4,138 matches
-
1. Ciclul letargiei Depresie Culpabilitate Energie scăzută, oboseală Pierderea speranței Diminuarea interesului Ineficiență Diminuarea activităților Neglijarea responsabilităților Scopul fazei comportamentale este acela de a rupe cercul vicios construind un cerc pozitiv, în care argumentarea programată și graduală a comportamentelor acționează retroactiv în mod pozitiv asupra motivației și depresiei. Figura 2. Intreruperea ciclului letargiei Amplificarea activităților Amplificarea energiei Senzație de speranță și a motivației Amplificarea încrederii și diminuarea culpabilității Depresie ameliorată Stabilirea unui program de activitate (utilizarea timpului) Stimularea amplificării activităților în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în perioada în care face terapie de grup, farmacologia este următoarea: Lorazepam 2,5 mg, Venlafaxine 75 mg, Levothyroxine 30 gammas, Omeprazole 20 mg, Trazodone 100 mg, Prazepam 10 mg. Datele anamnestice sunt sintetizate conform grilei de analiză funcțională (model retroactiv). Figura 3. Analiza funcțională a lui Martine Antecedente istorice Antecedente biologice: caracteristici endogene, stare depresivă recurentă din anul 1994. Antecedente familiale: antecedente constatate la tată și soră. Antecedente somatice: nici unul. Antecedente socioculturale: exigență crescută, stres relațional cu sora sa. Antecedente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Cercului Literar, poate fi dedus și din micromonografia E. Lovinescu (1970). N. preia din Lovinescu teoria sincronismului, însă cu un sens modificat, conform euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o „clasicitate absolută”. Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N.
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
ne Întrebăm cum de am făcut ceea ce am făcut (să acceptăm statul la coadă, să ne bucurăm că am „capturat” un ness, o țigară Kent, un kil de banane etc.). Autoarea ne ajută să ne privim În oglindă, doar aparent retroactiv, pentru că ne vedem (și, poate, ne-nțelegem!), de fapt, Înfățișarea noastră de acum. Gilles Ferréol ne ajută să Înțelegem unele similarități dintre comuniștii „noștri” și comuniștii „altora”, atunci când analizează fenomenele memoriei și uitării la intelectualii francezi. E un prilej de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
maturului, apoi vârstnicului Eliade. Să fi fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid în ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
2. Conceptul de degajare 113 3. Copingul 115 4. Premisele unei abordări integrative 116 PARTEA A DOUA DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Introducere în psihanaliză, 1916); - sublimarea și formațiunea reacțională (Trei studii privind teoria sexualității, 1905); - proiecția („Președintele Schreber”, 1911); - întoarcerea împotriva propriei persoane și transformarea în contrariu („Pulsiuni și destine ale pulsiunilor”, 1915a); - introiecția sau identificarea („Doliu și melancolie”, 1917b); - anularea retroactivă și izolarea (în Inhibiție, simptom și angoasă, 1926). În 1936, A. Freud publică Eul și mecanismele de apărare, prima și - vreme de mulți ani - singura lucrare pe această temă. Pornind de la contribuțiile tatălui său, autoarea realizează o sinteză a cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dacă ținem seama de diversitatea mecanismelor de apărare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază pe bună dreptate importantele diferențe care există între raționalizare (în care intervin mecanisme intelectuale complexe), întoarcere asupra propriei persoane (care constituie un „destin” al țintei pulsionale), anulare retroactivă (operație compulsivă) și sublimare (în care pulsiunea este deviată către un scop non-sexual, vizând diferite obiecte valorizate social). A. Freud distingea și ea tehnicile (cum sunt izolarea și anularea retroactivă) de adevăratele procese instinctuale, cum ar fi regresiunea, transformarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
propriei persoane (care constituie un „destin” al țintei pulsionale), anulare retroactivă (operație compulsivă) și sublimare (în care pulsiunea este deviată către un scop non-sexual, vizând diferite obiecte valorizate social). A. Freud distingea și ea tehnicile (cum sunt izolarea și anularea retroactivă) de adevăratele procese instinctuale, cum ar fi regresiunea, transformarea în contrariu și întoarcerea asupra propriei persoane. Astfel, ne putem întreba cât de potrivit este termenul „mecanisme de apărare”. Un alt aspect pe care-l vom evoca aici este relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în publicațiile consacrate acestui concept. • La începutul lucrării sale Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud oferă o listă, devenită clasică, în care sunt incluse zece mecanisme: 1) refularea 2) regresia 3) formațiunea reacțională 4) izolarea 5) anularea retroactivă 6) proiecția 7) introiecția 8) întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire. În capitolul 8, ea descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fel mecanismele de apărare. A trebuit să așteptăm tipărirea ediției DSM III-R (1987/1989) pentru ca optsprezece apărări și definițiile aferente să-și facă apariția în glosarul manualului. Dintre aceste optsprezece mecanisme, cinci figurează în lista clasică a Annei Freud: anularea retroactivă, formațiunea reacțională, izolarea, proiecția și refularea. Constatăm așadar că cinci mecanisme figurând pe lista Annei Freud nu au fost reținute de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trasăm frontiere între ele, mai ales dacă avem în vedere faptul că orice comparație relevă existența unei apropieri sau