2,125 matches
-
paza Lui! -Pe rând vă pierdeți tovarășii de joc. -Mai sunt aici colegi de...pensie. Privind în jur la cei cinci pensionari răspândiți pe la mese cu câte un pahar în față. Auzind conversația, Gavrilă, un bătrân cu fața brăzdată de riduri adânci, se ridică de la masă. -Joc eu! -Bravo! Privindu-l Sorin își zise:” A fost marinar, după cum se văd ridurile“. Urmară același ritual. Gavrilă joacă cu negrele.Așezară piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
cinci pensionari răspândiți pe la mese cu câte un pahar în față. Auzind conversația, Gavrilă, un bătrân cu fața brăzdată de riduri adânci, se ridică de la masă. -Joc eu! -Bravo! Privindu-l Sorin își zise:” A fost marinar, după cum se văd ridurile“. Urmară același ritual. Gavrilă joacă cu negrele.Așezară piesele, în timp ce ceilalți se mutară în jurul lor. Jocul era încins. Gavrilă, așa cum se recomandase, aprindea țigară după țigară.Amândoi făceau mutări inteligente și subtile. Cei din jur își dădeau cu părerea.Sorin
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
Acasa > Poeme > Devotament > M-AI DESENAT ÎN IARBĂ, FRUMOASĂ ... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1222 din 06 mai 2014 Toate Articolele Autorului creionul viselor mi-a schițat zâmbet și liniște fără riduri păream o vară melancolică ce-și aștepta cireșii să se pârguiască la o - nsemnată cotitură de gând păsări măiestre țâșneau din ochii mei nerăbdători să te știe vânam răsărituri între două tăceri te-mbrăcam în cuvinte-nflorite mi-erai și
M-AI DESENAT ÎN IARBĂ, FRUMOASĂ ... de AURA POPA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346992_a_348321]
-
au murit... Nu am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... Referință Bibliografică: Nu am lacrimi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346275_a_347604]
-
au murit... Nu am lacrimi câte gânduri De doliu mă-nvăluie Precum lemnul mort din scânduri Ce-n mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2 Mw Referință Bibliografică
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346369_a_347698]
-
o judecăm să o renegăm din familie. Furioasă și acum ca și atunci cănd am părăsit acel loc, mă întrebam ce a fost în mintea celor ce au stabilit acel decret. Deși aflau de nenumărate decese nu schițau nici măcar un rid de încruntare pe fața lor. Nu știau câtă durere îndurau acele femei, atât fizic cât și interioară, cu siguranță aceia nu erau oameni, erau tirani care se hrăneau cu răul pe care îl făceau femeilor și familiilor. Scrisoarea Mariei îmi
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
DE LEMN Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 657 din 18 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului (imagine preluată de pe google) omul cu ochii din lemn de abanos râde porților închise. se aruncă în zid cu fruntea bombardată de riduri. ochii lui aduc libertate gândului curat, când frunzele măturate de vânt, explodează odată cu ruginiul unei toamne în care, regăsindu-și singurătatea într-o sămânță aproape înghețată, s-a apucat să scrie versuri. ciobul din ochiul stâng lasă statuia femeii din
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
Se sprijini confortabil de spătarul căptușit în catifea roșie țesută cu fir de aur, bătând darabana pe mânerul jilțului. - Nu am făcut niciodată afaceri cu persoane insipide. Nu ți-am dat nimic. - Exact! Râsul încremeni strâmb pe fețele pline de riduri, intipărite de secole pe obrajii fanați de vicii și plăceri tenebroase. Decadența îi picura șoapte la ureche. Buzele lui s-au dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu glas egal, calm, îl privi direct
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
unic semn, Vin știrile, iubito, ni le aduce seara, Vagonul nostru iarăși a deraiat de tren. Aceeași depravare în arbori și în ziduri, În oameni și-n cuvinte, în râs și-n plâns stingher, Încărunțim de dogme ca mările de riduri Și potrivim pe brațe cătușele de fier. Plâng verbele pe rană de-atâta necredință, Cad stelele bolnave de-atâta adevăr, A refuzat lumina să mai lucreze-n măr, Magistru-i dus pe gânduri, bufonu-i în căință, Plutonul execută a regelui
