala îndurării, resemnării, doririi, dăruirii, mărturisirii: „Prin colind le spunem tuturor/ Stelelor oprite în sobor/ că un ler și înc-un an apus,/ că-i cernit și straiul gerului/ Lerui, Doamne, lerui ler, lerui.// Anilor ce ni s-au frânt aici./ Lerui, ler, sub
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
nimeni, frunze, ținându-se strâns de crengi, brațele mele, așteptând obosite să te strângă, la piept, fantezia privirilor printre lumini obscure, aducând respirația, aproape de galop... Anotimpuri sărutându-se cu patimă, acoperindu-ne goliciunea firească, încălzindu-ne sufletele, măcinate de vremuri, resemnare tacită, uitare ascunsă, regăsita, poate în viitor, seninul din noi, învăluind umbrele unei clipe, ce va veni, temându-mă de realitatea unei iluzii ce-o port cu mine, de-o viață, ca și savoarea iubirii neștiute, ascultând la final, concert
ILUZIA UNEI DEZILUZII de COSTI POP în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381341_a_382670]
-
11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Neputință... neșansă... întâmplare...! Întâmplarea și neputința și neșansa vor fi fost auspiciul condiției nefericite a omului ? Dar... totuși... Totuși, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinței, de proorocirile neșansei, dincolo de șovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colțișor de-al său !" (Iulia Mirancea) Întreaga lui viață Popică Mardeiaș a fost un foarte bun creștin. Mergea în fiecare duminică la biserică, și-a
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
azi ține să retrăiască clipele de mulțumire sufletească pe care strămoșii le-au puerdut. Lumea e o minge de foc care se rostogolește nu pentru a incendia ci pentru a ne trezi la viața trepidantă la care avem dreptul legitim. Resemnarea nu mai are nici un rost, destinul ești tu, nu fii prost! Azi totul e permis, chiar și ceea ce este interzis. Goana după bani nu cunoaște vreo măsură. Fură primarul, și primărița fură... Atacurile teroriste ne fac să trecem din șoc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
azi ține să retrăiască clipele de mulțumire sufletească pe care strămoșii le-au puerdut.• Lumea e o minge de foc care se rostogolește nu pentru a incendia ci pentru a ne trezi la viața trepidantă la care avem dreptul legitim.• Resemnarea nu mai are nici un rost, destinul ești tu, nu fii prost!• Azi totul e permis, chiar și ceea ce este interzis.• Goana după bani nu cunoaște vreo măsură. Fură primarul, și primărița fură...• Atacurile teroriste ne fac să trecem din șoc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]