994 matches
-
particularizează sensul general de mai sus, precizează Lewis. Pentru președintele american, mitul are un caracter contextualizat. Cum ne așteptăm, trag nădejde, după toate incursiunile întreprinse în retorica americană de până acum, ne dăm seama că Reagan, ca și concetățenii săi, rezonează cel mai bine la o versiune cu totul particulară a definiției mitului: "Miturile lui Reagan se aplică nu originii lumii, ci originii Americii; nu destinului umanității, ci destinului americanilor"537. El reprezintă o poveste "simplă și familiară larg difuzată și
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
populare românești pe care o găsim în lucrarea Elenei Niculiță-Voronca al cărui cititor fervent Eliade era: " Unde se spun povești în casă, acolo e Dumnezeu. Or să plătești un sălindar la biserică, or să spui o poveste, e totuna"395 rezonează cu "funcția irealului" lui Bachelard, amintită de Eliade în Jurnalul său, funcție care, dacă nu e satisfăcută, duce la nevroză și sterilitate 396. Copilul divin cu care Henri Rocquet îl pune în relație pe Fărâmă - decriptare pe care Eliade o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvintele doamnelor și domnilor fornăi suspicioasă, cabrându-se dinaintea a ceva ce părea să o învăluie șiret în plină strălucire diurnă a respectului. Justificat sau nu, străbătând aerul deja înțesat de așteptări și surprize al întâlnirii, formularea cea bine țesălată rezonă cavernos a cal troian, în care normativul pândea silențios momentul afirmării. Glăsuindu-și atât de vehement respectul, substanța ei vibră oarecum găunos, de parcă în intimitatea ei s-ar fi căscat clandestin un gol dat la iveală tocmai de vigoarea neobișnuită
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca de salvat neapărat din vechea situație înainte de afundarea în necunoscutul celei noi trebuie să fie cumva indispensabil, definitoriu. Spune-mi ce salvezi în caz de urgență ca să-ți spun cine ești! Ca și cum în cuvântul "neapărat" - limbajul frust al necesității - rezonează neputința de a mai recurge la apărarea curții de judecată a rațiunii critice, imposibilitatea de a o mai convoca și consulta după toată fastidioasa ei rânduială constitutivă. Omul rămâne vulnerabil la maxim, complet neapărat în raport cu ceea ce-și are locul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
noimă; în labirintul ei reconfigurat de șoc, ghemul familiarului căpătase el însuși un chip monstruos și fusese abandonat ca atare într-o fundătură. "Haisămmmm er gemmmm" îi mugeau feroce în timpane cuvintele banale "hai să mergem", ale căror consoane nazale rezonau grotesc în noi și nebănuite firide ale spațiului lăuntric, căscate hâd în ființa-i aprig cutremurată. În cele din urmă, țandăra metalică de pe acoperiș fusese forțată cu o rangă zdravănă afară din rosturile ei, și numai așa putuseră să-l
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă ce-l mângâiase sărind peste el ca un funambul nerăbdător, vaporul slobozi un semnal prelung de sirenă. Punctuația finală a acestui salut ambiguu rezonă straniu în ființa arhitectului. Când începe un vapor în scufundare să starnească turbionul ce trage după el obiectele înconjurătoare? E vârtejul creat în aer un preludiu la cel acvatic? Și cât de semnificativă este, metafizic vorbind, diferența dintre cele două
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
personală a comportamentelor etice normal acceptabile: salarii echitabile, rețea comunicațională democratică, evaluare și promovare corectă etc. Infrastructura etică într-o organizație se realizează cu angajați și pentru angajați. Or, științific și empiric s-a dovedit că dimensiunea personalității umane ce rezonează consensual cu valorile etice este caracterul. Acceptată ca atare, această realitate atenționează managementul afacerii asupra faptului că efectele pozitive ale codurilor nu apar îndată ce acestea au fost elaborate și făcute publice. Forța caracterului este cumulativă și profilul caracterial este mai
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
