1,186 matches
-
profund orgoliul național al concetățenilor. Hobsbawm o recunoaște de altfel: ""Englezul născut liber" [...], scrie el, "acest britanic din secolul al XVIII-lea care nu ar putea fi sclav nicio-dată, se crede radical diferit de francez""181. Francezul își va lua revanșa după 1789, întărit în sentimentul superiorității sale na-ționale prin faptul că acesta îi insuflă sațietate. Mai mult decît atît, conducătorii săi atenți se străduiesc să-i insufle nu numai disprețul dar și expugnarea celor care nu iubesc libertatea sau sînt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit pentru pămîntul natal"289 și apoi să cadă pe cîmpul de onoare în septembrie 1914, în calitate de combatant, nu ca revanșă față de Germania, ci ca luptător al războiului național de apărare pe care îl justificase deja cu anticipație în 1899. La rîndul său, Ernest Psichari (1883-1914) este nepotul lui Renan, fidel încă din anii cei mai tineri idealului umanitar și rațional
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politică de distrugere la Kosovo, masacrînd zeci de mii de musulmani albanezi.330 După război, numai prin excepție Belgradul este silit să accepte în octombrie 1920 ca orașul Klagenfurt și Carintia să-i scape în virtutea unui plebiscit favorabil Austriei. Drept revanșă, Constituția unitară din 28 iunie 1921 va fi adoptată în absența deputaților croați; pe deasupra, faptul va coincide cu interzicerea Partidului țărănesc al acestora și cu închiderea lui Raditch, liderul croat. Mult mai grav încă este faptul că legea apărării statului
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aprilie 1941 și-i cedează lui Mussolini cea mai mare parte a coastei dalmate la 18 mai, este bine primit la început de cea mai mare parte a populației. Nu numai că Croația Mare, lipsită de porturile dalmate, își ia revanșa față de Bosnia-Herțegovina, dar li se oferă celor 4 milioane de croați lipsiți de patrie ocazia de a se răzbuna pe cei 1 900 000 de sîrbi care se află acum la rîndul lor în minoritate.336 Această răzbunare însă va
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cooperare cu elemente ale rezistenței antigermane. Paralel, statul muntenegrean aflat sub protectorat italian, pro-clamat la 10 aprilie al aceluiași an, nu are decît o existență virtuală, în timp ce Slovenia, împărțită între Germania, Italia și Ungaria nu are nici atît. În revanșă însă, Slovacia, apărută în octombrie 1938 din ruinele Cehoslovaciei, își va proclama o independență mai substanțială, cvasivasală, la 14 martie 1939.339 La fel ca și în cazul Croației, este vorba de un stat clerical catolic condus pe față de către
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sîrbofil, arătîndu-se intransigent față de ceremoniile comemorative ale bătăliei de la Kosovo-Polje,la 28 iunie 1989. În fața unui milion de compatrioți, el își va exprima atunci voința de a uza de toate mijloacele legale și extra-legale pentru a-și îndeplini programul de revanșă față de federalismul nonsîrb al lui Tito. Și se ține de cuvînt căci, în februarie 1990, la Kosovo se va declanșa escalada represiunii antialbaneze. Lovitura fatidică se va produce în ianuarie 1991. Atunci cînd Croația și Slovenia se încăpățînează în fața exigențelor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în intensitate pînă la invadarea Abisiniei, în 1935, luîndu-și apoi în 1938 expresia oficială a unui rasism antisemit imitat doar de Germania nazistă. Cît despre aceasta din urmă, după 1933 era evident faptul că a cedat nu numai dorinței de revanșă față de umilința înfrîngerii din 1918 ci și unui cult al sîngelui ce exprima un naționalism etnic nu atît cultural cît psihic. Această componentă rasistă nu avea prea mult a face cu ideologia lui Herder. Pentru Herder, comunitatea de limbă era
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dat fiind că, se reclama o reparație indispensabilă a chinurilor suferite timp de patru decenii de către minoritățile bască și ca-talană. Pentru ele, era franchistă însemnase pierderea statutului de autonomie obținut în epoca republicană. Practic, această pe-rioadă reprezentase o politică de revanșă a naționalismului castilian asupra naționalismelor periferice, basc și catalan, prin impunerea spaniolei limba "imperială" asupra graiurilor regionale. O reparație n-ar fi putut lua o altă formă decît aceea de restabilire a generalității catalane și a guvernării Euskadi. Pe de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Eugen Jebeleanu pentru care Luceafărul devenise "o foaie imundă, o rușine a literaturii". Eugen Barbu a reacționat în fața ostilității deschise prin publicarea romanului Principele în care se regăseau ca personaje literare toți cei care contribuiseră la marginalizarea sa. Dar bucuria revanșei a fost de scurtă durată, deoarece la scurtă vreme Eugen Barbu s-a confruntat cu prima acuzație plagiat venită din partea lui Fănuș Neagu, personaj în roman sub numele de Neftiotache Buhuș. Ionuț Bucur sesizează că odată cu polemică din România Literară
