7,490 matches
-
își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca niște potîrnichi, zbîîîîrrrr, Părințele, n-aveai să le mai vezi culoarea. — A luat-o razna și el odată cu ceilalți, erau vorbele ei, nu erau vorbe, Părințele, cum poți fi atît de superficial? Era o constatare făcută cu multă acuratețe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-o belea din care n-o să mai reușească să iasă nici mort, că-și risipise toată viața în niște planuri făcute în pripă. Cum de uitase atît de ușor din ce societate făcea parte, de ce fel de indivizi trebuia să-și lege soarta? îi învățase pe toți pe de rost încă de la primele contacte pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și hainele la soare și pare nerăbdătoare să o pornească la drum cu cartonul la subțioară. Într-un târziu, Împart În porții egale o chiflă, o bucată de brânză și o roșie. Mănâncă În tăcere având grijă să nu se risipească nici o firmitură, apoi fiecare Își numără bănuții ce le-au mai rămas. -Să știi, sunt un netrebnic, o gorilă sinistră, rupe tăcerea Antoniu. Mi-ar trebui un fluviu cât Gangele ca să mă curățe de păcate. Interesant este că, deși am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august, noaptea Ozene-ul n-a mai fost vis, a fost realitate. Eram pe acoperiș având Într-o mână binoclul, iar cu cealaltă ținându-mă de coșul de fum. Deodată, norii s-au risipit și am avut În fața ochilor o imagine la care visez din copilărie: pe cer, am văzut o lumină lunguiață, nemișcată, alta decât lumina familiară a stelelor. M-am uitat la ea aproape o oră, timp În care abia respiram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei se accentuă și apoi se risipi pe neașteptate, Antonia scoase un țipăt și izbucni în plâns. Scăldată în lacrimi arăta de-a dreptul jalnic. M-am apropiat și ea și-a lăsat încet capul pe umărul meu, fără a-și acoperi fața cu mâinile. Lacrimile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cristalele de gheață de pe plantele din grădina din Hereford Square, amintindu-mi astfel de Austria, de zăpadă și de schi, de fericirea de odinioară. Fericirea și durerea pe care le trăisem ieri văzând-o pe Georgie în casa mea se risipiseră complet, eram trist și deprimat, fără vlagă și cu nervii întinși. Când am intrat în apartamentul lui Palmer am simțit un fel de ușurare incertă și lașă. Aici cel puțin am să găsesc oameni care vor fi buni cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că n-aș mai avea nimic de dezvoltat. Deși zdrobitor de prezente, gândurile îmi rămâneau totuși învăluite în noapte. În cele din urmă am renunțat, am copiat scrisoarea pentru Honor, am închis-o și am plecat la poștă. Ceața se risipise. Când m-am întors am mâncat biscuiți și m-am tratat cu whisky și lapte fierbinte. Mă simțeam complet epuizat, căci scrisorile către Honor îmi ceruseră un efort intelectual atât de mare cum nu mai făcusem de când scrisesem Sir Eyre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
brusc de paradoxul situației: în goana mea după Honor reușisem să realizez împăcarea ei cu Palmer și a mea cu Antonia. Imaginea de o clipă pe care Antonia o zărise prin intermediul fratelui, iar eu prin intermediul surorii părea să se fi risipit. Ca și cum se ivise pentru o ultimă oară. Am continuat să beau whisky. — Martin, te cunosc atât de bine, spuse Antonia. Ceea ce-ți spun acum pare atât de prostesc, ar trebui să-ți spun lucruri mult mai frumoase, căci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Încolo, Îmi venea deja greu să-mi amintesc cum arăta Dora. Dacă Încercam să invoc un membru izolat sau un gest brusc, mai reușeam cât de cât. Dar, Îndată ce Încercam să dezvolt dintr-o imagine o acțiune, gândurile mi se risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele în jurul lacului. Pe urmă se risipește, în sfârșit, extazul - ele se duc acasă la tații lor care vorbesc corect englezește, la mamele lor calme, la frații lor siguri pe ei, cu care trăiesc în armonie și deplină fericire în spatele perdelelor lor goișe, iar eu mă-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va ajuta să-mi risipesc dezamăgirea lipsită de orice speranță, mă gândeam, În timp ce mă avântam În piscină lovind apa, care avea temperatura corpului, acea temperatură de piscină de hotel care fetelor le place la nebunie, dar pe care bărbații nu pot să o sufere. —Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter? E foarte urgent, iar telefonul lui trebuie că e Închis, că nu am putut să-l contactez. Șovăind, i-am dat telefonul lui Hunter. Dintr-odată, balonașul de bine s-a risipit, iar Îndoiala din noaptea anterioară se strecură Înapoi. Este Sophia, pe tine te caută. Hunter luă telefonul. În timp ce o asculta pe Sophia, Începu să se Încrunte. Crezi că nu poți face nimic? Of, Doamne... nu, chiar nu mă atrage gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
