10,353 matches
-
cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară lumina din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui Michelangelo relieful formei umane își depășește drama lăuntrică prin energia sa nemăsurată, dacă neînfrânata bucurie a vieții cu paroxismele ei entuziaste sau dureroase cutremură rodiniana Poartă a Infernului, în arta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în loc de fericire și bună stare". Având în vedere toate acestea, în Cântul harpistului se spune: Nu este cineva care să nu coboare sub pământ. Durata răgazului terestru ține doar cât un vis". Din acest motiv, "Fă-ți o zi fericită. Respiră balsamul și parfumul cel mai fin și oferă ghirlande de lotus pe brațele și gâtul soției tale... Aruncă departe grija, gândește-te să te bucuri până când va sosi ziua să ajungi în țara care iubește tăcerea". Și iată, în Dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în portocală putredă. Jumătate parfum, jumătate miasmă. Vă pierdeți printre ziduri șerpuitoare, pe sub porticuri, pe lângă vitrine colorate și trăsuri cu vizitii veseli și limbuți. Râzi. E frumoasă lumea de-afară. Frumoasă și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu i-am văzut atât de fericiți. Au împachetat febril, până spre miezul nopții, fiecare vor bind aproape doar cu copilul pe care și-l revendicase și făcând abstracție de băiatul celuilalt, ca și cum el încetase cu totul să existe, să respire, să aibă nume. Când am ieșit să fac ture cu bicicleta în jurul blocului, pe întuneric, sufocat, tata nu mi-a spus nici un cuvânt. Mama era prea ocupată cu o colecție de poezie franceză, din care nu găsea al doilea volum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acolo! I-a spus i-a spus i-a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine erai, în maroc? 17. El A trăit. Ca-ntr-un miracol, sau ca într-un blestem, trupul cel frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cheamă într-o lume încă și mai încurcată decât cea a lucrurilor din cameră. O lume de care nici cele opt, nouă, acum sunt zece pastile nu pot să-l apere. Teamă. Brusc, David se ridică și deschide larg geamurile. Respiră adânc aer cu miros imperceptibil de noxe. Trece în bucătărie și pune de cafea. La filtru. Dă drumul la radio, pentru fond sonor. De-acum nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Fii vesel! Te simți vulnerabil, expus, lipsit de intimitate? E momentul să te distrezi! Gândește pozitiv. Mai presus de orice, gândește pozitiv. Nimic nu trebuie să te împiedice SĂ GÂNDEȘTI POZITIV.) Save file. O să mai avem nevoie. Stop. Problem detected. Respiră. Întinde-te. Rămâi optimist. Nu uita că ești un luptător. Vei învinge. Garantat și de data asta. Te vom salva din nou și-ți vei aduna din nou fericit scamele de pe covor până la o maturitate târzie. (Te așteptai să spun
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
față la Lairg. Agnes, proprietăreasa, îi vede pe geam, uzi de ploaie și fericiți, alții care sunt fericiți, bombăne ea, dar ei nu o aud. O auzi tu și stingi, țâfnos, becul de 100 de wați. Acum e întuneric. Léa respiră cald, în întuneric. 41. Mama Mi-o aduc aminte într-o zi, când s-a întors spre mine brusc, cu ochii aprinși ca două chibrituri aproape de epuizare și mi-a spus știi, mi-a spus, tu știi că sunt mame
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încremenire durează exact atît cît să te-ntrebi, după ce dispare, dacă a fost reală sau ai trăit doar un vis iar și iar repetabil. Cînd, ca smuls din vrajă, Lupino a auzit undeva, în spate, foșnet de crengi uscate, a respirat ușurat. "Se trezește pădurea", și-a spus, știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul s-a repetat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest răstimp; nici o zi de pauză, să fi putut respira în voie. Nici un singur minut... La început, alimentate de apa zăpezilor topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră, curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Dar nu trebuie decît să mă luați cu voi pentru a mă naște a doua oară. Lupii captivi? Pe ei nu-i mai așteaptă nimeni acasă. Aici e casa lor, acum. Dar aici n-a fost casa mea niciodată! Lupino respiră ușurat. Avea atîtea de învățat de la buna sa mamă! Avea atîta dragoste de dat, și atîta de luat! Aveau timp. Așa după cum spusese mama lui, începeau o nouă viață. Era timp pentru toate. Aveau să-și împărtășească trăirile ultimilor ani
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
adesea joc, ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament poate respira o fantezie oarecare întoarsă către origini. Un rege trebuie să și conducă, dar în același timp să și instruiască poporul. Astfel, istoria monarhiei își urmează drumul pe care el, acum, la 800 de metri înălțime, îl simte în tot absurdul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de pe picioare, se ridicase și încercase să spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna,cea atât de dragă lui până mai acum câteva minute. Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici să respire. Se făcu din nou mic în șezlong și își puse mâinile pe genunchi, ca nu care cumva să se vadă cât de tare începuseră să-i tremure. Am venit, porumbelule, să vorbim. Ce v-ați speriat așa? Între timp, ați
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența lui pe deplin. Aerul curat nu o ajuta deloc să-l îndepărteze, amintindu-i de parfumul lui, simțindu-l aievea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în care găsise afecțiunea de care avea atâta nevoie. Îmbrățișarea aceea îi oferise tot ce-i lipsise până atunci, iar el plecase. Pierduse, ca de obicei, totul. Se întorsese, ca un vinovat, pentru a se convinge că victima nu mai respiră, că își făcuse bine treaba. „- Mi-ai promis că te vei întoarce, dar credeam că pentru a rămâne, nu pentru a mă răni din nou. Lașule!” Karina îngenunchease pe trotuar plângând, cu capul sprijinit în palme. Rănile se deschiseră și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acceptase să o folosească ca pe o jucărie fără să reacționeze nici intr-un fel. Ce forță îi paralizase voința făcând-o o simplă marionetă în mâinile lui? Parfumul lui se juca cu simțurile sale pătrunzând prin nările mici care respirau profund, vrând parcă să-l aducă mult mai aproape de ea, să-l simtă prezent în toți porii la fel cum era în gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure de aerul curat pe care nu-l putea respira în orașul îmbibat de praf și noxe de la invazia mașinilor de pe străzile lui. Își întinse picioarele așteptând să se dezmorțească. Erau amorțite din cauza poziției incomode în care adormise. Coborî din pat încălțându-se cu papucii pufoși și călduroși. Căută în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
călătorilor din jur. Imaginile rulau prin geamul prăfuit al autobuzului vechi, dar Karina nu vedea nimic. Mintea ei se blocase la scrisoarea din poșetă. Inima îi făcea și mai grea misiunea, oprind-o din când în când cu săgeți dureroase. Respiră adânc, des, de mai multe ori. Doar așa reușea să o calmeze. Apropierea lui o făcea să bată ca nebuna fără să transmită un mesaj concret, descifrabil. Nu reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident că era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să se termine o dată pentru totdeauna. Nu vreau să te mai simt! Vreau să taci, să nu te mai aud!” țipa
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
butonul verde pentru a-l chema cât mai repede. Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care o privise de sus din start
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
voia să mănânce mai nimic, doar ciugulea câte puțin, apoi se retrăgea în pat. Încet-încet își reveni, iar Ana era hotărâtă să o scoată din casă. Nu mult, cât să obosească, doar atât cât să mai schimbe mediul și să respire aer proaspăt. Hotărî să iasă la o prăjitură, la o cofetărie cât mai aproape de locuinței Karinei. Ana plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]