1,256 matches
-
târâș din grămada de materiale fumegânde, ca dintr-un bricolaj futurist de Rauschenberg. Cu coada ochiului, Faulques o privea lucrând, palidă, lacomă, aruncând priviri intense În jur, Între o fotografie și alta, fără să deschidă gura. Nici o văicăreală, nici un comentariu; resemnată și Îndurerată ca o școlăriță Îndărătnică. Fă ce fac eu, Îi spusese el. Mișcă-te uniform. Fii invizibilă. Nu folosi haine militare ori stridente, nu ieși de pe șoselele asfaltate, nu atinge obiecte părăsite, nu sta nemișcată În golul ușilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit iar pictorul de război, eu zic că nu există nici un bărbat pe care să-l fi ocolit propriu-i destin. Faulques Însuși știa mai bine decât oricine lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orice veleitate de rezistență. Dar ceea ce reușește, indiscutabil, la scara întregului corp social - teatrul o arată -, dă greș în cazul unor indivizi pe care această gesticulație agresivă nu îi sperie și nu îi face să capituleze. Intimidarea este rezervată învinșilor, resemnaților, nu celor care nu cedează, indiferent de strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
locul demobilizarea generală. Comunitatea devine suspectă: oare care dintre membrii ei ar putea fi un agent sub acoperire? În cine să mai ai încredere? Întrebări ce marchează victoria unei puteri care, acționând astfel, descurajează individul și sădește în el convingerea, resemnată, că nimeni nu mai poate scăpa din plasa atent țesută de o supraveghere generalizată. Aidoma unui cancer metastazic, supravegherea se răspândește în întreg organismul social și contaminează ansamblul membrilor lui. Ce să faci ca să te salvezi? În 1984, George Orwell
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un lucru sau exact contrariul lui etc. Ca să graveze mai în adînc însemnele disperării de care suferă personajul, autorul i-a creat un fel de alter ego în persoana soției, Mina, care acționînd o vreme în contratimp, apoi cu o resemnată, se pare, docilitate, subliniază din ce în ce mai apăsat tragica tratare umană a protagonistului. Iluziile cu care s-a hrănit, încercări febrile de regăsire a sensului pierdut al vieții, se destramă pe rînd. Celălalt cuplu al piesei, un cuplu "martor" pentru experimentul moral
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana Mărgineanu (Vera) completează strict și eficace galeria umană a piesei cu două imagini de contrast, menite să se constituie într-o replică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care meditează asupra condiției sale existențiale), apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale scriitoarei, distinse în 1996 cu premiul USR: "Scenarii și limbaje poetice", 1989; "Marin Sorescu și deconstructivismul", 1995; "A discourse Analysts's Charles Dikens", 1999; "Discursul modernist", 2000; "Discursul postmodern", 2002; "Sensul sincronismului", 2004. Invalidarea superstițiilor despre izolarea și intimismul resemnat la interesul local al literaturii române este încă un teren aproape nedefrișat și deci un reper aproape obligatoriu pentru cercetătorii, eseiștii și interpreții acesteia. Am greși dacă am susține că bazele școlii comparatiste nu au fost puse și că nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mijlocului de secol: Lidia Sava. Da, văduva marelui om de teatru Ion Sava (din care am montat în 2001 Vreau să număr stelele, la Iași, în premieră absolută!). Distinsă femeie! Cu un permanent zîmbet trist pe figură, cu o privire resemnată, de om pentru care viitorul nu mai prezintă interes, întoarsă-n fascinantu-i trecut (impenetrabil, poate!) și în ea însăși. Era italiancă, la origine a și tradus, în perioada 40-50, din Pirandello. A văzut ce tînăr sînt, s-a și mirat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Maranda, vrăjitoarea, e săracă, lipită pământului; argatul Mitrea citește semnele meteorologice, mănâncă între animalele lui în șură. Iubitori de petreceri, muntenii merg la cumătrii sau nunți. Apropierea de Miorița este evidentă, dar sunt și unele deosebiri. În baladă apare firea resemnată a românului, în roman Vitoria caută adevărul și înfăptuirea dreptății. Miorița are un caracter mai mult liric, romanul e o narațiune în plan real, realizată prin intermediul mitului folcloric. Vitoria Lipan apare ca un arhetip uman având un cult al ethosului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
