16,547 matches
-
care au preocupat și chiar au obsedat presa: eclipsa de soare, Jocurile Olimpice, trecerea într-un nou mileniu, însoțită de spaima că va avea loc sfârșitul lumii etc. Peisajul însuși este actualizat: în locul pădurilor tenebroase, al palatelor, apar blocuri de locuințe, restaurante, piețe publice din diferite orașe ale lumii. Din realitatea vieții de fiecare zi se alunecă aproape pe neobservate în fantastic. În Călătorie fantastică în vreme de eclipsă, doi dintre eroii-copii ai cărții, Alexis și Alexandra, se suie într-un balon
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
grea, în București, într-un interval strict delimitat, între 2 februarie și 14 februarie 1997. Decorurile alternează: Hotelul Sofitel, cu toate dependințele sale de lux, cîteva locuințe particulare, clădirea ambasadei germane de pe strada Rabat, parcurile Herăstrău și Cișmigiu, cîteva străzi, restaurante, Cazinoul - toate din București. După Charlotte care, sosind în București, își face prima intrarea pe scenă, restul personajelor romanului nu întîrzie nici ele. Conform protocolului, ele îi sunt prezentate noii venite în ambasadă, sumar la început. Aflăm că atmosfera reprezentanței
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
pe urmele datoriilor Irakului față de România. CVTudor putea la fel de bine să declare că i-a trimis și după tezaurul României aflat la Moscova, fiindcă ar fi fost același lucru. Datoriile dintre țări nu se rezolvă ca nota de plată la restaurantul Select, trimițînd trei băieți să stingă diferendul. Însă împreună cu recuperatorii peremiști s-au dus în această vizită la Bagdad și doi parlamentari ai PDSR. Întrebat ce caută acolo membrii partidului său, Adrian Năstase mai întîi a spus că nu știe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
adaptează repede în capitala României, întreținînd bune relații cu lumea intelectuală aleasă și cu cercurile democratice. Mihai Ralea, Ghelmegeanu, Vișoianu, I. Lugojeanu, Gafencu, prințesa Marta Bibescu și încă alții îi erau buni amici, frecventîndu-le casa și întîlnindu-se cu ei în restaurante. Devine, prin lungul său serviciu la București (1933-1945), o personalitate cunoscută în lumea diplomatică de la noi, ajutînd, în vremuri grele, la nevoie, sumedenie de oameni în suferință. În 1929 începe să țină un jurnal, care s-a păstrat, vorbindu-se
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
Catrinel Popa În celebrul roman al lui Bulgakov, Maestrul și Margareta, Koroviev-Fagot, cadrilatul excentric, din nu mai puțin excentrica suită a lui Woland, recurge, pentru a obține accesul în restaurantul Casei Griboedov, la un subterfugiu: la somațiile funcționarei cu registru, care nu catadicsește să lase pe nimeni înăuntru înainte de a-i fi verificat legitimația de scriitor, Koroviev aduce în discuție numele lui Dostoievski; secondat de motanul Behemoth, se angajează într-
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
Vlad Mugur. L-am regăsit pe el, un mare actor, și spiritul extraordinar al marilor figuri, al unei generații. Zile întregi mi-am imaginat Craiova în intervalul '56-'58. Casa pe trei niveluri unde conviețuiau, atmosfera repetițiilor și serilor de la restaurantul Minerva, incendiul ce a vrut să ardă teatrul și curajul lui Ghiță Cozorici de a se cățăra unde nici pompierii nu îndrăzneau pentru a-și salva templul. Templul de aur. Aici a fost Hamlet la douăzeci și patru de ani. Cei care
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
el. Uitasem să-i restitui cei 5 lei, sau de jenă. Și, 20 de ani mai tîrziu, cînd roata istoriei se învîrtise, iar eu devenisem vicepreședintele, ales, al Uniunii, el Titus, nemaiducînd-o ca înainte, cîțiva confrați ne strînseserăm la elegantul restaurant Triumf de pe Kisselef, la o masă colegială. La un moment dat, mă ridicasem și chemasem discret un chelner pe care îl cunoșteam și îi șoptisem să cumpere trei pachete de țigări Kent de la shop, și o sticlă de șampanie italiană
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
în evenimente din istoria acestui secol. Amănuntele picante despre autoare le aflăm din postfața lui Ernest H. Latham Jr., în carte întîlnim un autor foarte discret, care nu ne spune nimic despre aventurile sale galante, un personaj neobosit care frecventează restaurante de lux, se amestecă în mulțime, se emoționeză împreună cu ea atunci cînd luminile sînt aprinse la etajul doi al palatului regal sau participă la discuții aproape filosofice despre evenimentele delirante din jur. în spatele tuturor relatărilor se simte însă sensibilitatea, dar
