2,299 matches
-
Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sînt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a Îmbrățișării, În ciuda sensului, a cuvintelor. [...] Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino Înseamnă același lucru. Inexact”. Și tot aici, un pasaj revelator pentru Înțelesul abstragerii despre care vorbeam mai sus: „Cuvîntul În literatură, ca și culoarea sau linia În pictură, are un rost abstract, mai presus e Înțelesul gramatical sau logic (s.n.). Există o chimie a cuvintelor cu interesante rezultate ale acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-și coaguleze propria interpretare Într-o sinteză elocventă, deschizătoare de drumuri pentru reflecția românească asupra limbajului poeziei. Chiar dacă nu e original În punctul de plecare, el reușește - pe fundalul manifestelor constructivist-integraliste - să surprindă cu remarcabilă acuitate punctele de contact, paralelismele revelatoare dintre diversele orientări novatoare, identificînd, printre cei dintîi la noi, elementele cele mai productive pentru evoluții ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu Încetul În Însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „cîte cuvinte - atîtea ființe” se ajunge astfel pînă la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei În puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
comentariul liric la cartea lui Stephan Roll, iar În altă parte: „Poemul trebuie să fie o izbucnire temerară, o trecere din odaie În oglindă, din grădină În anotimp” - și: „Un risc, o aventură totală”. Intră, Însă, acum În joc „partea revelatoare a hazardului”, „acele armonii deșteptate de Întîmplare” (În A doua lumină poemul e definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul („Poemul se bucură de izbucnirea În argint a neprevăzutului”, de „scăpărarea neașteptatului” - se afirmă În Între mine și mine
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de suprarealiști - trebuie să cedeze locul poeziei (la Voronca, „poemului”) ca „activitate a spiritului” (cum se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare Într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a realului cu imaginarul, capabilă să genereze „scînteia revelatoare”. Totul poate pătrunde În spațiul poemului, cu condiția ca să provoace spiritul la o Întîlnire revelatoare. Respingînd „legile frumosului [...], limitarea lui la anume forme și tipare, la anume alăturări”, Voronca mută accentul pe „neprevăzutul, noutatea asocierilor (subl. n.) de idei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare Într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a realului cu imaginarul, capabilă să genereze „scînteia revelatoare”. Totul poate pătrunde În spațiul poemului, cu condiția ca să provoace spiritul la o Întîlnire revelatoare. Respingînd „legile frumosului [...], limitarea lui la anume forme și tipare, la anume alăturări”, Voronca mută accentul pe „neprevăzutul, noutatea asocierilor (subl. n.) de idei sau de obiecte”. Tradiționala distincție dintre frumos și urît, criteriile moștenite ale frumosului i se par
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care o numim frumusețe”. A alege „dintre toate NAȚIUNILE... imagi-NAȚIUNEA” devine astfel o opțiune fundamentală În sensul eliberării ființei de opresiunile „realului” Într-un spațiu mereu nesigur, care e locul genezic al poeziei, spațiu de așteptare tensionată a inepuizabilelor Întîlniri „revelatoare”. Se Înțelege atunci de ce poemul poate fi identificat cu existența Însăși, În expresia ei cea mai dinamică - pentru că aflată mereu În stare de alertă, predată neprevăzutului, hazardului, Într-un spațiu deschis liberei mișcări a cuvintelor, jocului asociațiilor, frumoase tocmai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Înțelegeți dansul visului pe o frînghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele voastre Închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizînd cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității În sensul participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntîrzii În minune”) - noua versiune a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil Într-o lume ostilă, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - Înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca Întîlniri revelatoare Între obiecte cît mai distanțate Între ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații, volum care duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare de permanentă alertă a sensibilității care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau al feeriei citadine, cu desfășurările lor caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii Însinguratului Într-o lume ostilă, În care relațiile altădată tonifiante pînă la exaltare devin din ce În ce mai labile. Lui Ulise, celui deschis aventurilor revelatoare, i se substituie omul care și-a pierdut umbra, românizatul Petre Schlemihl ori evreul rătăcitor Ahasverus, ca embleme ale Înstrăinării: Singur, singur Plutesc peste mahalaua depărtată ........................................ Sunt singur prin cositorul Înviind cohortele de Îngeri. Fără umbra mea ruptă fărîme ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
va trebui să tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau În mînă ceasornicele mici de vorbe, le clatin Încet lîngă auz, aștept din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, Întărită și În poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvînt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. CÎte cuvinte, atîtea ființe”. Și Încă, aceste rînduri din Copacul-centaur: „Cuvîntul: presimțire
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fură ochiul cu Înscenările sale neobișnuite, proza lirică a lui Voronca se organizează, credem, În jurul a două teme fundamentale. Una acoperă cîmpul semantic al Închiderii, limitării, opacității, stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a transparenței revelatorii de substraturi primordiale, a Înnoirii structurale a universului. Cea dintîi este echivalentul, Într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, În timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă Între eu și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata, de Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scînteia revelatoare” se poate produce În realitate imediată, Între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, Încît „călătoria”, „plecările”, evaziunea În genere
