2,142 matches
-
Tiberius Nero este un om atât de prudent și meditativ, încât până la urmă nu face nimic. Unde mai pui că s-a născut și a crescut într-o familie dominatoare și-i privește pe ceilalți fie cu dispreț, fie cu resentimente. Are firea arogantă și nestăpânită a Liviei. Chiar și mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se râde de"). În orice caz, există un etos al râsului (Nicolai Hartmann) și, în acest sens, se vorbește în mod curent de ,,râsul plin de inimă" înțelegător, blând și generos, dar și de râsul nemilos, exprimând ură, dispreț, invidie, resentiment. În opera Povestea lui Harap-Alb este vorba despre „râsul plin de inimă”, râsul ințelegător, blând și generos. Există un râs de acceptare care celebrează unitatea unui grup și care face posibilă refacerea unității acestuia prin admiterea de noi membri. Creangă
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
un loc separat, și te așezi acolo, cu coapsele împrăștiindu-ți-se pe scaunul de alături; te rogi ca nimeni să nu se așeze lângă tine, ca să fii nevoită să-ți ții respirația și să-ți strângi coapsele, suprimându-ți resentimentele față de îndrăzneala lor. Apoi cobori la colțul cu Kilburn High Road, la mică distanță de biroul tău. În fiecare dimineață când mergi pe aici, imediat ce treci pe lângă magazinul de pantofi unde sunt expuși în vitrină pantofi mai degrabă urâți, nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai, trebuia să spui „canadiană“ și să zâmbești plăcut. Poate că ar trebui să le explice că e născut În Anglia. „Britanic, britanic“, ar putea să le spună. „UK“. Era adevărat. Dar Își dădu seama apoi că mulți birmanezi nutreau resentimente față de britanicii care-i colonizaseră odinioară. Polițiștii ar putea considera originile lui britanice un bun motiv să-l facă piftie, iar apoi ar continua să-l bată pentru pașaportul american. Bun, deci nici gând să pomenească de originile britanice. Transpira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că trebuia să fac ceva. Nu se mai putea așa! N-aș spune că simt mânie sau ură față de criminalul care a răspândit gazul sarin. Nu pot face legătura între criminal și atac, de aceea nu pot avea astfel de resentimente. Durerea pe care o simt familiile celor morți e mult mai importantă pentru mine decât ura sau mânia. Faptul că un adept al sectei Aum a răspândit gazul în metrou... nu aceasta e adevărata problemă. Nici nu mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mine nu prezintă nici un fel de interes.“ După atac, a suferit foarte mult. Cu toate astea, nu-i urăște deloc pe criminalii din secta Aum, care au participat la atac. Nici el nu înțelege de ce nu are nici un fel de resentiment. „Lucrez la firma asta, dar nu mă interesează deloc hainele. Văd ceva și cumpăr. Nu stau să pierd timpul.“ Cu toate astea era îmbrăcat cu gust. În perioada boomului economic am avut vânzări extrem de bune. Aproape că-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Acest atac mi-a dat ocazia să mă văd pe mine însumi din alte unghiuri. ăsta e un alt punct câștigat.“ „Nu pot să înțeleg ceea ce au făcut ei. Poate tocmai pentru faptul că nu pot înțelege, nu am nici un resentiment.“ Hayami Toshimitsu (31 de ani) Domnul Hayami lucrează la un magazin care vinde angro materie primă pentru fabricarea produselor alimentare. Zahăr, amidon. Cumpără produsele brute de la o firmă și, la rândul ei, le vinde unor magazine mai mici. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
perfect normală, treptat, sentimentul de ură s-a atenuat. Nu pot spune că sunt supărat. Nu mă pasionează deloc religia, așa că nu pot să înțeleg ce au făcut ei. Poate tocmai pentru faptul că nu pot înțelege, nu am nici un resentiment. Dacă aș fi fost mai grav afectat, probabil că ura ar fi fost mai puternică, dar... Sunt foarte îngrijorat pentru copiii mei. În spital l-am întrebat pe doctor: «Dacă mai vreau copii, oare aceștia o să fie sănătoși, nu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ciudat. Când ieșeam de la școală, în drumul de peste trei kilometri spre casă, treceam de obicei chiar prin cimitirul jidănesc, cimitir care în acest târg era cam de patru ori mai mare decât cel creștin ortodox. Nu am avut niciodată vreun resentiment față de această etnie, care pe atunci încă ocupa în unele părți chiar localități întregi cum ar fi de exemplu târgul Drânceni de pe malul Prutului. Uneori chiar mă întrebam ce naiba or fi avut unele popoare împotriva lor, fiindcă mi se păreau
