903 matches
-
cuvinte puține cu un bătrân ce tăia lemne, singur, într-o pădure. Extenuat și flămând, la mila celor cu adevărat săraci, primește o bucată de pâine de la o fetiță. Armata de angajați, agenți, servitori și clovni, fluviile nesfârșite de bani risipiți, disponibilitatea permanentă a lucrurilor de a fi cumpărate și dependența narcotică de hybris, toate rămân suspendate în interogațiile finale ale romanului: "Aceasta să fie adevărata hrană a omului? aceasta adevărata viață?" Dens și hiperlucid, romanul lui Papini reinterpretează tensiunile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
rămîne ceva. Repetați, repetați, întotdeauna va rămîne ceva, fie chiar și un simplu zvon. Iar zvonul, ca și prejudecata, ca și calomnia, este și el o forță. O altă funcție a repetiției este coerența gîndirii. Asociind frecvent afirmații și idei risipite, ea creează frecvent aparența unei înlănțuiri logice. Ai impresia că în spatele frazelor se profilează un sistem, că buna întîlnire a unor noțiuni ireconciliabile este prezidată de un principiu ferm. Dacă veți repeta adesea cuvinte eterogene, de pildă revoluție și religie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
PRINTED IN ROMANIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 • C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail.com • Fax: 032/230197 1 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiți, Polirom, 1999, traducere Magda Jeanrenaud, p. 294. 2 Ibidem. 3 Serge Moscovici (sous la direction), Psychologie sociale, Paris, P.U.F., 1984. 4 Nicolas Roussian (sous la direction), Psychologie sociale, In Press, 2000. 5 Michel-Louis Rouquette, Sur la connaissances des
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vechile legende, noaptea putea să mănânce felii de lună fără jenă. Ce momente de bucurie avusese? Poate doar pe vremea pregătirii conspirației, restul doar mizerie și singurătate, singurătate și mizerie. Se opri la primul local: trebuia să-și adune gândurile risipite acum pe drumurile Marsiliei; niciodată nu mai văzuse atâta circulație și grabă. Toți păreau să meargă la o întâlnire de la care nu puteau lipsi fără să-și dea seama că totul se poate amâna întotdeuna, fiindcă nimic nu se schimbă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al ascultătorilor. Întâlnirea dintre domn și Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
în existență; mai mult, poetul nu concepe să-și continue existența în afara răsunetului lor intim: "Mamă,/ însuflețește-mi amintirea/ pentru drumul de acum/ tot ce-i al meu/ trebuie să vină la matcă/ cred că-i eroare să te lași risipit." Poetul cântă Ardealul a cărui viață îl copleșește. "De patru ani tot vine din Ardeal/ să treacă munții un stejar./ Pe douăzeci de roți/ până la osii înfundate în pământ." Gigantizează insul, puterile lui sunt ale unui Sfarmă-Piatră aflat sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clinuri, de miel negru, scurt până la genunchi și era încălțat în botfori...vrednic roman. De oamenii răi spunea că nu-I pasă; are pentru dânșii pistoale încărcate în desagi” * De către un crâșmar * “Meșter la vorbă era cel cu căciulă” * “Oase risipite, cu zgârcurile umede, albeau țărâna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nichifor. El era acolo, însă împuținat de dinții fiarelor...Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nichifir bătea piezis soarele auriu de aprilie” Personaj absent, Nechifor Lipan: soțul Vitoriei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mîntată la 20 ianuarie 1864, deci într-un peisaj de iarnă, cu ninsoare și promoroacă. În prima versiune a poeziei, cu titlul inițial Tristeță, iar mai tîrziu Melancolie, tînărul poet scria îndurerat despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
venise, mai promițînd pe deasupra și alți bani, poate mai tîrziu, cînd părinții vor primi adresa lui din Blaj. Trecerea discretă pe la mormîntul Casandrei, pe care crescuse iarba, i-a inspirat cîteva versuri de pios omagiu: "Colo-n cimitiru cu cruci risipite Te plimbă adesea cu gînduri uimite Alege-ți o cruce, alege-un mormînt Și zi: aici doarme amorul meu sfînt; Și cîntă la capu-i și cîntă mereu: Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de conducere (din 1990 până în 1995, când demisionează din ambele), membru al PEN Clubului român și al ASPRO de la înființare. În ultimii douăzeci de ani, Liviu Antonesei a publicat enorm: chiar dacă facem abstracție de cele peste patru mii de articole risipite, cu generozitate, în presa nu numai culturală, și tot ar trebui să ne recunoaștem aproape intimidați de numărul considerabil de cărți deja editate. Dintre ele, ce-i drept, mare parte nu privesc deloc ori cel mult tangențial literatura propriu-zisă. Dovadă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele mele cuvinte". Sunt convinsă că Nicolae Manea, cel aflat mereu, în viață, la hotarul țării bursucilor, va fi aflat, măcar după trecerea dincolo, taina acestei "arome neînchipuite" a cuvântului turnat în miracol. Referințe critice (selectiv): Nicolae Busuioc și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de reabilitare personală. Realitatea, așa cum este ea trăită, nu presupune renunțarea la o voință individuală în beneficiul unei voințe străine. Presupune convergența celor două tipuri de voință, mai exact aceea ce ține de trezirea, de înviorarea unei voințe letargice sau risipite, și o alta, mai puternică, mai mobilizatoare, mai activă. "Voința mea, proclamă un personaj din Cap de aur este de a mă supune voinței regelui, de a fi alături de el ținînd drapelul sus, aceasta este misia mea pe pămînt". Baldur
