1,570 matches
-
pulsului, și valurile se umflă și duc bătaia sonoră mai departe în întuneric pe sub piele în timp ce valurile mă iau iute în întuneric și într-un vuiet de neînchipuit mă aruncă în cascadele inimii, în pivnițele de mușchi și fibre unde revărsarea sângelui umple rezervoare imense pentru ca în clipa următoare barajele să fie ridicate și o contracție teribilă de caverne, imensă și puternică, înspăimântătoare ca și cum pereții odăii mele într-o secundă s-ar strânge și s-ar contracta pentru a da afară
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ca ghid de comportament. Locul liber (de ce liber?) trebuia într-adevăr să fie umplut, dar nu printr-o idolatrie a științei. Consensul democratic se fondează în jurul ma-rilor principii etice, care trebuie să inspire și să controleze aplicațiile științei, ca și revărsările ideologice. Astfel, critica necesară a modernității se poate face în numele unui ideal care nu-i este străin și care nu implică respingerea sa radicală. Refuzînd scientismul, naționalismul, egocentrismul, nu se renunță la principiile care constituie idealul umanist și care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cât și în cele de stiință ale veacului sau. Nu vom insistă aici asupra celorlalte omilii ale Sfanțului, insă precizam că au un conținut teologic, spiritual și moral deosebit de bogat. Dintre scrisorile lui Vasile, au supraviețuit peste 300. Ele reprezintă revărsări ale unei naturi bogate, care, dincolo de manieră rezervată, posedă sentimente profunde, o mare căldură sufletească, afecțiune. Dacă există și semne ale unui caracter meditativ adânc înrădăcinat, care uneori sugerează o perspectivă pesimista asupra vieții, trebuie să ne amintim că „citim
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
turma lui, energic în pribegiile pe drumuri și în luptele cu ceea ce îi stă împotrivă " Densusianu explică dorul și, jalea prin chiar felul, specific de viață al ciobanilor „ Nota nostalgică nota mai mult de resignare, de stăpânire a sufletului de revărsări vijelioase ceea ce se exprimă prin cuvântul tipic și în același timp poetic dor, nu poate fi explicată dacă n-o punem în legătură cu ceea ce a fost viața în trecut, cu condițiunile ei speciale " 3.6. Miorița Miorița e pusă de Densusianu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
se degradează treptat spre deșertul saharian și spre arealele semideșertice din Cornul Africii. În aria ciadiano-sudaneză este caracteristică savana parc, cu arbori de Adansonia și Afzelia diseminați pe suprafața ierboasă, iar în depresiunea Bahr-el-Ghazal apar areale de savane inundate, datorită revărsărilor Nilului. În Somalia, tranziția spre formațiunile semideșertice se face printr-o savană uscată cu arbori spinoși de Acacia. Ecotopuri de savane se regăsesc pe arii restrânse, ca formațiuni azonale, la altitudini de 10002000 m. în munții Yemenului. Substratul edafic din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
înconjurată de păduri și străbătută de un râu care în nopțile de ploaie torențială își iese din matcă, umplând de noroi străzile. Întreaga acțiune a romanului are loc pe fundalul unei urgii a stihiilor dezlănțuite: ploaie cu găleata, furtună, beznă, revărsarea puhoaielor. Aparent poate fi singura întâmplare ieșită din comun, de vreme ce viețile locuitorilor se scurg din totdeauna molcom și previzibil. Rino trăiește din sporadice munci la o fabrică de mobilă, apoi la un șantier de construcții, crescându-și de unul singur
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Corabia înaltă). Se mai pot cita următoarele formule leopardiene, ce conțin adjectivul dolce: blândă / vale a Haranului (Imn patriarhilor, vv. 80, 82) și copilă încântătoare / plăcută vederii (Dragoste și moarte, vv. 10-11) cu calificativul postpus numelui iar la Quasimodo: domoala / revărsare a sângelui (Fir tot mai scurt). La fel de interesante se dovedesc a fi contextele centrate în jurul calificativului oscuro: obscur / fir de nisip (zis lume) (Ginestra sau floarea deșertului, vv. 190 191) și a vieți-mi goale / obscure (Amintirile, vv. 85 86
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de capitalism, Peter Drucker pe dimensiunea sociologică a capitalismului ș.a.m.d. Indiferent dacă îl înțelegem ca pe un model de explicare a lumii sau ca pe o stare naturală a acesteia, capitalismul nu merită, cum spunea Jean Baechler, nici revărsări de ură, nici manifestări de entuziasm, încă o dată, el nu trebuie asumat ideologic. Se poate chiar afirma că doar capitalismul este "anticapitalist", în mod eficace, pentru că el își neagă mereu condițiile, le reconsideră, prin ceea ce Schumpeter numea "uraganul perpetuu al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
