882 matches
-
Problema germană” apărută În Europa prin ascensiunea Prusiei cu o generație În urmă a rămas nerezolvată. țărișoarele apărute În 1918 prin prăbușirea vechilor imperii erau sărace, instabile, nesigure și nemulțumite de vecinii lor. Între războaie, Europa era plină de state „revizioniste”: Rusia, Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria fuseseră Învinse În primul război mondial și așteptau ocazia unei reparații teritoriale. După 1918, stabilitatea internațională nu a fost restaurată și nici echilibrul dintre puteri nu s-a restabilit; a existat doar un interludiu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimb, În 1953 și În prima parte a anului 1954, Partidul Comunist Român a organizat o serie de procese secrete ale unor pești mai mici, sub acuzația că sunt spioni sioniști În slujba „agenților imperialiști”. De la membrii autentici ai Sionismului Revizionist de dreapta la comuniștii evrei Întinați cu acuzația de sionism, victimelor li s-au pus În cârcă relații ilegale cu Israelul și colaborarea cu naziștii În timpul războiului. Au primit sentințe Între zece ani și Închisoare pe viață. În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căutau țapi ispășitori pentru propriile greșeli. Mai tot entuziasmul intelectualilor est-europeni pentru comunism - chiar și În Cehoslovacia, unde fusese cel mai puternic - s-a evaporat până la moartea lui Stalin, deși avea să mai treneze câțiva ani sub forma unor proiecte „revizioniste” sau de „reformă a comunismului”. Fractura din interiorul statelor comuniste nu mai era Între comunism și dușmanii săi. Distincția majoră se făcea, din nou, Între cei aflați la putere (statul-partid, cu ai săi polițiști, birocrați și intelectuali de casă) și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluționarei „teorii” se aflau discipline academice precum istoria și științele sociale „slabe”. În Europa, studiul istoriei cunoscuse o reînnoire În generația anterioară: Economic History Review și Annales: Économies, Sociétés, Civilisations, ambele fondate În 1929, Își anunțau Încă din titlu proiectele revizioniste. În anii ’50 a apărut Grupul Istoricilor din Partidul Comunist Britanic și influentul jurnal de istorie socială Past & Present; apoi secția de studii culturale de la Universitatea Birmingham, inspirată de lucrările lui Richard Hoggart și Raymond Williams, iar mai târziu școala
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alternativă În termeni comuniști. Era un „revizionism”: termen folosit pentru prima oară cu acest sens de către liderul polonez W³adis³aw Gomu³ka, la Întâlnirea din mai 1957 a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Unit, pentru a-și descrie adversarii intelectuali. Majoritatea acestor „revizioniști” - În Polonia, cel mai cunoscut era tânărul filosof marxist Leszek Ko³akowski - fuseseră marxiști ortodocși până În 1956. Ei nu și-au renegat orientarea peste noapte. Dimpotrivă: și-au petrecut următorii doisprezece ani Încercând, cum spunea scriitorul slovac Milan Șimečka, „să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o distincție clară Între credibilitatea marxismului și crimele lui Stalin. Pentru mulți marxiști est-europeni, stalinismul era o parodie tragică a doctrinei marxiste, iar Uniunea Sovietică amenința În mod permanent credibilitatea oricărui proiect socialist transformator. Dar, spre deosebire de Noua Stângă din Vest, revizioniștii intelectuali din Est continuau să lucreze cu - și adesea În - Partidul Comunist. În mare parte de nevoie, desigur, dar și din convingere sinceră. Pe termen lung, această afiliație avea să-i izoleze și chiar să-i discrediteze pe comuniștii reformiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar să-i discrediteze pe comuniștii reformiști, mai ales În ochii unei generații noi, tot mai influențată de omologii occidentali, care lua ca punct de referință nu trecutul stalinist, ci prezentul capitalist din Vest. Dar, Între 1956 și 1968, momentul revizionist În Europa de Est a Însemnat pentru scriitori, cineaști, economiști sau jurnaliști un scurt moment de optimism cu gândul la un viitor socialist alternativ. În Polonia, cel mai important spațiu critic a fost creat de Biserica Catolică, prin protecția pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interesele” occidentale - era acum asociată cu epoca terorii: perioadă pe care cei mai mulți lideri comuniști, urmând exemplul lui Hrușciov, erau dornici să o lase În urmă. Problema, admiteau tot mai mulți, rezidă fără Îndoială În Însuși sistemul economic comunist. Economiștii reformiști („revizioniști” avea conotații peiorative) erau mai numeroși În Ungaria. În 1961, János Kádár a lăsat să se Înțeleagă că partidul-stat va considera din acel moment că toți cei care nu se opuneau explicit erau În favoarea reformei; astfel, sub auspiciile regimului kadarist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