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
de cum am știut să trăiesc pe pământ. IV. sunt trist a mă ruga nu mai știu sunt trist și tot lângă mine îmi pare că e pustiu sunt trist de mult n-am mai zâmbit sunt trist pe față și riduri de-atunci mi-au ieșit sunt trist și n-am nicio bucurie sunt trist căci n-am nicio veselie sunt trist dar cum să mai învăț ceva sunt trist și nici nu mai știu la Dumnezeu a mă ruga sunt
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
iubit, voia să... Popescu s-a întors de la plimbare și a intrat în scară... Oare să aprind lustra? Sau poate e mai bine să las doar aplicele? Au o lumină mai blândă și nu arată chiar toate cearcănele. Nici toate ridurile! Cinci ore! La băcănie s-a-nchis... Telefonul tace cu jenă... El, telefonul, n-are de unde să știe de ce nu sună... OK! Nu sună, pentru că... nu sună, dar de ce nu răspunde, să-mi spună ce s-a întâmplat? Poate, a
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. Vine o zi când oglinda îți răspunde pentru prima oară altfel, un rid. Vine o zi când observi că locul tău e ocupat, iar tu trebuie, la rândul tău, să ocupi locul altuia. A imbătrâni frumos cred că este o artă, un exercițiu de acceptare, de împăcare cu sine însuși, cu trecutul, cu
BĂTRÂNEȚE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348489_a_349818]
-
poetul din tine. Între timp Constantin s-a ridicat de pe fotoliu și a ieșit în holul apartamentului. Pentru o clipă i-am văzut imaginea lui în oglindă. Semăna cu mine. Brunet cu părul tuns și înalt cum îl știam. Doar ridurile de la coada ochilor îi trăda vârsta. L-am condus până jos la intrarea în scara blocului. Ne-am urat o seară bună și a luat-o încet spre stația de tranvai. Să-l ducă la hotel. L-am privit din
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
statornicie în caracterul său, prestație în fața elevilor, fiind apreciat și (re)cunoscut. Să aibă „vârstă potrivită”, fără ca aceasta să fie o regulă fără de excepție, după Sfântul Vasile Mare, ce observă că „este posibil ca cineva care are părul alb și riduri să se comporte ca un imatur și de aceea trebuie să prefere un bătrân cu maturitate și nu un bătrân ce se mișcă în ușurătate”[54]. Particularitatea vârstei nu e absolută, este de preferat dascălul sau preotul după înțelepciune.[ 55
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
superioară a existenței, printre literele, care rânduite într-o ordine sublimă conturau mizeria în care ne aruncăm sufletul, cu voia sau fără voia conștientului care le-a trăit. Ajunsă la vârsta în care începi să privești înainte cu teamă, pentru că ridurile încep să apară, după ce ai fost pe rând actorul ratat sau cel aplaudat la scenă deschisă, pionierul drumurilor tale sau invadatorul care a distrus urma viselor și inocența copilului din tine, am invățat să mă iert pe mine, și să
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
cuvinte ce ies ades din gură, Din frați ce-am fost odată, din prieteni buni, acuma, Ajuns-am ca și floarea pe care-a căzut bruma. A înghețat frumosul, culoarea-și pierde starea, Pierdut e și parfumul odat-cu lăcrimarea, Sub ridurile vremii ascunse-n pic de stele, Abia respiră visul și dorurile mele. Și mă frământ ca valul ce-n spume-și cântă jalea, Mă pitulesc ca umbra ce-mbrațișează valea, În colțuri neștiute de timpuri și de spații, Te chem să
TU EȘTI A MEA IUBIRE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376945_a_378274]
-
Ediția nr. 1945 din 28 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sufletul pereche - persoana cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea. Dacă n-ar fi lacrimile, sufletul s-ar îneca. Un suflet curat nu va face niciodată riduri. Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durere. Cele mai frumoase cadouri de Crăciun, nu se găsesc sub brad, ci în suflete. În spatele oricărui suflet înnourat se ascunde un curcubeu... Fericirea - zâmbetul multicolor al sufletului în forma unui curcubeu
AFORISMELE...SUFLETULUI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377972_a_379301]
-
