1,004 matches
-
armata suedeză în timpul Potopului fără multă luptă din cauza complicității conspiraționale a guvernatorilor și nobilimii locale polono-lituaniene. În 1660 Ioan Cazimir a fost obligat să renunțe la pretenția sa asupra tronului Suediei și să recunoască suveranitatea suedeză asupra Livoniei și orașului Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost un sprijin major pentru rege. Marie Louise a murit în 1667.
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
legal Primului Război Mondial. Forțele ucrainene au participat cu rezultate modeste și la războiul polono-sovietic din 1919 - 1921. Alianța semnată de ucraineni cu polonezii nu a putut să asigure existența statului ucrainean. După încheierea conflictului polono-sovietic și semnarea tratatului de pace de la Riga (1921), teritoriul ucrainean a fost împărțit între vecini: partea răsăriteană a devenit parte a Uniunii Sovietice sub numele de RSS Ucraineană, partea apuseană a fost incorporată în Polonia, Transcarpatia a devenit parte a Cehoslovaciei, iar Bucovina a Regatului României. Ucraina
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
pe 10 noiembrie. După o serie de lupte, forțele ucrainene au fost alungate până 21 noiembrie de pe teritoriul care îl controlau, fiind obligate să se refugieze pe teritoriul polonez. Pe 18 martie 1921, Polonia, Ucraina și Rusia au semant la Riga un tratat de pace. Acest tratat punea efectiv capăt obligațiilor pe care și le asumase Polonia în cadrul alianței cu Republica Populară Ucraineană. Rusia Sovietică recunoștea prin acest tratat controlul Poloniei asupra Galiției ("Halychyna") și Ucrainei apusene, în vreme ce Polonia recunoștea existența
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că arhiepiscopul de Riga, fratele Vaislanum, a fost invitat să propovăduiască creștinismul catolic în "Alba Ruscia" și în Karelia. În perioada secolelor al XII-lea - al XV-lea, termenul „Rutenia Albă” desemna regiunea de nord-est a Rusiei și a Marelui Cnezat al Moscovei, iar
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
descriptio, quae Regnum Poloniae, Lituaniam, Samogitiam, Russiam, Masoviam, Prussiam, Pomeraniam... complectitur", publicată în limba latină în 1582) descria Moscova drept capitala „Rusiei Albe’’. Nunțiul papal la Varșovia scria superiorilor săi de la Roma în 1622 că Rutenia Albă se întinde de la Riga, capitala Livoniei, până la granițele Moscovei și include Poloțk, Orșa, Vitebsk, Moghilău.. Scriitorul și istoricul polonez Sz. Starowolski în cartea "Polska albo opisanie położenia królestwa Polskiego" („Polonia, sau descrierea regatului Poloniei”) din 1632, afirma că Rutenia Albă este formată din 6
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918. A devenit cunoscut prin tangourile sale fiind supranumit „Regele tangoului rusesc”, dar a cântat și numeroase cântece populare rusești. A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga. La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna. s-a născut la 2 iunie 1898 în satul Isaevo, în apropiere
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
din urmă îl înfigea în podea. Numărul a avut un succes remarcabil. Dorind să-și îmbunătățească tehnica de dans, se încrie la școala de balet a balerinei , fostă solistă a . Aici o întâlnește pe Zinaida Zakit, o dansatoare letonă din Riga. Petre Leșcenco formează cu Zinaida Zakit un cuplu de dans care apare cu succes în diferite restaurante din Paris, alternând numerele de dans cu diferite cântece. Leșcenco nu avea o voce puternică și, într-o perioadă în care nu existau
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Zinaida a rămas însărcinată și în ianuarie 1931 s-a născut fiul său Igor Leșcenco. Deoarece nu mai putea dansa, Petre Leșcenco a decis să încerce să-și dezvolte cariera în calitate de cântăreț, renunțând la dans. În partea veche a orașului Riga exista o mică cafenea numită "AT". În cafenea cânta uneori o mică orchestră, organizată de violonistul Herbert Schmidt și adeseori mai participau cântăreți precum și actorul rus Vsevolod Orlov cu diferite scheciuri. Cafeneaua era locul de întâlnire a intelectualilor din oraș
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
cântăreț precum și modul în care putea să-și pună în valoare vocea, care avea un timbru plăcut dar nu avea un volum foarte mare. Performanța a fost foarte apreciată și a reprezentat începutul succesului internațional al lui Leșcenco. Spectacolele din Riga au arătat însă că genul lui Leșcenco era mult mai potrivit pentru săli mici, de cafenea sau restaurante, decât pentru scenă. Reprezentațiile sale din sălile cinematografelor au generat mult mai puțin entuziasm. În vara anului 1931, agentul său, Duganov, a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
