1,862 matches
-
că așteptarea e o meserie pe care o înveți, așa cum pictorul învață să-și amestece culorile. Vi se pare exagerată această afirmație? Probabil, din nou faceți greșeala de a judeca după ce știți dumneavoastră și trebuie încă o dată să vă atrag respectuos atenția că în pustiu sânt alte legi. Cineva îmi spunea odată că Hamlet își permite să ezite pentru că are timp. Și că, în schimb, oamenii obișnuiți nu-și pot îngădui acest lux. Ei sânt constrânși să ia hotărâri în fiecare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon, după care Robespierre a ieșit, împins respectuos de ușieri, lăsând în urmă Convenția îngrozită de curajul ei. Am amintit aceste amănunte numai pentru a arăta cât de puțin a lipsit ca acul balanței să încline în sens invers. Tocmai de aceea n-ar fi drept să-l
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro sanctă autoritate. Se stă calm, respectuos, cu suavă resemnare la coadă pentru călătoria cu vaporașul, chit că se mai gă sește peste tot câte-un negru trufaș, vreun hispanofon zgo motos ori un rus băgăreț (care oricum adoarme cu capul pe masă de cum se intră pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pare foarte rău că sunt silit a respinge ca nefondat avizul onor. Consiliul permanent că nu mi-aș împlini datoria. Din contra, cred că din august și până astăzi puțini vor fi revizorii cari să fi inspectat atâtea școli ca respectuos subsemnatul. Rog să iertați dacă tonul acestui raport este aspru, dar circulara N-o 8114 au mai avut odată o reflectare analogă cu aceasta din partea predecesorului meu, A. Naum, prin raportul său N-o 253, din 12/24 sept. 1872
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de intercalat în noua ediție, nu am. Vă rog, mult, stimatul meu domn, a primi mulțumiri din inimă pentru interesul ce pururea mi l-ați arătat și să-mi dați iertare pentru involuntara mea întîrziere. Vă rog totodată a primi respectuoase salutări de la al d-voastră preaplecat și preasupus M. Eminescu 240 [CORNELIA S. EMILIAN] [21 martie 1888] Mult stimată doamnă, Cu părere de rău vă înștiințez că sora mea azi e [a] noua zi de când e foarte grav bolnavă, de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Suferința ei a împiedecat-o de-a vă da detalii despre afacerea cu care ați binevoit a o însărcina. Scuzați-mă, vă rog, că nu v-am înștiințat până astăzi, așteptând să-i fie ceva mai bine. Primiți, vă rog, respectuoase sărutări de mâni de la al d-voastre prea supus M. Eminescu Domniei sale Doamnei Cornelia Emilian Iași Strada Vovidenia {EminescuOpXVI 279-284} {EminescuOpXVI 285} 243 [NICOLAE PETRAȘCU] [București, septembrie - octombrie 1888] Mult stimate domnule, Pe la 11 1/2 o să vă caut acasă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu admirație și invidie. Și alte femei drăguțe aparțineau pe rând altor bărbați, la care Rim se gândea cu respectuoasă complezență pentru acele beneficii intime. Toate acele plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care nu avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fixe, care aveau la origină gestul nobil al lui Rim, intrau în uzul vieței ei robotnice. Nu-i da în minte să revizuiască acea stare de lucruri, nici să se irite împotriva nimănui. Dimpotrivă, despre toate astea obișnuia a spune respectuos: - Rim se ocupă de-aproape ele afacerile noastre! Dar năduful ei de femeie grasă și scurtă în gât evolua spre o emfizemă clasică. Erau acum oroprietari și greutățile bănești erau compensate de schimbările fericite pe care acest eveniment le adusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ori pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea simțea atâta fericire să zacă. li era numai grijă ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Când Lică, surprins, se întoarse, aruncase fumul de havană în ochii foarte aprinși ai doamnei prințese. Prins în delict de către stăpână, se iritase, gata pe arțag. Ada propusese scurt o inspecție la grajduri și pornise cu Lică, urmată la distanță respectuoasă și prudentă de mister Whip, ce credea că de rândul ăsta n-are să-i meargă bine nici lui Lică. Ada se uita pieziș la tânărul domn ce fuma comod havana cu riscul să dea foc la câteva milioane instalație și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