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
la care asistă, abdicarea lui Carol, întoarcerea reginei Elena, ezitările îmbufnate ale regelui Mihai, ascensiunea lui Antonescu, sîngeroasele răzbunări gardiste sînt contrapunctate de lungi discuții cu oficialii germani sau cu "fostele Excelențe" (personaje mateine cărora americanca le prinde savoarea). în restaurantul Cina oficiază chelneri cu o adevărată filosofie a discreției și a profesionalismului, o specie dispărută azi. Dealtfel întreaga imagine a Bucureștiului interbelic compune un fel de muzică melancolică și continuă în spatele acestui documentar, o muzică ce farmecă și enervează în
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
Tudorel Urian Pe Petre Stoica l-am văzut întîia oară la începutul anilor '80 cînd, călăuzit de Ioan Buduca, am pătruns cu teamă și uimire în spațiul mitic al restaurantului de la parterul sediului Uniunii Scriitorilor. Erau anii de aur ai boemei bucureștene, cînd Eugen Jebeleanu își fuma tacticos trabucul la masa ce îi era veșnic rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd pe umăr nelipsita sa geantă de la masca
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
în acest spațiu (al pierzaniei?) era echivalentă cu întrezărirea unui miracol. Numele de pe cotoarele cărților din bibliotecă dobîndeau dintr-o dată chipuri și voci, uneori în răspăr cu cele zămislite de propria mea imaginație. În acest context al celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
din interes" și nivelul de cultură scade. Mai trist e că cititul, disprețuit de anumite categorii de tineri, e subevaluat și în instituțiile publice. Teodora Stanciu a prezentat situația de la Radio România Cultural, unde biblioteca a fost înlocuită de un restaurant, fără a se lua în seamă dificultățile de documentare create.
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
joacă un rol aproape de protagonistul filmelor de acțiune sau al basmelor: te impresionează prin ce face, nu prin ce e. Iar ceea ce face Howard Hughes este magnetul comercial al filmului: se culcă cu femei frumoase, pilotează avioane performante, mănâncă în restaurante pline de glamour etc. Dar când trebuie să intrăm în adâncurile personajului, în crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
în ceasurile care urmau, nu mai exista nimic pe lume decât limba..." Până își va întâlni iubita, Denise nu poate trăi decât într-o stare de amețeală hipnotizantă. Ființă echilibrată de altfel (e un celebru bucătar pentru care se bat restaurantele oferindu-i salarii astronomice), Denise trăiește într-un minunat paradox: "Făcuse o pasiune pentru o femeie heterosexuală, măritată cu un bărbat cu care i-ar fi plăcut ei însăși să se mărite". Romanul lui Franzen (apărut în 2001, distins în
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
reapărute în viața mea după decenii de ignorare apăsată, la foști colegi care-au uitat nu doar cum arăt, dar și cum mă cheamă, la inși pe care i-am întâlnit o dată pe scara unui avion sau la garderoba unui restaurant, sunt somat, ca-n Caragiale, să intervin acolo unde, evident, n-am cum să intervin, dar nici nu mi-ar trece prin minte s-o fac chiar dac-aș putea: direct la șeful statului. Incredibil, dar adevărat! Din două, una
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
valorilor clasice din perioada interbelică. Îndepărtarea adolescenților de valorile tradiționale este înregistrată cu tristă luciditate: Cînd îi pomenesc de un episod de cei 10 ani în care noi doi am împărțit atîtea experiențe (povești, plimbările prin cartierele Ťnoastreť, gustări la restaurantele Ťnoastreť, muzee, spectacole), răspunde indiferent, neinteresat. E un adolescent care parcă n-are trecut și nu se proiectează în viitor. Trăiește momentul în spiritul plezirismului lejer, bucurîndu-se fără elan de avantajele societății în care trăiește: mașina, party-urile. M-am întristat
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
s-a mutat in București, la o rudă. Aici a cântat șase luni la acordeon, la Teatrul de revistă Ion Vasilescu, avându-l ca dirijor pe Ion Albeșteanu. Ulterior, făcându-se deja cunoscut și apreciat, devine solicitat să cânte la restaurantele „Caraiman”, „Bulevard”, „Doina”, „Caru’ cu Bere”, „Crama Domnească”... Prima ieșire peste hotare a sa are loc în anul 1979, când, alături de Ansamblul „Mugurelul” va efectua un turneu de spectacole în Franța, Italia, Belgia și Olanda, pentru ca aceasta să nu fie