că se sufocă din lipsă de aer. Își amintește doar că soldatul acela a salvat-o și nu-l poate uita nici acum, după atâția ani. Nu-i poate uita perciunii albi, petlițele roșii și fața trecută de tinerețe, cu riduri, bătută de soare și vânt, ca a unui marinar. Ca prin vis rememora crâmpeie din tot ce s-a întâmplat astfel că se văzu trasă cu forța de o mână și de gulerul paltonașului mototolit și murdar de mâzgă, târâtă
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
-ti n-o să doară, Mergând la pas cu nemurirea. În ochii mei privi-vei iar, După ani și ani de-a rândul. Timpul meu ți-l voi da-n dar, Obișnuindu-mă cu gândul. Din clipele mele-ti voi preface, Riduri în fire de matase. Îmbrăcat la patru ace, Inima-mi pe costum ti-oi coase. Referință Bibliografica: Anii mei / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria
ANII MEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377980_a_379309]
-
vitrinele construite de mine. Schimonoseala sufletului, cocoșat de răutatea unora dintre noi, m-au făcut să plâng ascuns. Nu vreau să trec uitat de lume, resemnat sorcovind viitorul. Vreau să fac castele de nisip alături de nepotul meu, să nu las ridurile să le prăbușească, datorită războaielor vieții, să-l învăț să învingă numai când trebuie, să piardă pentru cei dragi lui, dar mai ales să construiască speranțe pentru el și alții. Aș spune că am luat tot ce am meritat de la
NU ȘTIU DACĂ AM PLECAT,SAU NU MAI SUNT.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378080_a_379409]
-
uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins in renunțare de aripi Vei da de scâncet, vrând să țipi și vei fi vreasc cu părul stins. Te voi închide într-un rid ca pe-o uitare într-un cui scriind poeme nimănui din prăbușirea unui zid Pe smirna ta, venind în prag Doar eu, un foșnet de porumb Doar eu, o umbră sub carâmb Uitând să urc, uitând să cad din frunze
UITAND SĂ URC, UITÂND SĂ CAD de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378104_a_379433]
-
pentru că tentația de afla un răspuns e prea mare, bat încet la ușă. - Intră! aud un glas răgușit, urmat de un acces de tusă. Vocea aparținei unei femei trecută de cincizeci de ani, masivă, cu fața brăzdată de milioane de riduri, care stă în spatele unui birou și scrie ceva la calculator. - Bună ziua! zic destul de stângaci. Mă măsoară preț de câteva clipe, dă din cap, apoi îmi face semn să mă așez pe scaun. - Cu ce pot să vă ajut domnule Vernescu
DRUMUL APELOR, 23 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376321_a_377650]
-
cu oglinda din tinerețe între timp oftează, râde, scrie, plătește nota de plată, face screening, salată de roșii, așteaptă, spera și plânge uneori ziua se scurge în noapte pantofii se pun singuri la loc în cutii la fel și cerceii ridurile umbra care sunt se depune ca un buchet de flori ofilite pe perna mea acolo unde nu o mai atinge nimeni și nimic până dimineața * am avut o iubită care semăna a ogar hămesit îmi transpirau palmele așteptând-o mereu
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
în: Ediția nr. 1331 din 23 august 2014 Toate Articolele Autorului E o taină în tine să cauți ecoul din golul în care se aude, tot ce n-ai vrut să-ți spui unde cuvintele cu miere pe limbă netezesc riduri. Iar ochii cu norii pe gene privesc înțăuntru cum te ating și urcă prin mine jertfa ziidirii să nu mă opresc din lucrare. Când mîinile se prind de cer prin aer fortificându-se marea coroană a puterii. Zilele își pun
TUNEL ÎN IDEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376477_a_377806]
-
-ntoarce.Devin un călător împătimitîn timp ce se naște-n minte căutareaunui ținut care nu există.Mă lovesc de chemări nedeslușite,îmi par un străin uitucangajat în construcții deșartezidite pe nisipuri mișcătoare,din seară până-n zorirătăcesc prin propriile iluzii.... XXVII. RIDURI INCOLORE, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Unde totul se măsoară cu lungi așteptări în cuvinte, caut litere frânte de greutate în lanțurile propriilor simboluri. În câteva doze de substanță neutră prind culoare
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]