găsesc un plic voluminos în care dl. Ion Popescu-Sireteanu îmi trimite un volum de-al domniei sale, intitulat „Cale și drum”, cu următoarea dedicație autograf: „D-lui profesor Al. Mânăstireanu care a scris atât de înțelept despre câteva din cărțile mele, respectuos omagiu”. Cartea e însoțită de o scrisoare cu următorul conținut: Pitești, 18 august 2009. Mult stimate domnule profesor. Vă mulțumesc pentru carte (e vorba de vol. II) și vă felicit pentru apariție, cu un sponsor neașteptat. A fost plăcut să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
deosebire: albinele trebuie să iasă, ele, în natură, să-și caute florile, să se încarce de bunătățile pământului, pe care, ulterior, să le aducă și să le depoziteze, spre desfătarea stupului. Pe când, coafezele, primeau clientele în fastuosul salon, le invitau respectuos și cu eleganță să ia loc pe fotoliile de rezervă, în timp, ce, clientele mai vechi, ori, hai să zic, mai grăbite, erau servite, erau înfrumusețate, vopsindu-li-se părul, ori, numai, schimbându-i înfățișarea, scoțându-i ciufuliturile și boțiturile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vânzări, a ideilor de valoare. Și pe bani cheș, dar, și prin viramente, cu unități financiare specializate. Nu mai căuta el clienții. Veneau ei la el. Și veneau, veneau, nu rareori așteptându-și rândul, la coadă. Omul Străzii era silitor, respectuos și deosebit de muncitor. Într-o zi, a trecut, pe-acolo, polițaiul cu povestea băncii din stația de autobuz, acum, ajuns mare șef,într un alt oraș din zonă. Dând cu ochii de Omul Străzii, a sărit, surprins, cu gura prea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de pantalonii mei scurți, cu picioarele roșii ca focul din cauza frigului. Când am coborât la Voila, unde venise cu o sanie să mă ia, tata s-a speriat... Pe "unchiul George" nu-l mai zăream decât rar. Atunci, mă dădeam respectuos la o parte, zicând, protocolar, "bună ziua", dacă era cineva prin preajmă, sau "sărut mîna", dacă eram numai noi. El îmi răspundea înclinînd ușor capul, fără să mă învrednicească, de obicei, cu o privire. Trecea marțial, semeț, ca un comandant pe lângă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care acum cădeau picături, rar, cu o Încetineală exasperantă, una cîte una, tic-tac, tic-tac, tic-tac, mai era o jumătate de oră pînă la plecare; ei ascultau muți, nemișcați, asemenea bolnavului scăldat În sudorile febrei, care descoperă drumul somnului printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă ținînd contabilitatea strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune și numără picăturile. Nici n-au știut cînd au fost duse valizele În Mercedesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capul să se uite cu ochii lor iscoditori, zdrențăroși, respingători. O stradă Întortocheată, alta mai dreaptă acum și mai largă și oamenii strînși pe trotuare de o parte și de alta și noi Înaintăm. Polițistul le face semn să treacă, respectuos, poftiți, poftiți, arătîndu-le drumul cu mîna Întinsă. „Poți lăsa mașina aici, Carlos“, Îi spune Juan Lucas, trecîndu-și mîna prin păr. Se uită pe fereastră Înainte de a deschide portiera și o mulțime de indivizi se Înghesuiau care mai de care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că-i era frică să nu-i facă ceva cerșetorii, atunci de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de răi? Chiar atunci apăru călugărița și Începu să-l ocărască pe Carlos, cu deliciosul ei accent franțuzesc. Carlos Își plecă respectuos capul descoperit, pentru a asculta predica; dar de cum văzu că măicuța se mai liniștește, chiar