chiar a unei similitudini semantice. Înaintea lui Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967), apoi English și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că introiecția și încorporarea sunt opusul proiecției. La fel, putem sesiza opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și sublimare. Pentru a stabili aceste relații, Plutchik et al. cer unor psihiatri experimentați să compare între ele cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă circulară, în care distanțele, pe circumferință, definesc gradul de apropiere dintre apărări, precum și unele polarități sau opoziții. Grupări de tipul: - refuz, refulare și anulare retroactivă, - intelectualizare, raționalizare și izolare, - proiecție, deplasare, activism ne permit să observăm că aceste ansambluri de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau polarităților) dintre diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip al izolării. 9) Traducerea englezescului supression și a termenilor francezi répression și mise à l’écart. 10) Mecanism figurând în DSM III-R sub numele de reverie autistă. Vaillant utilizează pentru una dintre apărările imature denumirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a ideilor și a consecințelor lor și asigură cel mai bun echilibru posibil între diferitele motivații conflictuale. 2) Nivelul inhibițiilor mentale (sau al formațiunii de compromis). Cele șapte apărări menționate - deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proces dinamic ce va servi drept prototip retragerii investirii în regresiune”. Pentru Spitz, somnul real ar fi o regresie la sațietatea din momentul alăptării. Dar la fel de bine se poate considera că somnul este un prototip al refuzului sau al anulării retroactive. Autorul citat adaugă totuși și alte elemente prototipurilor acestor două mecanisme de apărare (vezi tabelul 2). Prototipurile sunt supuse influenței mediului și mai cu seamă influenței mamei, grație relațiilor mamă - copil. Spitz precizează că „natura relațiilor mamă - copil, dificultățile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de femei, cu vârste cuprinse între 20 și 59 de ani, și observă că femeile au obținut rezultate mai ridicate pe cinci dintre scalele de evaluare ale PMA, ceea ce arată că ele utilizează mai frecvent două mecanisme de apărare - anularea retroactivă și întoarcerea împotriva propriei persoane - și trei „reductori de tensiune” (precursori ai unor apărări), respectiv încorporarea indirectă, expulzarea fizică și expulzarea verbală: - Încorporarea indirectă se referă la asimilarea, achiziționarea unor elemente abstracte provenind de la o altă persoană. Subiectul se simte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și de plăcere, toate exacerbate de societatea de consum. Pornind de la această analiză, Mucchielli (1981) ajunge la concluzia că ecologismul ar fi o combinație de mai multe mecanisme individuale de apărare, cum ar fi refuzul realității (sociale și tehnologice), anularea retroactivă (ascetismul afișat reunind comportamente destinate înlăturării sentimentelor de dorință și a participării vinovate, anterioare, la societatea de consum), regresia (la comportamentele tipice adolescenței, mai ales grupismul) sau compensarea (inferioritatea compensată de un nou statut în cadrul grupului). Un alt tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la alți autori. Astfel, Mucchielli (1981) compară mecanismele psihice de apărare cu mecanismele de apărare socială și încearcă să elaboreze o tipologie a relațiilor dintre aceste două tipuri de mecanisme. Cu titlu de exemplu, mai menționăm că, pentru Mucchielli, anularea retroactivă și legămintele sau anulările rituale ar fi expresia, pe nouă niveluri diferite, a unui mecanism biologic fundamental, reflexul biologic de supunere. Comparația făcută de Mucchielli evidențiază mai multe tipuri de relații și-l conduce la formularea unei constatări: un număr
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urmează să o suporte. De pildă, el se va juca de-a operația de amigdale chiar înainte de a fi operat în realitate. În special în acest caz, anticiparea, care tinde să înlăture un traumatism viitor, poate fi comparată cu anularea retroactivă, care încearcă să anuleze un eveniment trecut. Această apropiere poate părea paradoxală, însă ambele apărări se sprijină pe credința în puterea absolută a gândului. În această optică, așa cum gândul poate face să dispară trecutul, el poate și să supună viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
au nici o rațiune de a fi. În acest caz se pune problema de a ști în cel fel „să ștergi, dintr-o dată, urmele unei experiențe trecute, trăită în comun și într-un mod deosebit de apropiat?” (Brun, 1989). Anularea retroactivătc "Anularea retroactivă" Definițietc "Definiție" Iluzia potrivit căreia un eveniment, o acțiune sau o dorință conflictuale ar putea fi anulate grație puterii absolute a unei acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactivă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Anularea retroactivă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apropiat?” (Brun, 1989). Anularea retroactivătc "Anularea retroactivă" Definițietc "Definiție" Iluzia potrivit căreia un eveniment, o acțiune sau o dorință conflictuale ar putea fi anulate grație puterii absolute a unei acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactivă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Anularea retroactivă se poate prezenta sub trei forme ușor diferite între ele: - În prima formă, ea se exprimă prin succesiunea a două formule verbale sau a două conduite diferite, a doua suprimând-o pe cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]