133,552 matches
-
ediție acest titlu avea un "pandant": Cântec de cununie pentru Mitzura când s-a făcut mare. în ediția din 1998, acest titlu "pandant" nemaiexistând, precizarea "când era mică" nu mai avea (ca să zic așa) nici un haz. Deci trebuia să se revină la titlul "clasic" Cântec de adormit Mitzura. 2. Strofa a V-a din poezia Satan (ed. 1959): "Eu ridicai lopata în semn de datorie/ Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,/ Scoțând pentru cinstire albastra-mi
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
specializată în concepție și realizare grafică, un machetator și un responsabil cu iconografia - se poate vedea în caseta redacțională). Conținutul numărului din octombrie a fost îndelung pregătit pentru relansare. Dosarul îi e dedicat lui Michel Foucault - la care redactorii revistei revin din 10 în 10 ani. E singurul care a mai fost "îndosariat" de trei ori pînă acum: în nr. 101/1975 (cînd Foucault era în viață și în culmea gloriei), în nr. 207/1984 (cînd era pe moarte) și în
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
trec neobservate încât o împrospătare a memoriei colective se pretinde efectuată. Asta numai și doar în cinstea dreptății și întru salvarea sufletelor noastre... Moderatorii, crainicii posturilor de televiziune - conducerile acestora au drag de bâlbâiți - se arată pătrunși, fostul mare demnitar revine în șartul său, este din nou emir, dă sfaturi, o mândră lumină i se aprinde în ochi, buzele i se umezesc. E din nou luptătorul trecut prin mii de pericole, învingătorul, precum eroul liric al lui Walt Whitman, care se
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
că se petrecea nevinovat, cu monticuli de mâncare, gârle de băuturi, fete. Când te-ai lua după cum arată ei la această vreme, ai comite de neiertatul păcat al atacului la fizicul persoanei. într-un cotidian de tiraj, o cunoscută cântăreață revenită din exil ne reproduce stilul petrecerilor și limbajul lui Nicu: "vino, fă, să te f...". Să te prăpădești de râs, Mădăline! Simpla prezență a acestor revenitori ne confirmă o dată mai mult că "trecutul regim" și-a avut părțile lui drăguțe
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
pleavă burghezo-moșierească, uium chiaburesc. Ei, urmașii lor, își dau cu părerea. Regimul comunist s-a prăbușit în țara noastră, deoarece zburase centrala moscovită. Dacă, însă, Ceaușescu n-ar fi întinat comunismul, golind pușcăriile și suspendând - fie că în ultimele zile revenea la scumpa tradiție - lupta de clasă, acordând, ici și colo, câte o libertate, fie și numaidecât retrasă, atunci comunismul ar domni și astăzi în România, precum în Cuba și Coreea de Nord. Afon, senil, neputincios, în scăunel, Ceaușescu ar fi trecut în
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
senil, neputincios, în scăunel, Ceaușescu ar fi trecut în penumbră, lăsând frânele în agerele mâini ale savantei sale soții. N-a fost, vorba filosofului, să fie. Să-ți vină rău când socoți ce ocazie s-a pierdut. Dar să admiți, revenindu-ți ușor, că și actualul regim cu firmă democratică și nobilii săi bătrâni, nu mai puțin zglobii, confirmă regula sacră a părților bune ale părților rele. Rea, însă, pur și simplu, este indecizia de a purcede la lustrație, ridicând pe
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
că pot sta departe de referințe, de sistem. Cei care au (mai) dat cu nasul de proză își dau seama că nu există scăpare: dacă nu-i pomenești pe Baudrillard și pe Radu Cosașu n-ai făcut nimic! Obrazul subțire... Revenim la fotografie. E plină de semne. De indicii care te ghidează prin carte. De exemplu, căciula lui Sorin. Are o poveste separată de la care-l reconstitui, în sens invers autoficțional, pe S. Ca în Urmuz (sau, cum spune Paul Cernat
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
începutul Bibliei. Poate că așa a fost și la început. Adică multă dezolare" (Începutul lumii). Se redresează însă repede, n-are voie să treacă drept "grav și serios": "Doamne ferește! Ce tâmpit sunt". Se teme de blasfemii (mistice, livrești), de aceea revine mereu, scrie lung și anevoios, frazele au un răsunet prelung, un ecou perpetuu, dincolo de punctuație și chiar de punctul final (care, la Cosmin, ca și la ceilalți "colegi de formație", nu prea există). C.M. este (trebuie să fie!) ghitara-bas a
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