noi. Impulsul pornește de la ideile cuprinse în carte. Cărțile sunt depozitul ideilor al căror idei? Dacă ar fi suficientă condiția ca o carte să cuprindă cuvinte, toate cărțile ar avea aceeași valoare. Dar n-o au. Și nici noi nu rezonăm în același fel citind șirul nesfârșit de mici semne. A scrie o carte nu e joacă gratuită. Se face istorie. Istorie a ideilor, a culorilor și sentimentelor omenești. Responsabilitatea morală a celui ce scrie cărți e copleșitoare. Cel ce scrie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cele mai multe cazuri, aceasta înseamnă producerea de artefacte cu numitor comun modest, care să nu ofenseze marele public și care să atragă un număr maxim de clienți. Dar tocmai această nevoie de a vinde impune produselor acestei industrii de cultură să rezoneze cu experiența socială, să atragă un public numeros și să ofere astfel produse care să șocheze, să spargă convențiile, să se înscrie în critica socială sau să articuleze idei, curente care pot eventual fi rezultatul unor mișcări sociale progresiste. Așadar
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și practici sociale, dar și discursuri sociale. Moda, aspectul fizic și obiectele, dar și alte semne ale lumii contemporane, toate îi leagă pe spectatori de textul cinematografic. Pentru a se putea pune în slujba publicului său, cultura media trebuie să rezoneze la experiența socială, să se ajusteze în funcție de orizontul social al publicului și, ca urmare, cultura media de factură populară se racordează la temerile, speranțele, fanteziile și toate celelalte aspecte ale momentului. Acțiunea din filme precum Easy Riders presupune o prezentare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și frumoasă precum o orhidee, ținuta ei este dreaptă, nobilă, cu privirea vie și zâmbetul cald. Dacă nu ne-am exprima în limbi diferite... aș considera-o sora mea de sânge.. Oricum, mi-e soră de suflet, având aceleași afinități, rezonând în aceeași măsură la frumos, liniște, pace și bun simț, fiind la fel de contemplative și de sensibile. Casa lui Emiko e unică în felul său, cu un stil arhitectural aparte, ceea ce-i conferă frumusețe și unicitate. Constructorul a încadrat-o pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Același Antoine de Saint Exupéry, din care am mai citat aici, spunea, pe bună dreptate, că adevărata libertate nu există decât în activitatea creatoare. Nu există, într-adevăr, un limbaj al fericirii în afară libertății că instinct universal. Scriem pentru că rezonam acestei impulsiuni și pentru că altfel nu putem... Dumnezeu însuși, săturat probabil de singurătate și inerție, a făcut lumea jucându-se liber, adică scriind-o în voie, când mai bine, când mai rău. Prin scris toți căutăm o utopie salvatoare, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ocazia unei lansări de carte, un suflet sensibil, un spirit ales. Reproducerea schimbului de mesaje nu o fac pentru că Ana Luiza Toma a fost laudativă la adresa povestirilor mele, ci pentru că a înțeles starea ce am vrut să o transmit, a rezonat cu ea și, prin observațiile emise, a pus-o și mai bine în valoare pentru cititori. Exact ca un tablou care, fără un pass-partout și o ramă potrivită, nu este suficient de bine pus în valoare. Și ar mai fi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a noastră e tragică. Adică familia, parte grecească din Basarabia, era o familie burgheză în care totul părea așezat pe zeci de ani înainte, cu proprietari de hotel, cu fete aranjate cu lăzi de zestre. Deci lăzile de zestre pierdute rezonau în amintirea bunicii mele și a surorii ei precum cel mai prețios avut pierdut, că în ele vedeau investiția asta, cer‑ titudinea că viitorul le e aranjat pe generații. Și străbunica mea, de altfel, a făcut enorma greșeală de a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
așteptau maiștrii civili recrutați din comuniștii verificați, care s-au angajat să facă această treabă". În 1951, noaptea de Paște a fost sărbătorită de către toți deținuții lagărului de la Baia Sprie, în subteran. "Agățate cu sfori de colțurile de rocă, sfredelele rezonau precum clopotele bisericilor în libertate. La bătaia clopotelor, amplificată de intensitatea bolților, au dispărut și ziduri, și frontiere, și munții de plumb. A rămas covîrșitoarea credință. Ferecați în piatră dură, în muțenia lor de ieri, au azi chipurile fulgerate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și măiestrie - maîtrise!