epurările violente din vremea lui Stalin. Temându-se că tulburările din 1956 s-ar putea repeta, conducerea trata criticile aduse liniei partidului ca pe o amenințare directă la adresa monopolului său politic. Rezultatul a fost o frustrare profundă În rândul intelectualilor „revizioniști” nu doar la adresa regimului, dar și a treburilor neterminate din octombrie, când șansa unei noi direcții fusese ratată. În vara anului 1964, doi studenți de la Universitatea din Varșovia, Jacek Kuroñ și Karel Modzelewski, au schițat o critică academică a sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-a menționat deschis și admirativ, la Congresul Scriitorilor Slovaci, pe „prietenul și tovarășul” său Clementis, una dintre victimele procesului Slánský. Dorința de a spune - de a vorbi despre trecut - era În centrul atenției, deși formulată Încă Într-un limbaj „revizionist” plin de precauție: când tânărul romancier Milan Kundera a publicat un articol În periodicul cultural praghez Literární noviny În iunie 1963, el susținea doar nevoia de a spune adevărul despre „devierile” staliniste În literatura cehă. Dispoziția relativ liberală din acești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
definitiv al politicii ideologice. Așadar, departe de a reînvia tradiția revoluționară, cu simbolurile și limbajul ei pe care se zbăteau să le resusciteze, sloganurile și proiectele generației șaizeciste au fost, după cum constatăm astăzi, cântecul ei de lebădă. În Europa de Est, interludiul „revizionist” și deznodământul său tragic au pus cruce ultimelor iluzii despre marxism ca practică. În Vest, teoriile marxiste și paramarxiste s-au Înălțat În sfera ideilor, pierzând legătura cu realitatea locală și descalificându-se astfel pentru viitor din orice dezbatere publică serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la o existență subterană - la propriu În cazul Cehoslovaciei, unde mulți profesori și scriitori găseau de lucru doar ca fochiști și cazangii -, opozanții regimului nu se puteau angaja Într-o dezbatere politică cu opresorii lor. Abandonând vocabularul marxist și polemicile revizioniste din deceniile anterioare, ei s-au adaptat la situație, abordând deliberat teme „nepolitice”. Dintre acestea, grație Acordurilor de la Helsinki, „drepturile omului” erau, evident, cele mai la Îndemână. Toate Constituțiile din blocul sovietic acordau o atenție formală drepturilor și Îndatoririlor cetățeanului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mecanismele economice erau principala preocupare a unei generații anterioare de intelectuali reformiști: ei i-au Întors regimului comunist propriile obsesii, conform ipotezei - Împărtășită deopotrivă de marxiști și mulți nemarxiști - că obiectul politicii este, În ultimă instanță, economia. În cursul decadei revizioniste dintre 1956 și 1968, discuția critică ambalată sub forma sugerării unei reforme economice fusese manifestarea cea mai apropiată de o opoziție reală. Însă, la mijlocul anilor ’70, orice observator avizat al blocului sovietic nu mai putea lua În serios posibilitatea reformei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și memoria Europei Occidentale părea asigurată. Desigur că mai existau persoane și organizații disparate (mai active În America de Nord decât În Europa) care stăruiau În Încercarea de a demonstra că exterminarea În masă a evreilor nu a putut avea loc. Dar „revizioniștii” erau izolați la periferiile spectrului politic, iar stăruința lor asupra imposibilității tehnice a genocidului confirma involuntar monstruozitatea crimei naziste. Dar ubicuitatea zelului compensatoriu În Europa, unde dispariția evreilor era recunoscută, comemorată și predată În școli, nu era nici ea lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu s-ar explica extraordinara ei forță dobândită În numai două decenii, când a Început procesul de cucerire a Europei). Faptul că primul război mondial n-a găsit soluții nici uneia din problemele ce măcinau Europa e dovedit de virulența acțiunilor „revizioniste”. Anii de după 1918 n-au fost decât „un interludiu creat de epuizare”, În care nemulțumirile perdanților sau ale celor nemulțumiți cu „prada teritorială” de război au ieșit repede la suprafață. Rusia, Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria s-au comportat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un interludiu creat de epuizare”, În care nemulțumirile perdanților sau ale celor nemulțumiți cu „prada teritorială” de război au ieșit repede la suprafață. Rusia, Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria s-au comportat În tot acest interval asemenea unor state radical revizioniste, hotărâte să-și ia revanșa pentru pierderile suferite. Dacă mai adăugăm și gravele crize economice care au zguduit continentul după primul război mondial - „Numeroase țări, mai ales din Europa Centrală, nu și-au revenit niciodată”, consideră Tony Judt - , inflația fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Î 183; nostalgia 700; opinia Statelor Unite 21-22; pagube materiale 30-31; persecutarea cetățenilor 184; planuri urbanistice 357; poluarea 523-524; rata mortalității infantile 307; rata natalității 307, 719; răzbunarea Împotriva evreilor 53; reacția la destalinizare 288-290; recunoașterea Holocaustului 748-752; reforma agrară 84; revizioniști 393; salariul lunar 675; scrieri ilegale 524; sentimente față de Statele Unite 719; sisteme asistențiale 81; sovietizarea și rusificarea 186-187; stalinismul 393; statistici ale populației În perioada postbelică 306-307; strategia Statelor Unite 295; transformările (din anii ’90) 583; turismul sexual 695; vânzarea proprietății
