5,533 matches
-
Acest mod de a înțelege imaginea ca limbaj al spiritului și de a-și asuma creația ca pe o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea lăuntrică, zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
ai de laturi eu totdauna vin, / Pe muchea cea mai naltă, de mă așăz cu jale, / Singurătății încă petrecere de țin". Nu renunță la idila de tip gessnerian, nici la poezia ruinelor ŕ la Volney și Delille. Intimismul trece în retorică socială cum se întâmplă în militanta și profetica Rugăciune ("Dar ce să fie acea lumină, / Ce sus se vede de focuri plină, / Și dimpreună un zgomot lin? / Nu crez să fie semn de furtună , / Când deloc vântul nori nu adună
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
cârtiță/ peste care mișună furnici/ și crește mai înaltă iarba - asta e tot Doamne?/ asta e tot" (Mușuroiul de lumină). Ultimele piese ale volumului formează împreună un manifest în două părți al poeziei, ce expune lucid schimbările veacului și ale retoricii, pentru a se lepăda de orice aranjamente de suprafață și a proclama adevăruri: "Poesia mi-a dezvăluit celălalt nume al ei:/ Libertate" (Poesia I). În miezul unui "testament postmodern", ce reformulează ancestrala Mioriță, aflăm un crez statornic, limpede trasat printre
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
și critic, celălalt, consumator hedonist și inerțial) este mai mare, cu atât pariul acestui volum pare să fie mai dificil. Scriitura efervescentă marca Dan C. Mihăilescu se înscrie aici în coordonatele unui stil preponderent expozitiv, cu abundență de citate și "retorici potrivite" din scrisorile lui Eminescu. Știți care este cuvântul-cheie care ne lipsește nouă astăzi?" îi întreabă direct pe junii corupți de email autorul nostru aproape sfătos. "Pasiunea", răspunde el îndată. "Să ne înțelegem", punctează peste câteva pagini, în aceeași linie
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
adevăr, Urbancolia îndeplinea toate condițiile unui spectacol de iluzionism narativ. Existau acolo și deconstrucția imaginii publice a protagonistului, și încăpățânarea unui autor tânăr de a-și lua scrisul de la început, și o dimensionare calofilă a textului, și, în fine, o retorică a exagerării care menține civilizat, fără întrerupere, necesara distanță analitică. (Un articol foarte inteligent despre această din urmă calitate a publicat de curând Radu Nedelcuț în Noua literatură). Nici una însă nu se pretează, în absolut, unei valorizări negative. Mai mult
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
mine, cu gîndul pur / iertător din tine: Hai, să-l mai salvez / pe ăsta, încă o dată! // Dar dacă - nu, și / dacă nici asta nu-i / posibil și salvator, / caută o piatră grea... // eu mi-am pregătit bine / capul" (Capul). Această retorică magmatică are aerul a păstra totdeauna un rest nespus, de unde numărul mare de texte sugerînd parcă un rezervor nesecat. În conștiința bilingvă și, implicit, biculturală a lui Adam Puslojiš se întîlnesc dezinvolt locuri, timpuri, regnuri, forme, sonuri, culori venite dintr-
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
peste care cad "toți vecii" și a cărei frunte e "zbenguită" de clopote. Celor doi îndrăgostiți le este dat să trăiască "orgasmul universului/ în îmbrățișarea lui cu neantul/ și țâșnirea fierbinte a luminii/ care ne spală obrajii". Acest intimism viforos, retorica hiperbolică aplicată liricii erotice, de sorginte romantică, cam desuetă pentru mileniul în care am intrat, poate să placă sau nu. Sunt imnuri ale iubirii, după model Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, executate de o fanfară de stradă cu toate instrumentele
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
asta nu înseamnă că fanfara nu are susținătorii ei. Antologia Laptele negru aduce o revelație importantă: autorul ei este un poet postmodern avant la lettre. Chiar dacă exemplele de până acum nu sugerează acest lucru (nimic nu pare mai depărtat de retorica avântată a lui Radu Ulmeanu decât banalul, starea de normalitate, discursul minimal al poeților generației '80) există elemente care susțin o astfel de ipoteză. În versurile lui Radu Ulmeanu este vizibil un întreg sistem de referințe culturale (aluzii, citate explicite
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
uneori ironic - cu idei și imagini mai mult sau mai puțin notorii (de obicei, mai mult), care îl plasează în plin postmodernism. Lectura în cheie postmodernă mi se pare cea mai profitabilă pentru textele acestui poet greu de înseriat. Prin retorică, imagistică și ideatică versurile sale trimit cu gândul spre Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, dar și Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. În alte poeme sunt citați direct sau parodiați discret poeți precum Bacovia, Villon, Mallarmé, Baudelaire. Numele maestrului admirat poate străbate