e dispusă a primi totul pe cale de ucaz și se mulțumește în genere cu destul de puțin pentru ca sarcina emisiei de ucazuri să devină relativ comodă. Stăpânul își cunoaște sluga, iar aceasta se complace în situația ei de făptură supusă, nevolnică, resemnată. Un paternalism anacronic, același în fond ca înainte de Revoluție, s-a erijat în sursă unică de remediere a răului. El mimează la nevoie discursul liberal, în timp ce faptele îl arată captiv al vechilor deprinderi de gândire și acțiune. Nu vrea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cutremurătoare!"), asinul ia în cârcă fără să protesteze toate păcatele lumii. Are o răbdare de măgar, nu se plânge când e lovit, îi lasă oricărui nenorocit iluzia că e și el cineva. Acest aer trist, închis în sine, jignit, rănit, resemnat, pe care îl vedem pe chipul lui când e înhămat în plină bătaie a soarelui, în țările calde, i se datorează excesului de umilințe, corvezi, ocări și lovituri. În disprețul profund din care nu-l mai scot oamenii, trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru această categorie de lucrări. Sentimentul ce se degajă din ele este complex, un amestec de lirism cald și de dramatism resemnat, în care amintirea poetică a iernilor din copilărie este marcată de asperitățile înfruntate de-a lungul întregii vieți. În majoritatea iernilor lui Cămăruț nu apar personaje umane, dar prezența lor și, mai cu seamă, a pictorului, se resimte undeva pe
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
și condamnat la agresivitate, face din acesta o victimă privilegiată a declinului. Armata de șomeri ce se constituie între 1929 și 1932, intrarea în subzistență asistată a peste 18 milioane de muncitori și prăbușirea sistemului de securitate socială cu asentimentul resemnat al socialiștilor accelerează o dublă mișcare. IC estimează că evenimentele îi confirmă analiza: capitalismul trage să moară, revoluția este aproape, orice tergiversare este de neiertat. IC accentuează, dacă mai era nevoie, sectarismul KPD-ului: în 1931, îi impune, în ciuda reticențelor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fie prin tăcere, fie prin fugă, fie prin povestea începuturilor lumii. Există două tipologii distincte în romanele scriitorului francez: cea care pleacă, autoexilându-se într-o lume prefabricată imaginar sau prin credință, inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de absent, refugiindu-se parcă dincolo de timp și spațiu. Susține că i se arată figura Mariei Callas, că poate să-i audă vocea, că deține piese interpretate de Divina nicicând registrate sau difuzate. Cora este o femeie sigură pe ea, resemnată să continue chiar și rutinier o profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apela la oferta textuală a lui Ruibérriz, Victor i se substituie, având astfel ocazia să-i cunoască pe membrii familiei Martei, pe sora acesteia, Luisa, pe Dean, tatonând terenul suspiciunilor în jurul cauzei și împrejurărilor morții, climatul fiind unul de uluire resemnată și asumare discretă a fatalității. Introducerea Unicului în scenă și a anturajului său de curteni caricaturali, este un prilej de ironie subtextuală dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Kepler și viziunea unui poet-filosof de rangul lui John Donne. Pe baza jurnalului său personal, sustras de Stellan și valorizat epic, aflăm unele detalii și secrete semnificative de viață interioară și privată (conjugală): este un tată sensibil și un soț resemnat, simte nevoia de a fi mereu în legătură cu un Centru al Luminii. Nu ezită să-și asculte inima, îndrăgostindu-se de Lena Vergelius, căreia, într-un veitabil elan onto-erotic, îi dedică un poem epic demn de Cântarea Cântărilor în transcrierea lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
depășit frustrarea și nevoia imperioasă de acțiune transfiguratoare prin Benedict, "crâmpeiul de stirpe zeiască". Se vindecă inclusiv de delirul lucidității, de vid și frivolitate, spre deosebire de Edgar Nour, personajul din romanul la care ne vom referi, mai inert, mai sceptic, mai resemnat, deși referent și el al unor miracole apte să-l mântuie de singurătate și sentimentul neputinței. Adevărul e că în ultimii zece ani romanele lui Dan Stanca, copleșitoare numeric ("Apocalips amânat", 1998, "Domnul Clipei", "Pasărea orbilor", 2001, " Drumul spre piatră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cultural. Din balansul nu tocmai lejer între cele două ia naștere nota specifică, cea de emoție gravă, fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii întâlnire "la nord sau sigur pe după răsărit", ascultă resemnat "zgomotul după-amiezelor casnice" (doar după ce, dimineața, nu uită să își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea ideală a protagonistului, doamna Dambreuse este o mondenă rece și calculată. Alte figuri feminine sunt cea a Louisei Roque și cea a lui Rosanette, loretă senzuala. A. Thibaudet consideră că cele trei amoruri ale lui Frédéric
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]