995 matches
-
totodată atingerea stabilității, a consistenței și continuității autoidentificării, a imaginii de sine, a eului (sinelui) în sens larg. Copilul își reprezintă acum o identitate proprie nu numai vizavi de cutare sau cutare persoană, ci o identitate în general, care este resimțită ca aceeași, indiferent de indivizii pe care îi întâlnește. (T. Rotariu, P. Iluț, 1996, p. 99) Potrivit lui Mead, sinele social structura personalității umane ca rezultat al interacțiunilor cu alții prin activitățile de interpretare a rolului și a jocului de rol
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
imaginea acelei societăți medievale cizelate și elaborate, de această dată accentul căzând pe ritualul iubirii curtenești. O astfel de dragoste nu poate dura, de aceea cavalerul se simte neconsolat în ciuda intenției binevoitoare a naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să-l mențină în creativitate. Nu e ușor să fii țară învinsă de război și totuși să menții suflul vital, creator, în rândul generațiilor tinere. Ceea ce nu este de înțeles, însă, este acest lucru simplu: de ce nu ne asumăm sacrificiul resimțit, atunci, ca necesar, al lui Eminescu? Cu o interogație rece: se poate vorbi de un sacrificiu inconștient? Neasumat carevasăzică: el nu există. Observam, în „A doua viață a lui Eminescu”, faptul că împrejurările lui 28 iunie 1883 cu declararea publică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
relație directă cu sine și cu celălalt. b) starea de sănătate fizică și psihică; Limbajul corpului exprimă permanent și nuanțat starea de sănătate sau de boală a persoanei. Simbolica corpului este extrem de bogată și specifică în transmiterea trebuințelor, dorințelor, stărilor resimțite și trăite atât în sfera somatică, cât și în cea psihică. Armonia mișcărilor, expresiilor, gesturilor unei persoane este afectată și exprimată diferit atunci când aceasta se îmbolnăvește. În cazul unei suferințe fizice, apar gesturi care indică ce parte a corpului este
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și În jurul capului. * „Dacă totul ar fi frumos și bun, e de la sine Înțeles că n-am mai admira nimic; ne-am bucura. Dar bucuria ar Însemna, oare, și plăcere? Iată o mare Întrebare?” (Voltaire) În mod normal, „bucuria” este resimțită ca o stare de plăcere, așa cum „tristețea” este resimțită ca o stare de insatisfacție, Însă este adevărat că numai contrastele sînt acele care reînnoiesc stările noastre sufletești. Chiar aceeași trăire se nuanțează, În funcție de obiectul la care se raportează (ex: există
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bun, e de la sine Înțeles că n-am mai admira nimic; ne-am bucura. Dar bucuria ar Însemna, oare, și plăcere? Iată o mare Întrebare?” (Voltaire) În mod normal, „bucuria” este resimțită ca o stare de plăcere, așa cum „tristețea” este resimțită ca o stare de insatisfacție, Însă este adevărat că numai contrastele sînt acele care reînnoiesc stările noastre sufletești. Chiar aceeași trăire se nuanțează, În funcție de obiectul la care se raportează (ex: există o plăcere a generozității, sau a zgîrceniei; o plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
clădit împreună; • sunt un tip de treabă, iar ceilalți al fel; • sunt emotiv și rațional, și ceilalți sunt la fel; • există întotdeauna soluții de rezolvare a problemei; • problema nu sunt nici eu, nici celălalt; problema nu este nimeni. În ceea ce privește emoțiile resimțite, enumerăm: • calm, liniște, încredere, destindere, afecțiune, entuziasm, dorință, euforie, mândrie, armonie, stare de bine, bucurie, optimism, plăcere, satisfacție, împlinire; • orice emoție adaptată situației: bucurie, teamă, furie, tristețe. Ca tendințe comportamentale pot fi adoptate: • înțelegere, atenție, ascultare, dăruire, împărtășire, empatie, acceptare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prin răzbunare, detestând, agresând și învinovățind, se rezolvă problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celălalt este mai puțin șmecher decât mine (sau "sunt mai șmecher decât el"); • o să-l păcălesc; • dacă ești șmecher, te descurci întotdeauna; • în viață, nu este voie să te lași depășit; • nu este prudent să-ți arăți sentimentele. În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • confuzie, plăcere, entuziasm, incertitudine, neîncredere, autosatisfacție, orgoliu, superioritate, vanitate, mândrie, milă. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • volubil, ipocrit, vorbăreț, punere exagerată în valoare, plin de inițiativă, seducător, oferă iluzia siguranței. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • fraze lungi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atitudine sunt: • sunt o victimă a situației; • ceilalți sunt mai puternici decât mine; • nu prea am cu ce contribui la această situație; • în viață, este bine să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