unei virtuți morale: demnitatea, o calitate deloc spectaculoasă, dar mai prețioasă decît aurul și decît amabilitatea. Aceasta din urmă ar fi untul sau mierea care se pune pe pîine, iar pîinea nu este alta decît demnitatea. După ce la Neptun îi revenise Premiul Ovidius, Amos Oz a fost distins și cu Premiul Literar al ziarului "Die Welt" și se află acum în Germania în cadrul unui turneu de lecturi cu romanul său autobiografic atît de elogiat. Dar ce mai face Günter Grass? Citește
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
societatea românească de astăzi. Prin alte părți, atunci cînd se vorbește despre emanciparea idividului postmodern de sub tutela instituțiilor (inclusiv instituția statului), se propun analize aplicate la cîmpul social general. în România, instituțiile încă dețin imense puteri premoderne. Agricultura românească a revenit la tehnologiile și la unele relații aproape feudale. În familie se întărește sistemul clanic. Individul nu este chiar atît de rupt de tradiții pe cît s-ar crede, chiar dacă proletarizarea eșuată a țăranilor a tulburat vechile repere. Cum putem vorbi
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
mai rîvnite, nici statuile cele mai desăvîrșite care pot să-i fixeze profilul nu-i pot da poetului ceritudinea că i-a reușit acel pariu despre care nici el însuși nu știe din ce pricină i-a ocupat toată viața. Revin deci și spun că de la poezie sau prin poezie eu îmi doresc mai mult decît succesul. Și este o mărturisire, dragă Alex, pe care drojdia unei banale "ipocrizii" nu ar putea să mi-o coacă nici de dragul acestui interviu. Eu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ale lui Chabrol (Soția infidelă și Nunta roșie), iar aspectul moralizator al poveștii, accentul pe emoțiile personajelor pot aminti de Eric Rohmer, care, de altfel, făcea filme de epocă, unul fiind tot o adaptare (după Kleist, Die Marquise von O...). Revenind la faptul că în Orient Expres personajele primează - pentru că nimic altceva nu ar fi putut, cât de cât, salva filmul de propriul scenariu - problema e că protagonistul nu are coeziune și nici coerență. Se pretinde dandy și amoral, apoi afirmă
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Și ce crezi, Rițo? Vipera i-a luat fetii și auzul, și vorbirea, nu numai c-a aruncat-o departe de tot, la țară, - uite-acilea! făcu, și de enervare zbârni toată" Și că un vraci zice că fata și-ar reveni în firea ei numa dacă fiul împăratului vecin cu ăl de Roșu, împăratul de Verde, ar vedea-o și i-ar adresa o vorbire" Da' băiatul n-are timp! Că traduce cică o carte de istorioare pă care trebuie s-
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
Ion Simuț Am scris în numărul 24 al "României literare" de la sfârșitul lunii iunie 2004, într-o prezentare de ansamblu a proiectului, despre colecția "Opere fundamentale" coordonată de Eugen Simion, sub egida Academiei Române, și am revenit cu alte cronici speciale (despre edițiile din literatura medievală și Heliade în nr. 25; despre edițiile din clasici în nr. 31; despre ediția Arghezi în nr. 27, Bacovia în nr. 34, Rebreanu în nr. 39). Am urmărit în mod deosebit
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
fortunecity.com); în ultima vreme pare să fi ajuns la modă și superlativul de bubuie ("Sub 5 puncte. Câinele tău e prost de bubuie. Dar nu dispera..." (alfone.ro/teste); Este un prost de bubuie. Face anumite greșeli (...) și nu revine să repare greșeala făcută" (fanclub.ro); Nu e suficient că este prost de bubuie, e și îngâmfat și se dă curcan" (cugetliber.ro). Diferența între cele două expresii este semnificativă: prima reflectă imaginea prostiei căzute, prăbușite, inerțiale; cealaltă, a prostiei
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
ar trebui să se găsească fonduri și pentru bolnavii care au nevoie de tratament special sau care nu pot fi vindecați decît în străinătate. Doamna despre care vorbesc a fost operată cu vreo două săptămîni în urmă și i-a revenit vederea. Apoi are nevoie de un anumit medicament, Ederen, fără de care era posibil să-și piardă vederea din nou. Fiica doamnei începe de caută prin farmaciile din București. Cercetează metodic, pe rețele - nu există! Caută și prin farmaciile de apartament
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