sezonul de vară cu familia, cântând la restaurantul "Jurmala". Problema mărimii sălii în care cânta s-a ridicat și de această dată, concertele date în marea sală a Clubului Nautic din Liepăja fiind în general prost apreciate. După întoarcerea la Riga, își reia activitatea în atmosfera care îi convenea mai bine de la cafeneaua "AT". Repertoriul lui Petre Leșcenco cuprinde lucrări ale compozitorilor din Letonia, printre care "Ochi negri", "Rapsodie albastră", "Ultimul meu tango" și "Spune-mi dece" de și "Tatiana", "Miranda
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
vodca" de Mark Marianovski dar și lucrări ale unor compozitori români ca tangoul " Când felinarele se-aprind" de Petre Andreescu, "Mișa" de G. Vilnov sau "Sașka" de Max Halm și chiar compoziții proprii cum sunt melodiile "Basarabeanca: Din Basarabia la Riga", "Bucură-te, sufletul meu" și "Băiețelul". În 1931 Leșcenco ajunsese sufficient de cunoscut pentru a putea să se gândească la înregistrarea unor discuri cu cântecele pe care le interpreta. Începutul l-a făcut la Berlin cu firma a lui unde
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
cântecele pe care le interpreta. Începutul l-a făcut la Berlin cu firma a lui unde a înregistrat zece melodii pe discuri de 78 rot-min, printre care trei compuse și cu texte proprii. În același an, Helmars Rudzitis înființează la Riga firma și face apel la artiștii din localitate pentru primele discuri pe care le produce. La această companie Leșcenko face înregistrări cu cântecele sale de succes din capitala letonă: "Tango ultima mea", "Spune-mi de ce" și altele. Ulterior, Leșcenco a
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Herbert Schmidt, Nicolae Cereșni și alții. În 1932, soții Leșcenco se reîntorc pentru ultima oară la Chișinău unde Petre Leșcenco dă două reprezentații. Apoi se mută împreună cu părinții și surorile sale la București, unde se simțea mai bine decât la Riga unde, având în vedere că nu vorbea letona, exceptând contactele sale cu comunitatea exilaților ruși, avea nevoie de un translator. În 1933, înființează compania „Gheruțchi, Cavur și Leșcenco” care a deschis pe Strada Brezoianu Nr. 7 din București o mică
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
sale la Belgrad, Leșcenco a fost invitat să cânte la o festivitate de familie a regelui Alexandru I al Iugoslaviei Karađorđević. Apoi se duce la Viena unde mai dă o serie de spectacole. La sfârșitul anului 1933 el concertează la Riga, în Letonia, precum și în țările vecine Lituania și Estonia. În 1934 Petre Leșcenco pleacă la Londra. El cântă în mai multe emisiuni de la BBC, în cele mai scumpe restaurante și saloane aristocratice din Londra. La "Pensiunea Rusă" după cină, el
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
acestuia la București. După deschiderea barului său, numărul turneelor sale în străinătate s-a redus, în parte și din cauza tensiunilor din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. În 1938 Petre Leșcenco și Zinaida ajung pentru ultima oară la Riga unde Leșcenco dă ultimul său concert din Letonia, acompaniat de orchestra dirijată de Herbert Schmidt. În 1940 el dă ultimele sale concerte la Paris, reușind cu multă greutate să se întoarcă în țară, continuând să cânte la restaurantul său. În
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
căutau să le imite, erau criticați fiind acuzați că „repetă sunetele îmbătătoare ale lui Leșcenco”. Printre cei criticați se aflau și artiști de renume ai Uniunii Sovietice, printre care . Totuși, posturile de radio din țările învecinate, printre care cele din Riga, Helsinki, Teheran și altele, transmiteau regulat emisiuni în limba rusă și includeau multe din melodiile interpretate de Leșcenco. Radiofonistul , care lucra în stațiunea în derivă pentru cercetări polare conduse de relatează că, în 1937, a ascultat melodiile "Musenka rodnaiana" și
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Republica Populară Ucraineană. Ca urmare a Alianței polono-ucrainene din 1920 s-a încercat să se stabilească râul drept graniță între Polonia și Ucraina. În noiembrie 1920, bolșevicii au obținut o victorie pe malul stâng al râului. După încheierea Tratatului de la Riga (1921), frontiera polono-sovietică a fost stabilită în această zonă, de-a lungul râului Zbruci. Această situație a dăinuit până în septembrie 1939, când URSS a trecut râul și a invadat Polonia. În 1941, Armata germană a ocupat linia râului și a