propriului spațiu. Convingerile celui/celei cu o asemenea atitudine sunt: • cel ce deține autoritatea are dreptate; • întotdeauna este mai bine să fii de partea celui puternic; • celălalt este mai puternic decât mine; • nu este bine să ceri. Ca emoții caracteristice resimțite se pot menționa: • frică, temeri, bucurie, anxietate, spaimă, confuzie, vinovăție, îndoială, febrilitate, neliniște, nesiguranță, stare de rău, se simte judecat. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • acceptare, discreție, batere în retragere, alunecare, lingușire, seducere, cumințenie, ascultare. Pe scurt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de atitudine sunt: • este greu să vezi partea bună a lucrurilor; • nu se poate face nimic; • eu nu valorez mare lucru, dar nici ceilalți; • valorez mai mult decât celălalt; • dacă aș vrea, aș putea, dar nu vreau. Ca emoții caracteristice resimțite, pot fi enumerate: • furie, iritare, decepție, gust amar, dezgust, greață, trădare, dezacord, neputință, respingere, neîncredere, frustrare, umilire, se simte ridicol. Ca tendințe comportamentale pot fi înregistrate: • retragerea, bârfele, crearea unui subgrup, ranchiună, gelozie, evitare, supărăcios. Pe scurt, înfruntare pasivă. Mesajele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sunt greu de urnit... În semne mutabile, sinonime mișcării, indică de asemenea schimbări, de data aceasta mai ușor de suportat, fiindcă adaptarea este mai ușoară. Indiferent ce-ar spune unii astrologi, tranzitele prin trigon sau sextil sunt adesea foarte puțin resimțite, În timp ce cuadraturile acționează mai puternic. Dacă stăm să ne gândim, logica e simplă: efectul unui tranzit prin careu este unul apăsător. Trigonul și sextilul au, dimpotrivă, un efect liniștitor, armonizant. Or, ființa umană este astfel alcătuită Încât se gândește mai
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
urmă să-i Îndepărteze pe toți din jurul lui. Este posibil ca anumite schimbări bruște să survină În planul conjugal sau asociativ. Uranus - Fundul Cerului Conjuncție armonioasă: Schimbare bruscă de reședință sau de ritm de viață, eventual noutăți În acest plan, resimțite ca o gură de oxigen, interesante. Conjuncție disonantă: Schimbarea evocată este resimțită ca o perturbare, individului fiindu-i greu să-i facă față sau să se obișnuiască cu ea. Prin efectul de opoziție la Mijlocul Cerului, acest aspect poate avea repercusiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
consideră inutil să îi mai asculte pe ceilalți. Deschiderea unei dezbateri cere să existe o distanță care poate fi depășită între cei doi interlocutori. Aceasta presupune ca ei să își flexibilizeze rigiditățile ideologice, să își controleze emoțiile, să depășească antipatia resimțită unul față de celălalt. Un teren comun este binevenit: câteva valori comune și atitudini ca fair-play-ul sau politețea. În dezbaterile televizate, organizatorii stabilesc reguli și veghează ca ele să fie respectate. Nu există discuție valabilă fără identificarea valorii sau a principiului
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și științifică. El se constituie, așa cum am mai spus, în cadrul relației de co-prezență dintre „observat” (bolnavul psihic) și „observator” (medic și/sau psiholog). Latura empirică a acestuia este reprezentată de „discursul narativ” al bolnavului care-și expune propria sa suferință, resimțită ca o „schimbare” de factură anormală a naturii sale. Latura științifică a „discursului clinic”, reprezentată prin „discursul medico-psihologic” este rezultatul unei elaborări a intelectului analitic-cunoscător al medicului sau psihologului, care, plecând de la informațiile cuprins în conținutul „discursului narativ” al bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desprins în sensul acesta câteva aspecte principale, după cum urmează în continuare. Funcțiile „discursului bolnavului”, respectiv „narațiunea clinică” a acestuia sunt următoarele: a) funcția expresivă de a comunica în exterior, celorlalți, propria sa suferință; b) funcția proiectivă de exteriorizare a suferinței resimțit ca ceva „străin”, „impropriu”; c) funcția de transfer, înrudită cu precedenta, constă în actul de separare sau de desprindere a persoanei de propria sa suferință; d) funcția de catarsis, are semnificația „descărcării tensionale” pe care o dă suferința, resimțită ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferinței resimțit ca ceva „străin”, „impropriu”; c) funcția de transfer, înrudită cu precedenta, constă în actul de separare sau de desprindere a persoanei de propria sa suferință; d) funcția de catarsis, are semnificația „descărcării tensionale” pe care o dă suferința, resimțită ca o stare negativă de care bolnavul vrea să se desprindă. În ceea ce privește „discursul clinic medico-psihologic”, acesta are o configurație și funcții diferite. Discursul clinic reprezintă „câmpul epistemic” care relatează și explică suferința ca „boală” din perspectiva unei organizări științifice riguros