apei în oraș, normele regulamentare erau foarte riguroase, stabilind responsabilități precise. "Apele ce să vor găsi din nou consfințea Regulamentul să vor aduci în oraș cu această închipuire, adecă: de la obârșia pornitoare, pân la locul de unde să vor împărți spre revărsare în oraș, să să aducă cu cheltuiala Casăi, iar de la locul împărțirei pân la deosebitele cișmele, câtă apă va prisosi piste trebuința obștii, atât în târg, cât și în mahalale, să să aducă cu cheltuiala particularnicilor care vor voi a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de capitalism, Peter Drucker pe dimensiunea sociologică a capitalismului ș.a.m.d. Indiferent dacă îl înțelegem ca pe un model de explicare a lumii sau ca pe o stare naturală a acesteia, capitalismul nu merită, cum spunea Jean Baechler, nici revărsări de ură, nici manifestări de entuziasm. Încă o dată, el nu trebuie asumat ideologic. Se poate chiar afirma că doar capitalismul este "anticapitalist" în mod eficace, pentru că el își neagă mereu condițiile, le reconsideră, prin ceea ce Schumpeter numea "uraganul perpetuu al
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în acest epitet, dimpotrivă, ca și pentru muzică, prezența unui semiton în tr-o structură olimpiană, majoră, care riscă să devină plictisitoare, introduce acea notă originală și tulburătoare care, departe de a sfă rîma armonia de ansamblu, o înnobilează. După o revărsare de cuvinte care se rotesc și țîșnesc de peste tot, Marius Popescu aruncă cîte o frază precum: Lucrul cel mai supărător e că trebuie să folosim cuvinte pentru a demonstra inutilitatea cuvintelor."( La Symphonie du loup) Sau, dacă este vreodată întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
avem o permanentă tensiune între concepția de ansamblu a operei și realizarea ei, unde este sesizabil efectul densității decorative prin acumularea detaliului care fie o atomizează, fie o sufocă. Sau, în formularea lui Rapetti, "Tocmai această tensiune între fluxul imaginar, "revărsarea de sine" și necesitatea de a izbuti o formulare inteligibilă a subiectului conformă cu toate implicațiile morale generează specificitatea operei"46. Există un defazaj între acest flux al imaginarului și transpunerea viziunii care are consecințe asupra coeziunii ansamblului, tensiune sesizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare." Se întrevede aici o dimensiune christică a lui Eminescu și, mai ales, nu poți rămîne indiferent în fața revărsării lirice care amintește plînsul lui Achile la moartea lui Patrocle. Impresionante sînt și aprecierile despre înzestrarea poetică comparabile doar cu cele ale lui Maiorescu și Călinescu: "Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost dușmanul permanent al societății civile. Civilizarea a reprezentat, deci, un proces istoric continuu, în care civilitatea, un termen static, a fost atît țelul, cît și rezultatul transformării comportării necivile în comportare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea...” în răcoarea ceții, imaginarul poetic devine revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de lupi / agonia din bucuria armăsarului / răpândește strălucirea lacrimei în ochii negresei”. Incitantă este prezența negresei în diferite locuri, și-n diferite ipostaze. Zâmbetul ei „inventează jocuri bizare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
deja aparțin trecutului, conservă trăiri duioase, uneori, prin formulări specifice unei epistole, monolog adresat de dincolo de timp și de spațiu (Nostalgia CFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Până la capătul liniei). și cum viața încrustează în faldurile memoriei reflexe și treziri emoționale, revărsări de dor, regret și iubire, schițele Vai, Vărmanul tată! și Roșu-aprins devin poeme de un lirism nefardat, imnuri întru neuitare pentru părinți, pentru cele mai dragi ființe. Ar trebui să ne-ntrebăm de ce scriitorul confundă, voit, realul cu ficționalul (5ămâne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care esențializează „contopirea clipei”, „chemarea nemărginirii”, „lumina iubirii” (Margine de nemărginire). Vibrante sonante îmbrățLșează firea: „SĂVările... aluat dumnezeiesc...” (3ăVări), „dor de zbor / aripă întoarsă / spre al tău izvor / candelă albastră...” (Ana) Ceea ce impresionează este subtilitatea poetului de a recrea, în revărsări sinestezice, atmosfera de intimitate a atelierului brâncușian din care-ar putea lipsi, „doar mireasma fânului și foșnetul frunzișului” gorjean, după cum afirma cândva, Geo Bogza. Câtă suplețe-n vocea poetului: „opresc timpul / între două gene / cu una acopăr cerul / cealaltă îmbrățLșează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