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dezvoltării literaturii) i-a atras lui Ianoși menționarea de către Virgil Ierunca la rubrica "Antologia rușinii" apărută inițial în presa exilului 84. Poate fi privită cartea-confruntare publicată de I. Ianoși după 1989 (Eu - și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu) ca o revanșă, un soi de exorcizare, o eliberare din strânsoarea resentimentelor acumulate față de un secretar general al PCR care a compromis marxismul și care a silit un "marxist apolitic"85 la supunere ideologică? Probabil, controversele în centrul căreia a fost după 1989
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sale, judecată imediat (adesea, în mod eronat) tot ca un act politic. Revoluționarii nu se încurcă în distincții și părți, ci lucrează cu întregi. Că prin aceste acțiuni își rezolvă și chestiuni ivite din motive strict personale (invidie, dorința de revanșă, dorință de parvenire, idiosincrazii ș.a.) este o altă problemă. Orice schimbare de regim este un proces caracterizat de confuzie a valorilor și a criteriilor. Pe ușa deschisă învingătorilor și nedreptățiților se strecoară și frustrații, și ariviștii, și impostorii. În presa
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Victoria finală 49 coincide cu venirea Dinastiei a XVIII-a (~ 1562-1308) și întemeierea Imperiului Nou. Eliberarea s-a tradus printr-un avânt al naționalismului și xenofobiei. A fost nevoie de cel puțin un secol pentru a se stinge setea de revanșă împotriva hiksosilor. La început, suveranii întreprindeau raiduri de pedepsire. Dar în ~ 1470 Tutmosis UI deschide seria campaniilor militare în Asia printr-o expediție împotriva vechilor fortificații ale hiksosilor. Sentimentul de nesiguranță născut de ocupația străină s-a stins greu. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
198; cf. ANET, p. 137). Acest text face deci aluzie la o primă victorie a lui Yam împotriva Iu i Baal, urmată de înfrângerea sa (în acest caz, grație lui 'Anat), ceea ce corespunde unei teme mitologice bine cunoscute: înfrângerea și revanșa triumfală a unui zeu asupra unui monstru ofidian. ? 2 Cyrus H. Cordon, Ugaritic Manual, § 68: 28-31, traducere de A. Caquot și M. S/nycer. Leș relij>ions da Proche-Orient antique, p. 389. Religiile hittiților și ale canaaneenilor panteonului, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pe toate căile trebuie «să ajungem perfecți prin suferință»”. Dante și Bacovia! îi apropie ideea de exil („interior”, la poetul romîn) în rest totul îi diferențiază. Unul e cu doctrină și cu voluptatea răzbunărilor, celălalt sceptic și neinteresat de nici o revanșă. în ciuda senzaționalului ei, metafora d-lui Nicolae Manolescu nu poate fi acceptată (dacă n-avem superstiția autorității și sîntem prieteni cu rigoarea), întîi, din cauza verbului prin care o susține: „Bacovia(...)s-a coborît în infern”. S-a coborît înseamnă că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mult epigrama, ai cărei reprezentanți erau: Al. Gheorghiu-Doinaru, Ioan Lambrino, G. D. Apostol, Al. Tiron, I. Voledi, Sandu Rusu-Saru. Pătimașe, disputele dintre ei au durata unora dintre războaiele medievale, cu învingători și învinși niciodată definitivi, cu permanentă poftă de revanșă. Bacovia e descoperit, mai întîi, de „străini”. Primul articol despre el îl face un ieșean, primul interviu cu el îl face un bucureștean (e drept, originar din Tecuci), primul desen - un gălățean, primul lied pe versurile lui - un severinean. Cazul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amazoana" adopta caracteristicile asociate în general bărbatului și identificate cu puterea masculină; renunța la capacitatea de a se lega afectiv de ființe de sex opus; preia puterea devenind stăpâna propriului destin, dar totodată devine victima trăsăturilor masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cele mai senzuale dintre ele ajung să