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
fi interesul nostru? nu mă pot abține să întreb. Interlocutorul meu își aprinde tacticos pipa. - Bună întrebare! Se vede că n-ai înțeles nimic! Îl privesc cum se îndepărtează și cum se alătură unei tinere, probabil studentă, în drum spre restaurantul Valentine Nest! Acesta era interesul lui... Referință Bibliografică: Drumul apelor, 18 ( roman ) / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
sature toate păsările, îi trebuia o mașină întreagă de pâine. A făcut câteva instantanee fotografice cu stolul de înaripate și apoi și-a continuat plimbarea mai departe. Hotel "Europa" se ridica pe trei etaje. În capătul dinspre ponton se afla restaurantul, cu o terasă de vară amenajată în fața întregii clădiri. Mesele erau pline de clienți, iar ospătarii roiau pe lângă ele să-i servească. Întrarea în hotel se făcea pe la mijlocul terasei pavată cu piatră șlefuită, iar pe lângă gardul ce delimita terasa pe
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
că joacă pe o miză fabuloasă, ca scriitor, că vrea de la literatură totul sau nimic. Că se ocupă exclusiv de literatură, îndeplinindu-și corect, dar fără pasiune, celelalte obligații. Că intră în competiție nu cu băutorii de iluzii literare din restaurantele bucureștene, ci cu Umberto Eco și cu Thomas Pinchon. Și mai ales că are succes, inclusiv în străinătate, nefiind un "neînțeles" sau un "nedreptățit", așa cum se proclamă, cu delicii masochiste, atâția dintre ratații de azi. Iritarea multora a fost stârnită
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
1983, în România literară, într-un interviu realizat de Mircea Iorgulescu) următoarele mărturisiri și reflecții nonconformiste referitoare la patriotismul scriitorului: " Legătura dintre scriitor și poporul său nu este una veselă și decorativă ca un șervet cu motive folclorice într-un restaurant pentru uzul turiștilor străini, ci una profund dramatică, cel mai adesea dureroasă, un raport de reciprocă asumare. A face prea multe declarații de dragoste - oricât de rimate și tremolate - poporului tău, mi se pare superfluu: e ca și cum ai face declarații
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
Simona Tache Există “muzică de lift”, asta se știe. Oare există și “muzică de WC”? E un restaurant pe langă redacția noastră unde, aproape tot timpul, în WC, cântă Patricia Kaas. O fi având vreo explicație alegerea asta sau pur și simplu tânți care face curat pe-acolo e fan? Săracă Patricia! Eu cred că nu merită asta
Muzica de WC by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19659_a_20984]
-
în subordine: Răzvani și Buzoieni. Dacă te decizi pentru o excursie în acest oraș, e bine de știut că variantele de cazare sunt puține. Mai precis, se limitează la două: Prima (de lux) este Motelul Hali, dotat chiar și cu restaurant la parter. A doua variantă e Hanul Dorului. Situat la 2 km de Lehliu și amplasat la răscruce de drumuri, acest han amintește de cel al Ancuței din operele lui Sadoveanu. Aici se adună oameni din toate clasele sociale, isi
NOU, DE CRIZA! Vacanta la Lehliu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19694_a_21019]
-
Cină sclipitoare, un meniu special creat pentru această ocazie, valabil întreg weekend-ul după care, incepand cu ora 21:00, veți putea asculta blues & jazz live în Piano Club. Duminică, 8 martie, petrece alături de dragele tale la Sunday Brunch în restaurantul Poem, sau delectati-va la Cină specială. Barul privat cu priveliște spre mică piațeta cu amoraș poate fi rezervat în totalitate împreună cu barman-ul personal, pentru momente speciale împreună cu cei dragi. Ai o idee originală ce speri să o surprindă
Cu bunica, în piaţeta cu amoraşi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19743_a_21068]
-
Simona Tache Nu prea-nțeleg cu criza asta. Aseară, de exemplu, în centrul capitalei, un restaurant era plin-ochi, la fel ca acum câteva luni, iar altul (aflat la doar 300 metri distanță) era gol, adică într-o stare complet opusă celei de acum câteva luni. Să recapitulăm, poate nu s-a-nțeles: Două cârciumi. Distanță foarte
S.O.S.! Criza e femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19781_a_21106]