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
sau Nahum Heyman (se accentuează Nahúm Heymán; cunoscut și sub numele Nachum sau Nahcze Heyman ; n. 6 mai 1934 Riga, Letonia - 17 august 2016 Kfar Saba) a fost un compozitor israelian de muzică ușoară, evreu originar din Letonia, unul dintre autorii cei mai apreciați de melodii din genul "cântecului ebraic" ("zemer ivrí"). A fost laureat al premiului de stat al
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
mai apreciați de melodii din genul "cântecului ebraic" ("zemer ivrí"). A fost laureat al premiului de stat al Israelului și președintele Asociației pentru patrimoniul cântecului ebraic. Nahum (cunoscut și sub numele diminutiv "Nahcze") Heiman, s-a născut în 1934 la Riga, capitala Letoniei, ca fiu al inginerului Haim Heimann și al soției sale Pnina, funcționară la compania de telecomunicații "Cable and Wireless". În casa lor se vorbea deja ebraica modernă, de asemenea exista o tradiție muzicală bogată: tatăl știa să cânte
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
a coborî la Haifa le-ar fi adus noroc , deoarece în drumul său mai departe, vaporul cu care călătoriseră ar fi fost în cele din urma scufundat, cu toți pasagerii, în strâmtoarea Gibraltar de o rachetă germană. Bunicul, rămas la Riga, a fost împușcat în anul 1941 de un militar german în portul Riga, la vârsta de 104 ani. Și tatăl lui a fost un longeviv, ajungând să trăiască 101 ani. In noua patrie numele de familie Heimann a devenit Heyman
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
mai departe, vaporul cu care călătoriseră ar fi fost în cele din urma scufundat, cu toți pasagerii, în strâmtoarea Gibraltar de o rachetă germană. Bunicul, rămas la Riga, a fost împușcat în anul 1941 de un militar german în portul Riga, la vârsta de 104 ani. Și tatăl lui a fost un longeviv, ajungând să trăiască 101 ani. In noua patrie numele de familie Heimann a devenit Heyman sau Heimàn, cu accentul pe ultima silabă. În asocierea lui cu numele familiei
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
prin săparea fundațiilor Hotelului Central (Arcașul) și a unor canale pentru diferite lucrări edilitare. În timpul lucrărilor edilitare efectuate în primul deceniu al secolului al XXI-lea s-a recuperat dintr-un mormânt un șiling polonez din anul 1621, emis la Riga, de către Sigismunt (Zygmunt) III Wasa (1587-1632). Conform unui document din 7 martie 1768, ""biserica a fost reparată de Constantin Pantazi, cupeți din Suceav(a), epitropul aceștii biserici, cu agiutorul creștinilor, silindu-s(ă) și el, au acoperit biserica și altele
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
Rus precum și pentru zona balcanică. Imperiul Țarist a susținut această tendință, fiind un avanpost al panslavismului într-o regiune în care greco-catolicii deveniseră majoritari, și fiind la doar câțiva kilometri de Galitia habsburgica. După revoluția din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorită acestui fapt, precum și persecuțiilor ce au început în Biserică Ortodoxă Rusă, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
vag legați de asemănări ale religiei și ale tradiției, comerț, rudenie, campanii militare comune, precum și de prezența prizonierilor capturați din zonele învecinate. Negustorii din vest și misionarii au început caute control asupra zonei în secolul al XII-lea, înființând orașul Riga, Letonia în 1201. Eforturile lor în Lituania au fost temporar oprite prin înfrângerea Bătăliei de la Saule în 1236, dar ordinele de armate creștine au continuat să reprezinte o amenințare. Țara a fost supusă, de asemenea, invaziei Imperiului Mongol. Un tratat
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Ordinului livonian, Daniel din Galiția (Tautvilas și cumnatul lui Edivydas), precum și Vasilko din Volînia împotriva lui Mindaugas. Principii de Galiția și Volînia au reușit să câștige controlul asupra Ruteniei Negre, perturbând supremația lui Vaišvilkas. Tautvilas consolidat poziția de deplasare la Riga și acceptarea botezului de către Arhiepiscop. Tautvilas și-a consolidat atitudinea când a plecat la Riga, unde a fost botezat de arhiepiscop. În 1250, Ordinul a organizat două raiduri majore, unul împotriva țării Nalša și împotriva altor domenii ale lui Mindaugas
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]