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
solidă reputație științifică: Julio de Vilhena, autor al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne întotdeauna pe al doilea plan, pur și simplu pentru că șeful era Hintze Ribeiro iar nu el. De aici un nestins resentiment - împotriva vieții, împotriva monarhiei, împotriva partidului. Nenorocul făcuse ca doi bărbați de o mare valoare să aparțină același promoții și să se înscrie în același partid. Și cu toate că Hintze Ribeiro își ruga prietenul să accepte cele mai înalte posturi în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
târziu: trecuseră de poarta castrum-ului și străbătuseră ultima porțiune din Via Pretoria, iar acum intrau în piața cea mare, unde se desfășura adunarea. Cu mare greutate, începură să străbată mulțimea nemișcată și tăcută, în mod vizibil încordată și pătrunsă de resentimente întunecate. Erau câteva sute de oameni înarmați; mulți dintre ei se înălțau pe vârfurile picioarelor ca să vadă mai bine un războinic în floarea vârstei, îmbrăcat cu cămașă de zale, ce vorbea de pe mica scară a ceea ce odinioară fusese palatul guvernatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva ore după întâmplare, își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, bătându-l cu mâna pe braț, se întoarse cu el în birou. — Bineînțeles. îmi dau seama că te găseai într-o situație extrem de delicată și poate și eu m-aș fi comportat în același mod. în orice caz, la resentimentele lui Gundovek o să ne gândim mai târziu. E un bărbat inteligent și va înțelege. Ceea ce contează e victoria finală. De altfel, după câte știu, hunii și gepizii părăsesc chiar acum Sapaudia și se îndreaptă către miazănoapte. Către miazănoapte, înțelegi? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că avem instincte diferite. De câte ori nu am vorbit, Flavia? Știi că posesivitatea ta mă sufocă. Prietena sa, care fierbea în sufletul ei, ar fi avut multe de zis, dar se abținu să-și deschidă larg vasul cu acuze. își înghiți resentimentele și se mulțumi să scoată un suspin lung, cu voce scăzută. în schimb, două lacrimi ce i se iviră în ochi vorbeau de la sine. Ajunseseră acum la primele trepte ale scării ce permitea accesul în villa și din tricliniu ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ziua mea de naștere, nu? O zbatere de pleoape, umbra fugară a unui surâs pe chipul întunecat al prietenei, un semn de ușurare - imediat reținut - al capului său blond îi dădură de înțeles Hippolitei că deschisese o ușă în zidul resentimentelor ei. Aranjându-i o șuviță de păr din fața urechii și sărutând-o tandru pe obraz, insistă cu o voce mângâietoare: — Iubirea mea, spune-mi că nu ești mânioasă, te rog! Știi cât țin la prietenia noastră. Flavia, roșind ușor, o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se la marginea coloanei aflate în marș. își simțea sufletul apăsat, și nu doar fiindcă, oricum ar fi privit situația, aceea era pentru prima dată că își vedea regele întorcând spatele dușmanului - era mai ales chinuit de un soi de resentiment sumbru împotriva destinului care se încăpățâna să-i joace feste. Mai întâi de toate, în confuzia bătăliei duse de ariergardă în fața Aurelianei, îl pierduse pe Kayuk, trecut prin tăișul săbiei de un catafract; un lucru și mai grav era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primite în Sapaudia, dar în rest părea a fi în plină formă. Din Sapaudia adusese la Lugdunense cinci mii de războinici înarmați și echipați cum se cuvine: în fața pericolului comun, într-adevăr, tatăl său alesese să lase la o parte resentimentele sale față de Magister militum, care în primăvară nu-și ținuse promisiunea de a le veni în ajutor. Sebastianus nu așteptase prea mult până să-i pună întrebări despre Frediana, aflând astfel că și ea se afla în armată; în