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puțin a unei tulburări psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci, concomitent, și dorința simbolică de „a ieși”, prin moarte, considerată ca „gest suicidal”, dintr-o existență resimțită inacceptabilă pentru individ, o existență pe care acesta o percepe ca pe o constrângere și pe care o refuză. În acest caz „gestul suicidal” are semnificația simbolică a unei încercări de trecere într-un alt registru al existenței, depășind astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și se văd în formele de manifestare ale Eului persoanei respective. Participarea corpului, a sferei somatice, poate fi pusă în evidență, în diferite grade, în practic orice afecțiune psihică. Suferința ca și sănătatea vor apare ca „stări ale Eului personal”, resimțite, trăite și relatate de acesta, atât în cazul bolilor somatice, al bolilor psihice, cât și al celor psihosomatice. Pentru P. Schilder, orice boală care afectează un organ oarecare este legată de o atitudine psihică particulară, specifică acestuia. Diferența dintre psihogen
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate, trăsături de personalitate de tip paranoiac, tulburări caracteriale, regresiune afectivă, ca o reacție de „retragere-apărare” în fața unor evenimente sau situații resimțite ca niște pericole de către individ, manifestări de factură demonstrativ-histrionică, cu scopul de a atrage atenția și de a obține avantaje psihologice, morale și sociale (sprijin, compătimire etc.), atitudini de refugiu în boală, prin negarea sau refuzul normalității, în scopul obținerii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ce caracterizează limbajul medical. Dar acest „limbaj psihologic” este vocea suferinței și el reprezintă singura cale, unica prin care avem acces la interioritatea ființei bolnavului, la acea zonă interioară a conștiinței acestuia, în care este consumată „experiența psihologică a bolii” resimțită ca suferință. Prin intermediul limbajului medical înțelegem și descoperim boala, dar prin intermediul limbajului psihologic înțelegem și descoperim persoana bolnavului. Din acest motiv, dacă pentru înțelegerea limbajului medical ne sunt necesare cunoștințe medicale de specialitate, pentru înțelegerea limbajului psihologic, trebuie să deprindem
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt dominant social-comportamentale și de tip relaționist, celelalte privesc însăși natura umană, modul de a simți, modelele de gândire, viața emoțional-afectivă. Primul efect al crizei este dat de sentimentul nesiguranței, neliniștea dată de pierderea încrederii în lume, în instituțiile sociale, resimțite ca o amenințare a persoanei și a vieții individuale. Această stare de angoasă va trezi suspiciuni care vor duce la o alterare a relațiilor interumane, ostilitate, neîncredere, suspectare reciprocă. Resimțind ca ostilă lumea, nesigură, amenințătoare, incapabilă de a-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de fenomen psihic morbid, ne situăm pe două poziții diferite ca „atitudine” față de aceasta: atitudinea medicală și atitudinea socială. În plan medical, problema nebuniei, considerată ca boală psihică, este bine delimitată. Ea este o tulburare a personalității și conștiinței individului, resimțită sau percepută ca o „schimbare a naturii umane” a acestuia, atât de el cât și de către cei din jurul său. În sensul acesta boala psihică intră în domeniul patologicului și ni se înfățișează ca o formă a suferinței umane. Medicina, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de disconfort. Anticipație: atitudinea prin care omul își trăiește viitorul, orientând acțiunile prezente către proiectele de perspectivă. În psihopatologie, anticipația anunță direcția și forma de dezvoltare viitoare a unei tulburări psihice. Anxietate: frică patologică, stare de afect neplăcută resimțită ca o neliniște interioară inexplicabilă, adesea lipsită de un obiect precis, sentimentul unui pericol iminent, dar nedeterminat, însoțită de fantasme tragice. Apatie: stare de indiferentism psihic și somatic, absența interesului, a motivației pentru o acțiune. Aprosexia: incapacitatea bolnavilor psihici de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]