romboidal care îmbrățLșează „sentimente”, „clipe de iubire”, „nemărginitul dor”. „Aplecat în rugăciune”, „ridicând umil tăcerea / la rang de cină de taină...” (Matricea brâncușiană), artistul creează un univers propriu care-l unicizează, devenind un genius loci. Poetul gorjean retrăiește fibrilant acele revărsări de străluciri cu parfum de mister, oferindu-ne acest buchet de versuri „recunoștință recunoștinței”, ca pe o „lacrimă șlefuită îndelung în durere”, imn preludiu în corola de omagieri binemeritate: „Iubirea întru / desăvârșirea / creației / a Creației / care va / dăinui...” (O lacrimășlefuită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
patru. „Replicile-ecou” și încrustațiile picturale transpar în perfectă similitudine. Aceasta este „lecția” dramaturgului și pictorului Eugène Ionesco. Imaginația artistului e bogată, diversificată și ne surprinde plăcut. O imagistică plină de sensuri abstract-filosofice, precum: copacul „văduv și orfan”, adumbrind pământul, în revărsări generoase de încrustații întușate - repaos arborescent sau trunchiul unui arbore înfrunzit, cu brațe deschise, generos, iluminând două valve ale inimii, totul sub protecția binecuvântată a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de vârtej al vidului”, printr-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
acel moment artistul o va face să vorbească „în sensul binelui și al frumosului”, sperând că va „repurta victorie asupra ei” și determinându-o să-și dezvăluie frumusețea. Până o faci „Vă cânte”, lupta artistului înseamnă înverșunare, ambiție, multă concentrare, revărsare în inima materiei înseși. Dacă materia se numește piatră, artistului îi va trebui mare atenție, bineștiind că aceasta „Gă dovadă de perfidii neașteptate”. Dacă artistul va reuși să se armonizeze „cu sufletul materiei”, se poate considera un „victorios”. Despre această
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și a reușit, să ucidă acea „genă malignă” din ființa umană, despre care scrie Amos Oz, și să transforme fanatismul în îngăduință, în toleranță. Finalul acestei complexe povești de viață seamănă cu șuvoiul înspumat al torentului surprins de hăul prăSăstios - revărsare în abrupt... Sfâșietor de trist... în tot acest conglomerat al bulversantelor încununări ale verbalului, ceea ce extragem, spre exemplu, din romanescul lui Dan Plăeșu - cu referire, expres, la Veghea (1985) sau la Lucrare de control la istorie (1989) - reținem urmărirea, dezinformarea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nu-și fi îndeplinit rolul de pedagogi și de a fi propagat valorile negative. Un amestec de lume rurală, o lume închisă în ea însăși: lucrurile interzise, cenzura și secretomania asupra realității criminalității, a devierilor ofereau un contrast puternic față de revărsarea bruscă a libertăților și toleranțelor de după 1989. Este deci explicabil că, în mod spontan, bucureștenii "cumsecade", pătrunși de virtuțile și morala comunistă, fascinați de imaginea cuplului perfect al soților Ceaușescu, au fost cuprinși de dezgust și mânie față de tinerii și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fel sau altul, de figurile Marii Zeițe, adoptate în diverse epoci și culturi tradiționale”. Și: ”Alăptat la sînul mamei, pruncul asimilează substanțialitatea lumii, esența ei vitală. Universul este pentru el, precum în metafora poetică a lui Ion Barbu, o miraculoasă revărsare de «căldări de mări lactee». El trăiește total cufundat într-o lume a laptelui, într-un adevărat spațiu galactic”. În același sens gîndea și Mircea Eliade, cînd scria: „A mînca semnifică a asimila o parte a Cosmosului, mai exact, esența
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dar nici unul, nici altul nu i-a dat dezlegarea visului care o stăpînea de o bucată de vreme și așa cum o băteau gîndurile: „Se făcea că vede pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors cătră ea, trecînd spre asfințit o revărsare de ape”. Calul psihopomp din simbolistica arhetipală, apele învolburate și despărțitoare de tărîmuri, omul arătîndu-se în chip de „faclă întoarsă” (reprezentare a morții în imaginarul mitologic al vechilor greci); se vede că munteanca îi punea la grea încercare pe depozitarii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]