timpul lungilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neamului său, însuflețită de o ură de nestins față de huni și de o sete de răzbunare plină de mândrie. Tocmai datorită carismei sale și a hotărârii sale neclintite, atâția burgunzi consimțiseră să se alăture armatei lui Etius, trecând peste propriile resentimente față de el. principele îl avea în dreapta pe Meroveus, tânăra căpetenie a francilor salii, care, în lupta împotriva râurenilor, îl ucisese personal pe rivalul său Gundobaudus; la dreapta lui Chilperic, în schimb, trona corpolentul Sangiban. Erau prezenți apoi capii milițiilor barbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu dosul mâinii, răsturnând în iarbă cea mai mare parte a conținutului. — Ce înseamnă scârboșenia asta? strigă cu o furie nestăvilită. De ce pleacă oamenii tăi? Ambarrus, întunecat, îl privi cu o expresie în care se citea mai mult surprindere decât resentimente. Tovarășii săi, însă, se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone, pe care el nu-l cunoștea, se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
descumpăniți de o anumită expresie - sau de lipsa de expresie - a feței lui, dar numai pentru o clipă. Și, în asemenea cazuri, victimele încercau adeseori o senzație agreabilă, vecină cu curiozitatea - niciodată, din câte îmi pot aminti, nu reacționau cu resentiment sau cu zbârlirea penelor. Una din rațiuni - și cea mai puțin complexă - constă în faptul că fiecare dintre expresiile lui era ingenuă. Când devenise adult (și, de astă dată, presupun că vorbește fratele pornit), cred că avea ultima față absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
domin. Nu că mi-aș fi propus să dețin eu puterea; dar totdeauna fusese cumva firesc ca eu să fiu cea care conduce. Dar acum îmi dau seama că personalitatea mea dominatoare crea probleme. Crea inegalitate și acea inegalitatea crea resentiment. Jennifer totdeauna păruse perfect mulțumită ca eu să conduc. Nu ridicase niciodată vocea împotriva mea, până în ultima clipă. (Iar atunci, desigur, din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, am ajuns să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pacoste - cu fetele ei prostănace, cu hainele ei de vrăjitoare și cu „artrita reumatoidă instalată înainte de vreme“. Când Richard și Sheba erau proaspăt căsătoriți, Marcia a scos-o pe Sheba la o cafea și a asigurat-o că nu existau resentimente. — Nu mai e vorba despre familie în zilele noastre. E vorba despre triburi. Dacă am fi fost în Africa, Richard era probabil la a cincea nevastă, a zis ea. Sheba se pare că a mușcat această prostie cu tribul, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avut un impact - că mama ei ar fi ascultat în sfârșit și că s-ar fi produs o falie. Într-una din volutele imaginației ei din acele fracțiuni de secundă, se văzuse împreună cu mama ei, în sfârșit dând afară toate resentimentele: găsind, în toamna relației lor, o nouă și caldă cale de comunicare. Mama ei avea să vină în weekenduri la Londra. S-ar fi dus la muzee împreună, ar fi mâncat la restaurante bune, italiene, ar fi vorbit despre bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Miclea și cu mine am trăit relația inițială cu satul, ultimii ani de totalitarism, relația cu filosofia și, mai ales, primele întâlniri cu „Westul”. Noi suntem „restul” față cu „Westul”. Relația cu Vestul este una de tânjire, șoc, admirație și resentiment. Sunt poveștile sfâșierii între autohtonism și globalizare, între pușcăria generalizată a ultimului deceniu de comunism și ușa deschisă vraiște spre o lume care nu ne înțelegea și ne era încă aproape neinteligibilă. Mircea și cu mine ne-am (re)cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a anilor ’80 nu a existat. Ea este însă vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând deșeuri și exhibându-și resentimentele. Ca psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic. Vocile publice și mai ales parlamentarii sunt oameni cu un dram de viitor, o plăcintă de prezent și un ocean de trecut. Adesea culpabil. Cu ce proiecte să empatizeze? Ei doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]