schițează un zîmbet și se grăbește să-și ia rămas-bun făcînd semnul crucii deasupra capului lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el cu demnitate la salutul copiilor În uniforme; tocmai se Întorsese din prima lui cursă de dimineață și stătea acolo făcînd plecăciuni respectuoase În fața doamnelor care soseau aducîndu-și copiii de mînă, pentru a-i Încredința călugărițelor. Și curtea se umplea Încetul cu Încetul, curtea asta uriașă cu linii special trasate pe ciment pentru ca să se poată alinia mai ușor copiii. Dintr-o clipă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și trei băiețandri din personalul hotelului se repeziră cu un aer respectuos spre portiera Mercedesului, crezînd că era doamna și că o să le pice bacșișul de sfîrșit de lună. Carlos Înregistră o victorie netă În pitorescul și zilnicul său duel verbal cu personalul hotelului, Îi lăsă pe toți trei cu buzele umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius și-i făcu cu ochiul. Julius se uită la Susan, Susan la Juan Lucas și Juan Lucas abia atunci băgă de seamă că bogătașul ăsta era cineva cunoscut: domnul cu băieții și iubitele lor Îl saluta cu o plecăciune respectuoasă, pe urmă se Îndrepta din șale, privea surîzător la băieții lui și la fete, aștepta ceva: una, două, trei: ce tînăr ești, tată, pe zi ce trece ești mai tînăr, e de necrezut cît de tînăr te menții. Și Întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsa călcat pe coadă cu una cu două, fiindcă auzise și el ceva despre dreptul la grevă, nu știu ce să facă: vă rog să-mi primiți demisia, să-l Înjure de mamă ori să-l cheme afară și să-i atragă respectuos atenția că o fi el În casa lui, dar asta nu Înseamnă că poate să se poarte oricum, merit și eu puțin respect, ce naiba. Era o situație extrem de delicată, din fericire Carlos se uită la Julius și se simți plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și În fiecare clipă se temea că dacă nu e atentă o să alunece Într-o parte și-o să se lovească, „la vîrsla mea căzăturile și loviturile sînt tare păcătoase“, Îi explica ea lui Carlos, care Întotdeauna o lua peste picior respectuos pe Coana mare. Julius Îi supuse pe Celso și Daniel la un interogatoriu sever asupra activității lor În timpul lunilor de vacanță. Unchiul lui Celso era tot primar la Huarocondo, În apropiere de Cuzco și el era tot casierul Clubului Social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întreaga viață... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă, păi... nu, doamnă. „Am ajuns la conacul cu clape germane“, Îi spuse Carlos. Julius se uită la el parcă vrînd să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă ăsta nu era conac, ci un palat vechi al Limei coloniale. Susan Îi explicase. Îi povestise că, fără Îndoială, hardughia asta fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lucas: „hai, acum șterge-o; numai eu mai pot să-l potolesc“. Hei, băiete... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Du-te, te rog, Îi spuse Juan Lucas lui Celso, care urmărise scena cu tava de argint În mînă și foarte respectuos. — Nu mai e nimeni aici În afară de mine... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Hei, ascultă, băiete! — Du-te și tu la dracu! — Hai să stăm de vorbă ca Între bărbați... — Tu nu-mi ești tată! — Hai, Bobby, linișteșle-te... — Codoșule! Încornoratule! Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
comenteze furia domnișorului Bobby, părea că nu băgase de seamă nimic, cu toate că toți ceilalți nu făceau altceva decît să vorbească despre asta. Și de Îndată ce plecă Susan Începură din nou, Carlos cu comentariile lui ironice, Celso și Daniel cu ale lor, respectuoase. Abraham ținînd-o Într-una cu placa lui, v-am spus eu, v-am spus eu, femeile nu plătesc niciodată și Țanțoșa repetînd pentru a nu știu cîta oară: se Întîmplă și În cele mai bune familii. Mai spuse o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]