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Muncitoresc Unit Polonez 393, 397, 555; privatizarea 629; răzbunare Împotriva evreilor 53; reacția la destalinizare 289-290; rearanjarea geografică 39; recunoașterea Holocaustului 749; recunoașterea de către sovietici a Solidarității 556; recunoașterea suferințelor evreilor 731; reforme economice 555, 626; rezistența la ocuparea 47-48; revizioniști 393, 398; revoluția (din 1980-1981) 539; salariu lunar 675; socialism 134-135; statistici ale imigranților 675; susținerea politicii Statelor Unite 716; tranziția de la comunism la capitalism 626; Universitatea din Varșovia 398-399 poluare 523, 625 Pompidou, Georges 378, 449, 458, 483, 485, 668-669
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
COMANDANTUL MILITAR AL CHIȘINĂULUI Colonel, Dumitrescu Eugen AMR, fond 1733-Comandamentul Militar Chișinău, dosar nr. 9, f. 291. Documentul nr. 134 S.S.I. 25. X. 1941 NOTA UNGARIA MISTIFICAREA REVIZIONISMULUI UNGAR Pentru a-și putea susține aspirațiunile fără temeiu asupra Transilvaniei, Ungaria revizionistă recurge la tot felul de mijloace spre a mistifica realitățile etnice, care îi sunt atât de nefavorabile. Așa de exemplu, pentru a spori măcar artificial numărul ungurilor din Ardeal, conducătorii de la Budapesta caută să-i apropie pe Evrei, probabil pentru ca
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
artificial numărul ungurilor din Ardeal, conducătorii de la Budapesta caută să-i apropie pe Evrei, probabil pentru ca la un moment dat aceștia să se declare Unguri și la un eventual plebiscit să opteze pentru Ungaria. Prețul acestui concurs scontat de Ungaria revizionistă, este plătit prin o serie de concesiuni făcute Evreimei și printr'un tratament de favoare nemaiîntâlnit astăzi în nici un stat european. Pentru ilustrarea acestui tratament, dăm alăturat în fotocopie 3 documente, edificatoare în ce privește libertățile de care se bucură Evreii din
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Miniștrii americani, acreditați în mai multe capitale europene, au remarcat îngustarea posibilităților de supraviețuire a țărilor din Europa de sud-est, între care și România, ca urmare a politicii de concesii a marilor puteri europene față de Germania și de celelalte state revizioniste. Acest fapt a reieșit, mai ales, după realizarea Anschluss-ului64 și a "acordului" de la München 65, care au limitat capacitatea defensivă a României față de politica revizionistă a unora dintre vecinii ei. Aflat în vizită în România, în septembrie 193866, fostul ministru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
urmare a politicii de concesii a marilor puteri europene față de Germania și de celelalte state revizioniste. Acest fapt a reieșit, mai ales, după realizarea Anschluss-ului64 și a "acordului" de la München 65, care au limitat capacitatea defensivă a României față de politica revizionistă a unora dintre vecinii ei. Aflat în vizită în România, în septembrie 193866, fostul ministru W. S. Culbertson intuia pericolele pe care le avea de preîntîmpinat această țară în viitor. El făcea cunoscute radioascultătorilor americani, la 28 septembrie, impresiile legate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aflate la putere s-au întîlnit la Moscova pentru a aniversa 40 de ani de la Revoluția Bolșevică. Întîlnirea nu a fost lipsită de dezbateri serioase. Mao Zedong, președintele Republicii Populare Chineze, considera ofensiva pacifistă a lui Hrușciov ca fiind una revizionistă. Beijingul concura cu Moscova pentru supremația asupra lumii comuniste încă de la conferința de la Beijing. Cel de-al XX-lea Congres al Partidului, din 1956, s-a dovedit a fi un atac împotriva lui Mao, care era un stalinist și un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
deliberat împleticiți de noua elită postcomunistă, astfel că ieșirea românească din comunism s-a dovedit a fi marcată nu doar de lentoare, ci chiar tărăgănată de instinctul conservator al elitei politice. În miezul evenimentelor tulburătoare din decembrie 1989, garnitura membrilor revizioniști ai PCR, marginalizați în cadrul structurilor centrale partinice, s-au organizat în Frontul Salvării Naționale (FSN), reușind să se erijeze ca portavocea politică a revoluției. Istoriografia recentă nu a reușit încă să lămurească maniera exactă în care FSN a reușit să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]