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
foarte uman// se vedea că cineva/ locuiește acolo" (2 aprilie); "Astăzi l-am visat/ pe tatăl meu/ mort demult// nu ne-am recunoscut/ decât după/ o mică ezitare" (3 aprilie). Sau, în fine, sfârșitul ultimei "intrări" din jurnal, de o retorică etalată, nu fără grație: "mereu am gândit așa poezia// ca pe o spadă rece și înmiresmată/ plină de propriul meu sânge//în definitiv de propria singurătate" (18 aprilie). Dacă acestea sunt cele mai frumoase versuri ale plachetei, cele caracteristice (tot
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
Mattis-Teutsch, și tot el răspunde: ,,Prin tematica umană-estetică-sufletească - într-o formă care reușește să-l redea pe omul spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
franceză) este nu numai cea mai frumoasă; cred și știu că este unică - da, care se trage din Grecia, ai cărei singuri urmași suntem noi". Frapează idiosincraziile sale. Septuagenar, desființează Regele Lear. E un om al măsurii, nutrind oroare de retorica, cel care îl respinge vehement pe Wagner, ca pe un fel de inamic personal, incarnare a germanității greoaie, pentru a-l ridică în slavi pe Chopin, unul dintre artiștii preferați, referință constantă de-a lungul anilor. Importanță istorică a neliniștitorului
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
gesturile eroice ale lui Ventura Ccalamaqui, Maria Parado de Bellido, Andres Avelino Caceres, s-au schimbat vertiginos ca urmare a dezvoltării mediilor de comunicație și mai ales din cauza emigrării. ș...ț Contează acum numai ceea ce este prozaic, brutal, erotic, obscen. Retorica a devenit plictisitoare, ornamentele lingvistice subtile nu mai ajută exprimarea, ci o îngreunează. Lucrurile se spun exact așa cum sunt." Omul înălțimilor Trăiesc aici, la înălțime, plin de nisip și de singurătate zilele mele sunt un du-te-vino de vieți, drumuri, cartofi
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă", a acestora) numită în greacă hiperbat, iar în latină uerbi transgressio. Desigur, această figură de stil era prezentă și în manualele de retorică din epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a folosit-o s-a datorat, firește, talentului său. De altfel, profesorul lui Cantemir, Ieremia Cacavela, era în primul rând profesor de retorică. Hiperbatul
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
de retorică din epoca lui Cantemir, de unde a putut să o cunoască și principele: virtuozitatea extraordinară cu care a folosit-o s-a datorat, firește, talentului său. De altfel, profesorul lui Cantemir, Ieremia Cacavela, era în primul rând profesor de retorică. Hiperbatul (dislocarea sintactică) reprezintă separarea elementelor unui grup sintactic prin intercalarea unuia sau mai multor cuvinte care fac parte dintr-un alt grup sintactic (2002, p. 38, 39, 97). De exemplu: "moartea întru ale sale te va legături strânge" (Divanul
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
deprinderea ritoricească nevoindu-mă, la simcea groasă ca aceasta, âpre> prea aspră piatră, multă și îndelungată ascuțitură să fie trebuit am socotit". În absența cuvintelor stil, stilistică, literatură, Cantemir folosea termenele "ritoricesc", "ritorică". Trebuie să precizăm că în epocă prin "retorică", opusă "poeticii", se înțelegea nu numai arta elocinței persuasive, ci și arta de a scrie (frumos) în proză. într-un loc din Istoria ieroglifică, unde un personaj, Hameleonul, citează versuri ale unui autor clasic grec, Cantemir comentează: "Hameleonul meșterșugul ritoricăi
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
șocheze "nu doar pe cel deprins cu limbajul pedestru, ci pe cel obișnuit deja cu hiperbatul" (2002, p. 154). La Cantemir secvența se transformă într-un rebus (s. mea - P.V.) a cărui dezlegare solicită o pregătire specfială, o inițiere în retorică și în limbile clasice..." (2002, p. 160). Dar a existat un public de un asemenea nivel între contemporanii lui Cantemir? Faptul este cu totul neverosimil. 4) Prezența la Cantemir a particularităților stilistice baroce - adică analoge celor ale barocului literar occidental
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
seducătore și de gesturile volubile, pictorul se integrează în acea categorie de sensibilitate pentru care motivul exterior, în cazul de față peisajul, nu este decît detonatorul care dizlocă un enorm fond de sensibilitate și de generozitate. Puternic fără demonstrații de retorică și rafinat fără ostentație, Alexandru Moser Padina este un pictor care trebuie urgent descoperit pentru o înțelegere mai profundă și mai nuanțată a fenomenului nostru artistic în spațiul modernității.