cuvânta, ei, Doicii, care o crescuse de mică. Adică, ea, gărgărița Rița, tocmai îi cuvântase! Să leșine bătrâna, și mai multe nu! Și chiar leșină de-a binelea. Rița zbura în jurul ei cu tapaj, o tot pișca, doar-doar și-o reveni... Cu chiu cu vai, femeia se făcu bine și își reaminti ce-i spusese o dată o țigancă ghicitoare, precum că, după ce se va împlini cuvântul Duhovnicului, adică exact ce se întâmplase acum, să se ducă ea, Doica, împreună cu necuvântătoarea, care
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
procedează și Méry, Quitard, Le Roux de Lincy etc. în genere, toate dau pur și simplu proverbe fără nici un fel de explicație." Atrage atenția și asupra importanței lingvistice a colecției și conchide că ea va fi "remâitoare" (adică va rămâne). Revenind cu un alt articol (în 1899, nr. 11), afirmă importanța lucrării pentru cunoașterea psihologiei și caracterului poporului român, interesul lucrării fiind în această privință "capital". Concluzia articolului: "Dl. Zanne a întreprins o adevărată operă de ciclop și nu avem destule
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
în ansamblul ei. Remarcând și calitatea tipografică a lucrării, românistul de la Praga scria: "Este și în privința aceasta ceva ce cu greu se află și la alte națiuni poate și mai bogate și cu o literatură mai veche decât cea română". Revenind la ceea ce s-a numit puținătatea recenziilor de întâmpinare - deși am văzut că lucrarea s-a bucurat de mai multe forme de întâmpinare -, faptul ar putea să aibă două explicații: în primul rând sobrietatea autorului, care, în modestia sa, nu
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
trimițându-i lui Nicolae Iorga volumele apărute, formula o condiție-rugăminte: "}in să nu se vorbească despre cartea mea nicăieri, nici chiar în Revue critique" (publicația în care marele istoric consemnase apariția volumului I al colecției). Realizând că fusese prea categoric, revine peste două zile într-o altă scrisoare, mai concesiv: Nu mă pot opune la voința d-voastră. Dacă ar fi însă după placul meu, nu s-ar publica nimica". în fine, al doilea motiv ar putea fi prețul mare al
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
Momentul de vârf al întâlnirii internaționale de la Neptun l-a constituit, desigur, decernarea celor două mari premii. Așa cum se știe, Premiul Ovidius, conferit pentru "valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței inter-etnice", i-a revenit în acest an scriitorului israelian Amos Oz, iar Premiul Festivalului, acordat pentru "contribuția la lărgirea frontierelor literare", scriitorului sloven Toma" "alamun.
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
la Baia Mare pe acoperișul trenului, cu salturi ŕ la James Bond de pe un vagon pe altul, pentru a scăpa de controlorii care îl urmăreau), despre cărțile care l-au marcat, despre prieteniile și animozitățile din lumea literară. Un subiect care revine constant în discuție este cel al conștiinței scriitoricești într-un mediu literar contorsionat precum cel al României dinainte de prăbușirea regimului comunist. În pofida impresiei generale în epocă și a modului în care se autoapreciază astăzi mulți dintre scriitorii timpului, la sfîrșitul
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
o mînă de meșteșugar și o enormă predispoziție ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi,cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
dar și ampla demonstrație practică a Realismului constructiv. III. și lumile paralele După o pauză semnificativă,de aproximativ zece ani, timp în care se întoarce, pe jumătate ingenuu, pe jumătate savant, la studiul elementar al formelor anatomice, Hans Mattis Teutsch revine în forță, la începutul deceniului cinci, cu o iconografie surprinzătoare și, aparent, nouă. Nudul, masculin ca structură somatică generală, dar asexuat în particular, de fapt un nud paradigmatic și androgin, este reperul absolut al acestui moment. Surprins în atitudini impozante
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
unei zile de vacanță, în altă parte decât a Bucureștiului, într-un oraș de provincie era tot mai evidentă. în muzica reprezentativă a Armatei (și mai târziu muzica populară) am colindat printre șirurile de negustori și artiști încercând să-mi revin din uimire: oamenii cumpărau, se foiau, se fotografiau (ceea ce am făcut și eu), într-un soi de mulțumire sufletească de zile mari.Există o frenezie a mulțumirii, tăcută, mocnind moale în spatele ochilor și a gesturilor, diferită de mulțumirea sufletească evidentă
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]