Ă Femeile, ca și cărțile, m-au ținut prizonier În lumea posibilului și am fost În general un prizonier fericit, libertatea - un cuvânt, o flamură sub care omenirea luptă și se zbate de vreo două secole - nu rezona pentru tinerelul care eram altfel decât noțiunile curente ale dicționarului. Cărțile, fermecîndu-mă cu lumi mereu și mereu altele, cu personaje remarcabile și exemplare - modele posibile! -, cu posibilități de existență, de comportament și de destin uluitoare, iar femeile - prin accederea la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul a ieșit în prim plan. Am închis ochii, dar scriitorul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am urmărit evoluția alor noștri din sală. În asistență - multe doamne de vârstă respectabilă, coborâte parcă din niște viniete de la începutul secolului: fețe destinse, lornioane, pene de struț la pălărie. În „prezidiu” - zâmbetul cât toată fața al directorului Institutului Italian, rezonând cu subtilitate la vocabulele românești. A fost o bună ocazie de a mai afla și unele „trucuri” ale meseriei. Nicolae Prelipceanu, de pildă, mi-a spus, înainte de a urca pe scenă, că preferă să-și citească versurile din picioare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie, masele rezonează mai degrabă la retorica imperialistă a KGB-iștilor reveniți la pârghiile de comandă și nu agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali... În spatele hotelului nostru, în fața gării, statuia lui Ernst August - un principe al Hanovrei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fostului Comitet Central, simțeam că mă apropiasem de adevărata mea casă: aceea a comunității de semiexcluși pe care o reprezentau scriitorii; aici ți se putea acorda atenție în calitate de scriitor, aici exista un grup, cel al viitorilor nouăzeciști, la aspirațiile căruia rezonam, aici puteam întâlni pe viu autori pe care, altfel, i-aș fi cunoscut doar din cărțile lor și din manualele școlare, aici se visa intens și se puneau la cale proiecte credibile oricât de improbabile erau ele în realitate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apoi și Mâța se va mulțumi și m-oi duce și eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele mai cu seamă în costumul cel nou. Mă admiră toți bărbații și-mi fac complimente "". Etc. Iar Eminescu rezonează în același mod:"Curat mecanism de teatralitate notează Dan C. Mihăilescu gelozia, infidelitatea, incriminările și disculparea mai mult sau mai puțin credibilă și eficientă umpleau prim-planul scenei sociale de la confluența veacurilor XIX și XX. " Iartă, dar tu știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la fiecare intervenție publicistică), întrucât domnia sa este interesat a pune (a aduce) în discuția prezentului aspecte rămase oarecum obscure pentru publicul larg cititor, ce țin de o anume curiozitate sursologică (G. Bogdan-Duică s-ar fi bucurat să știe că a rezonat, într-un discipol de peste munți, cu atâta frenezie, concepția sa privind necesitatea cunoașterii aspectelor de subsol ale biografiei și ale bibliografiei, în sensul depistării motivelor de inspirație a tuturor poeziilor eminesciene) sau de conjuncturi sociale, politice ș.a. în care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-un mod de investigare a universului ideatic al literaturii pe care ne-a lăsat-o Mihai Eminescu, exemplar, un model de lectură și un îndemn la citirea acestei opere, fără idei preconcepute, căutând lungimea de undă pe care aceasta rezonează cu pretențiile și gusturile actualității noastre dintr-un timp al... postmodernității. O SAGA EDITORIALĂ (Nicolae Georgescu) Cu siguranță, cel mai îndreptățit să facă o sinteză asupra edițiilor din poezia lui Mihai Eminescu, în momentul de față, este Nicolae Georgescu, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dimpotrivă, entropie sau lipsa informației, e că despre frumos se poate vorbi mult; urâtul nu poate fi discutat decât În antiteză cu frumosul, astfel Încât tot despre frumos se discută. Să recunoaștem că, atunci când ieșim În natură, mai mult decât orice, rezonăm la formele de viață: admirăm Întotdeauna un arbore ori un animal și mai rar formele de relief, care necesită poate o mai adâncă Înțelegere; nivelul negentropiei lor e mai puțin evident decât cel al vieții. Orice formă de viață, cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
luptele de până la 23 august. Lipsea motivația, iar aviatorii se vedeau siliți să lupte contra foștilor aliați, de care îi legase, cu adevărat, o frăție de arme. Mai ales după eliberarea Transilvaniei, lupta contra germanilor, deși dusă până la capăt, nu rezona în sufletele zburătorilor români. "Am continuat acest război ca niște automate povestește Dan Vizanty. (...) După ce ne-am întors în țară, a urmat demobilizarea și începutul acestei <<păci>> ciudate care continuă și azi. Pentru mine și pentru țara mea aveau să
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]