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
numeroși sînt cei cărora, la urma urmei, Arghezi nu le-a spus mare lucru - e mai puțin spumos decât în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung, părerea debutantului
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
însă nici aici lucrurile nu sînt decise; într-o mai mare măsură avem de-a face cu Bizanțul originar, adică cu o anumită filosofie a percepției lumii și, implicit, a formelor, și doar într-una mult mai mică cu o retorică bisericească explicită sau derivată direct din chestiunile de natură confesională, așa cum se manifestă ele astăzi în ortodoxia răsăriteană. Mai degrabă poate fi citită aici o conștiință aulică, un anumit tip de mentalitate imperială, în care culoarea și geometria implicită capătă
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
Gherasim descrie, de fapt, traseele conștiinței de sine a omului, în special a omului răsăritean, care trece prin probe multiple pentru a accede, finalmente, la o lectură minimalistă a lumii, aproape de factură Zen, în care epica devine un balast, iar retorica o piedică în fața înțelegerii și chiar a trăirii. Astfel, Gherasim se înscrie, formal și moral, în paradigma unui Orient vast, în care intră nu doar creștinismul răsăritean, ci și Orientul de Mijloc și Extremul Orient, mai exact acele spații spirituale
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
mai mulți kilometri respirația ființelor și a lucrurilor." (p. 11). Profesiune de credință, pusă pe hîrtie cu superbia unui convins? Mai degrabă o teamă de complexele înstăpînite, de ascuțimea privirii, de finețea auzului. De care nici Parcurg imposibilul, cu toată retorica de conchistador al vidului, nu scapă: "după ce am suprapus vidul meu teoretic, disperant, reflectându-l ca într'o oglindă a oglinzii pe viața mea pustie, pe gesturile mele întrerupte, pe insomnii chinuitoare și prelungi, pe agonia mea perpetuă, nu văd
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
lipsite de decodare. E limpede că acest dicționar era foarte necesar și că va deveni indispensabil analizelor viitoare: discursul său eliptic e convingător și deschizător de piste de investigație; e un stimul pentru a studia, de exemplu, vocabularul emoțiilor oficiale, retorica hiperbolei sau a negației - sau felul în care național-comunismul refolosea fondul de purism etnografic al discursului naționalist.
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
soția, Anca (Irina Săulescu), profesoară de limba română și care ascultă unul dintre hiturile de odinioară ale Mirabelei Dauer. Cântecul nu emite pretenții filozofice, el oferă ca majoritatea poncife sentimentale îmbrăcate în câteva metafore uzuale, material din care se fabrică retorica erotică ușor desuetă a unei alte generații. De altfel, cum și mărturisește, tânăra nu este interesată de cuvinte și numai curiozitatea soțului agasat o determină să-i ofere o explicație filologică, o lecție sumară de poietică. Logica poeziei sfidează cum
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
pun pe cititor în situația de a se întreba mereu dacă ceea ce citește nu reprezintă cumva un vis ori delirul naratorului. Un lucru este cert: claritatea nu este "la qualité maîtresse" a acestui roman. Tot la capitolul reproșuri trebuie pusă retorica prea avântată a personajelor. De multe ori acestea declamă ca într-o piesă de teatru de Camil Petrescu, "văd idei", în loc să se exprime simplu, firesc la obiect. De multe ori dialogurile mi s-au părut lipsite de naturalețe, tonul este
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]