inverseze ordinea stabilită, transformând-o până la a lua locul amantului. Inversarea rolurilor, facilitata când soția alege un partener mai tânăr decât ea, precum în cazul lui Renée și Maxime, este ocazia unei minunate revanșe. Femeia care înșeală este o inepuizabila sursă a românului de adulter, iar campionul în materie rămâne Guy de Maupassant, pentru care adulterul nu este un subiect de dramă. Nu există nici un scenariu construit de Zola român, poveste, nuvelă sau dramă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să fie acceptată această decizie de către episcopii și teologii din Occident, care, puțin deprinși cu subtilitățile neo-chalcedonismului, judecau lucrurile în mare și departe: în noua orientare definită de sinodul de la Calcedon din anul 553 ei nu au văzut decât o revanșă a monofiziților asupra înfrângerii lor din 451" (Marrou, 1999, pp. 250-251). Legat de partea culturală, catedrala Sfânta Sofia și circa alte 30 de biserici, precum și fortărețele, podurile și rezervoarele, în general necunoscute, pe care Procopiu i le atribuie lui Iustinian
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
totuși să precizez că unele filme ale sale, mai ales la începutul anilor '70, aveau succes, fiind oarecum mai dezinvolte și beneficiind de unele libertăți de limbaj sau de expresie, de muzică occidentală preluată lejer, fără licență (celebra temă din Revanșa, bunăoară fiind furată fără rușine din Lucifer al lui Alan Parsons Project), de multe împușcături și cascadorii, ba chiar, spre stupefacția țărănoilor comuniști puritani și obtuzi, și de unele îndrăzneli erotice care făceau deliciul publicului. De altfel, într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iunie 1941. Vă asigur că, după o experiență de o oră și jumătate, cât ține acest happening al memoriei, nu prea mai au mare importanță datele reale ale tragediei (numere, locuri, oameni, biografii) și nici nuanțele explicației istorice (legitimarea războiului, revanșă simbolică la un an de la raptul Basarabiei, montaj al SD-ului executat de români sau exacerbarea criminală a antisemitismului latent). Ieși din muzeu doar cu sentimentul buimăcitor al barbariei nesfârșite care se ascunde în interiorul oamenilor sub aparențe de onorabilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de evaziune, univers compensativ, în care triumful mai este încă posibil. Echivalența parodică între cutare manelist și căpitanul Ahab, de pildă („manelistul cu ochi de safir face pluta pe spate/ în marea cu sarea balenelor albe“), trebuie înțeleasă ca o revanșă a cărții asupra mizeriei din lume. Poezia Marianei Codruț exaltă demnitatea existenței livrești, ca o sfidare aruncată vieții acefale. De aceea, biblioteca este, de fapt, un denunț și nu o mitificare butaforică, à la Emil Botta, a „ghetoului galben“. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
ceea ce e în fond totuna. Teroriștii, dacă încercăm să intrăm în “logica” lor, nu s-au mai lăsat pur și simplu copleșiți de superioritatea occidentală creatoare de stigmat, ci i-au răspuns violent, fie și pentru a obține doar o revanșă simbolică pe termen scurt. 11 septembrie a creat, în aceeași „logică”, un simbol de durată. M.I.: Așa este. Dar vreau să lămurim ceva. Eu cred că problema terorismului nu e una psihologică. Nu avem de-a face cu un asalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată ostentativ de un regim politic (comunist) remarcabil prin vulgaritate și urât social. Și de data aceasta se glosează „după ureche”. De fapt, poetul a cules, nu a creat acele poezii licențioase. O cercetare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată ostentativ de un regim politic (comunist) remarcabil prin vulgaritate și urât social. Și de data aceasta se glosează „după ureche”. De fapt, poetul a cules, nu a creat acele poezii licențioase. O cercetare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
transformat după căderea guvernului Năstase, în 2004, în celebra Direcție Națională Anticorupție. Ovidiu Budușan n-a mai ajuns în Franța; a trecut de partea cealaltă a barei, îmbrăcând roba de avocat. A fost, poate, un mod de a-și lua revanșa față de sistemul care-i furase întreaga muncă și carieră, transformându-se din adversarul marilor cercetați penal în apărătorul lor. Însă nedreptatea comisă acum un deceniu avea să stea, ironia sorții, la originea unei viitoare numiri menite să transforme radical un
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]