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scînteia revelatoare” se poate produce În realitate imediată, Între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, Încît „călătoria”, „plecările”, evaziunea În genere Înseamnă de fapt abandonarea perspectivei consacrate, convenționalizate asupra lucrurilor, fie și a celor mai umile: o exhatologie feerică, o necesară re-haotizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest sau ascuns, obstacolul, limita, Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o fază Încă „romantică” a Întîmpinării civilizației industriale. La Ilarie Voronca, ea va putea fi regăsită În toată opera: și Ulise și Petre Schlemihl și acel „pururi Ahasverus”, și poetul ghidat, În Patmos, de Insula-Nălucă, sînt niște călători pe itinerarii revelatoare, căutînd pretutindeni deschiderea vizionară, elogiind sfărîmarea limitelor, eliberarea lucrurilor și a ființelor din captivitatea tiparelor date, proclamînd imperativul interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește Într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
politeții irlandeze”, "camaraderiei” și preamărindu-le pe "cele Trei Grații ale lumii muzicale din Dublin”. Dar deosebit de grăitoare este impresia de stîngăcie ce domină scena tranzitorie din hol în care numeroșii oaspeți se pregătesc de plecare. Este momentul inutilei, dar revelatoarei brutalități a lui D’Arcy, cît și momentul pentru interpretarea sa relativă a piesei Fata din Aughrim, un cîntec ce îi răscolește amintiri profunde Grettei (ale cărei reacții exterioare îi provoacă lui Gabriel sentimente profunde, dar neîmpărtășite). Deoarece mare parte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cunoașterea cât de cât adecvată a criticului prin înconjurarea descriptiv analitică a operei lui.” 1 Nu lipsesc lamentările deghizate: „Lipsiți deocamdată și de ediția completă a acestei opere, și de documentele necesare unei biografii umane și spirituale cât de cât revelatoare, au fost 1 Serafim Duicu - Vladimir Streinu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1977, p. 278 14 necesare cheltuieli de timp enorme și eforturi prisositoare cu investigațiile în presa literară interbelică și actuală pentru a aduna într-un tot unitar, în jurul câtorva
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în Revista Fundațiilor Regaleă, pe cel cu titlul Spre Titu Maiorescu, prilejuit de apariția primului volum din Însemnări zilnice, sub îngrijirea lui I. Al. Rădulescu-Pogoneanu, precum și Maiorescu și rolul criticii (Revista Fundațiilor Regale, numărul din martie 1940Ă. Judecata axiologică este revelatoare: „Critica lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică.”2 Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din 1941 asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
reliefează „un critic și un eseist de înaltă distincție, cu vederi ferme și chibzuite, erudit și subtil în analize, convingător, de cele mai multe ori, în teoretizări și artist în expresie.”2 Leon Baconsky nu aduce în discuție aspecte de o noutate revelatoare, urmărind cu relativă fidelitate și aplicație evoluția criticului în planul ideologiei estetice: „Urmărită dincolo de paginile întâiului său volum, activitatea lui Vladimir Streinu atestă o ușoară evoluție (cu inevitabile concesii în favoarea pozițiilor refuzate inițială, în sensul unui anume istorism, oarecum fragmentar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și universală, Vladimir Streinu exprimă cazul fericit de automodelare statornică din unghiul exegezei, primenindu-și constant impresiile, împrospătându-și arsenalul interpretării, șlefuindu-și uneltele, tinzând neobosit spre conturarea acelui spațiu estetic definitoriu pentru fiecare operă cercetată. Profund instructiv și adesea revelator este și criticul de proză. Dacă privim o clipă lista autorilor români comentați, de la Odobescu și Hogaș la Liviu Rebreanu și Mihail Sadoveanu, de la Ionel Teodoreanu și Mircea Eliade la Marin Preda și D. R. Popescu, înțelegem că opțiunile criticului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Omeneasca lașitate funcționează din plin, mai ales atunci când află că ancheta poliției îl acuză pe Spade-Paco, membrul de vază al clubului. Pe deasupra acestor defecțiuni intervine și moartea tragică a Hannei, momentele de analiză finală a cuplului Poe-Hanna fiind cu adevărat revelatorii în ceea ce privește incompatibilitatea partenerilor. Livrescul pierde tot mai mult teren în fața vieții reale, încât cei câțiva ACP-iști care încă se mai întâlnesc sfârșesc prin a se întreba asupra mobilului crimei. Ce oare l-ar fi putut motiva pe autorul execuției
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
anumite rase pot detecta modificările care au loc în starea noastră de sănătate. Pentru câine, lumea înconjurătoare se compune dintr-o multitudine de senzații olfactive, înregistrate într-o memorie infailibilă, capabilă să catalogheze și să utilizeze la nevoie toate semnalele revelatorii, fără posibilitate de eroare, datorită tocmai sensibilității olfactive de excepție cu care l-a dotat natura. În S.U.A. există centre speciale de antrenament în care câinii sunt învățați să detecteze și să semnalizeze modificările stării de sănătate a organismului uman
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
Fluxul apei dulci (1985), un volum de teatru, Musafiri pe viață (1985), și însemnări de călătorie, Compuneri libere pe ilustrate (1986). De la început stăpân pe mijloacele narative, observator penetrant al mișcărilor sufletești general umane, L. expune în proza sa segmente revelatoare de vieți obscure, de biografii ale unor inși singuratici, din speța învinșilor și a inadaptabililor prezenți în scrierile începutului de secol XX, dar diferențiați de aceștia printr-o mai pronunțată introvertire, exprimată prin detașare de sine. Personajele trăiesc apatic un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
în vârful piramidei sociale. Copilăria capilor Familia În nobilime și în marea burghezie, familia se află în inima dispozitivului de reproducere socială. Importanța numelui ca emblemă prin excelență, care nu ar putea aparține propriu-zis niciunuia dintre membrii grupului familial, este revelatoare pentru această introducere a individului într-un ansamblu care îl transcende și care de altfel îi conferă puterea. Moștenitorul bogat este așadar dator pentru alegerile și actele sale în fața familiei, care nu se limitează doar la părinții în viață, dar
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]