meu soț, consuma mult mai multă hârtie igienică decât mine. Pentru fiecare colet cu șase role de Charmin pe care-l căram acasă, simțeam cum o grămadă de energie, care Înainte de căsătorie ar fi fost alocată iubirii sau sexului, se risipea În neant la ieșirea din supermarket. Proaspetelor soții nu le este niciodată permis să admită asta, dar să fii măritată este, uneori, o corvoadă. Chiar și la doar șase săptămâni după nuntă. Îmi pare rău, dar acesta este adevărul. Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sun eu mai Încolo, zise Lauren, pe un ton atoateștiutor. Dar să nu te apuci să-i spui ceva lui Hunter pe tema asta. —Bun sfat. Mulțumesc, am spus. Când am intrat din nou În magazin, mulțimea Începea să se risipească. Pe neașteptate, cineva m-a bătut pe umăr. —Sylvie? Sylvie? M-am Întors. Lângă mine se afla Alixe, cu o expresie de Îngrijorare pe chip. —Sylvie, ce se mai aude de proba mea? Ce binecuvântare să ai o memorie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o călătorie de afaceri o femeie frumoasă, poliglotă, cu picioare ca ale femeilor din Sardinia. Ce spusese Marci? Niciodată să nu ai Încredere Într-un bărbat care e mereu În călătorii de afaceri? Într-o clipă, strălucirea mea pariziană se risipi și am simțit din nou familiarele spasme de paranoia. Deodată, Hunter mă luă În brațe și mă strânse lung, cu multă căldură. —Doamne, ce dor o să-mi fie de tine, spunea el. Și mie, am șoptit. — Ce faci la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
drăguț În ultimele zile și avusese atâta grijă de mine În timpul călătoriei noastre, că tot episodul acela misterios Barbara Walters Începuse să pară lipsit de importanță. Acum că ne aflam acolo, În acel loc minunat, grijile din ultimele luni se risipiră. Chiar atunci bătu cineva a ușa dormitorului. O menajeră aduse o tavă cu două ciocolate calde și un plic care Îmi era adresat. L-am deschis și am citit: Dragă Sylvie și Hunter, Nu o să vă vină să credeți. Locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în miliarde de bucăți. Și un hangar de avioane zdrobit. Un terminal portuar, făcut praf. Toate nenorocitele alea de ruine și instalații pe care m-am chinuit atâta să le pun cap la cap, toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un București ostil... Cred norocul meu, singurul noroc adevărat în viață a fost întîlnirea aceea în foaierul teatrului... De ce s-o urăsc pentru că n-am știut cine-i cu adevărat?! Deși, adevărata Doamna Ana este..., da, este aceea care se risipește în fiecare gest al meu, în cultura făcută cît am stat în București, în cizelarea gesturilor, de la felul cum țin tacîmurile în mînă la masă, pînă la clipa astrală a fiecărei întîlniri cu o femeie... Noroc de viscolul acesta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
niciodată ștacheta scriind numai ca să fac pe plac unora, care nici nu vor citi ce scriu..." Își aruncă ochii peste paginile manuscrisului de pe masă, vede locul unde Maria și-a stins țigara și dă cu palma să înlăture scrumul: "Mă risipesc în tot felul de... Bătălia mea e aici, la masa de scris, chiar dacă unora nu le convine, acum, cînd am luat atîtea premii la Televiziune cu piese inspirate din viața de zi cu zi. Sigur n-o să le convină nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și pentru că simte cum bărbatul de lîngă ea încearcă s-o privească, s-o întrebe din priviri ce-a vrut să spună dar se teme să nu perturbe liniștea încăperii, adaugă ca un început de glumă făcută mai mult să risipească tăcerea: Inima mea, pe care o credeam puternică, a fost făcută țăndări de-un bărbat pe care nu l-aș mai fi lăsat să se retragă, să-l țin captiv, să-i fie învățătură de minte... Știi tu, Mihai, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și "Zeului ploii". Brusc, vremea se schimbă. Vânturi puternice aduceau nori grei. După un episod de tunete și trăznete, a căzut o ploaie torențială. Vremea urâtă a oprit înaintarea armatei Împăratul Galben. Acesta i-a cerut ajutor "Zeului secetei", care risipi vântul și ploaia. După aceea, Chiyou aduse o ceață deasă, pentru ca soldații Împăratului Galben să rătăcească drumul. Dar acesta știa că steaua polară arată direcția, așa că a făcut repede un fel de "căruță-busolă", pentru a-și îndruma soldații să iasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]