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
von Schirach o spune sub o altă formă, în numele unor tineri germani care își exprimă recunoștința față de Conducător, care, în jurul anilor 1930, le-a permis, se pare, să-și schimbe destinul: Eram o frunză pe cîmpul Fără hotar și nesărșit Risipită departe, vîntul m-ar fi pierdut Dacă nu erai tu, seva ce urcă din rădăcini. Referința la perioada nazistă se impune cu atît mai mult cu cît e vorba de un exemplu referitor la tineretul ce-și afirmă în mod
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
noii clase conducătoare. Au înlesnit-o din primul moment, îngreunând însă mai apoi procesul tranziției spre un sistem democratic. Tocqueville ne-a prevenit, din secolul trecut, că acolo unde vechile așezăminte și cutume au fost distruse credințele zdruncinate, valorile istoriei risipite, drepturile politice restrânse, confuzia și mizeria capătă dimensiuni alarmante 1. Este ceea ce s-a întâmplat în România după ultima conflagrație mondială, când aproape nimic din ceea ce asigurase mai înainte echilibrul social n-a mai fost valabil. Reînnodarea firului cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fiecare dintre ei se pricepe la un meșteșug particular, motiv pentru care fiecare în parte are nevoie de celălalt; dar această nevoie s-a dovedit insuficientă pentru a-i ține laolaltă într-o comunitate: "Astfel înzestrați, oamenii locuiau la început risipiți iar cetăți nu erau; ei piereau din pricina animalelor, căci erau întru totul mai slabi decât ele și dacă priceperea meșteșugărească le ajungea pentru hrană, ea nu le era de ajuns și pentru războiul cu fiarele, căci nu aveau încă nici o
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
inegale, fiecare corespunzând uneia dintre domniile ce s-au succedat în perioada 1662-1743. Până la Dimitrie Cantemir, se remarcă anii de restriște din vremea lui Gheorghe Duca și Dumitrașco Cantacuzino, când țara era bântuită de jefuitori străini, împilată de dări grele, risipită și pustiită de epidemii, de foamete, iar legile și obiceiurile pământului erau nesocotite și batjocorite. Ceva mai așezate și mai prospere, domniile lui Constantin și Antioh Cantemir sunt prezentate cu înțelegere și simpatie, dar celor doi nu li se trec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
pe care și-l crease Mateiu, pătrunde cu finețe analitică Eugen Lovinescu alăturînd și unele elocvente comparații cu personalitatea paternă: "Nu moștenise nimic din sociabilitatea, din nevoia de a fi în tovărășie numeroasă, în continuă reprezentație, din verva tatălui său risipită în fața unei galerii mute de admirație. Era mai mult un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorîte. Numai între prieteni, în intimitate, reapărea demonul părintesc al elocinței și al paradoxului. Ca și la bătrînul Ion, ca și la fratele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pornesc zidurile, Timișoara, 1995 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici); Marchizul de Sade, Filosofia în budoar, Timișoara, 1996; Zinaida Hippius, Jurnal petersburghez, Timișoara, 1996 (în colaborare cu Paul Ivanov); Nikola Koljevici, Temele patriei. Politică și literatură, Timișoara, 1997; Goran Djordjevici, Pământ risipit, Timișoara, 1998 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici); Porumbelul de argilă, București, 1998 (în colaborare cu Slavomir Gvozdenovici, Carmen Blaga, Ivo Muncian); Redzep Drasko, Nordul sârbesc. Poeți sârbi din secolul XX, Timișoara, 1999; Katarina Kostici, Ucigașii de cuvinte, Timișoara, 2000 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
acum, în 1890, V.G. Morțun revine asupra cuprinsului și adaugă aceste două titluri. Un alt coleg al poetului de la Fântâna Blandusiei, Al.I. Hodoș (viitorul scriitor Ion Gorun), va publica în numărul din decembrie al revistei amintirea sa intitulată „Foi risipite”, din care cităm: „Câte bucăți de hârtie pe care Eminescu avea obiceiul să-și însemneze, în cea dintâi formă, neînchegată bine, idei și impresii, câte chiar din acele pe care-și însemna și bucăți săvârșite nu s au pierdut și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se fac în ultima clipă la încheierea anului fiscal. Chiar dacă un manager aflat în această situație pare să dețină controlul este doar o iluzie, pentru că banii sunt cheltuiți deseori înainte de a fi nevoie de ceva, iar în unele cazuri sunt risipiți; 3. nu dețineți controlul asupra performanței. O întărire negativă este cu adevărat inutilă atunci când performanța încetează odată ce obiectivul a fost atins. Situația este atât de des întâlnită, încât s-a răspândit metoda utilizării „unei serii de ținte”, astfel încât angajații să
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
adevărate, împiedicînd pînă în ultimul moment adevărata medicină. De fapt afacerea alopată este ca un balaur ce este mare consumator de resurse și care mai devreme sau mai tîrziu î-și cere tributul în vieți omenești, în resurse anapoda consumate, risipite. Fiind mare consumatare de resurse financiare lipsa acestor resurse va face să dispară risipa, treptat această latură umbrită a medicinei numită alopatia,(bastard) va dispărea. Un apect mai frumos demn de remarcat este simplificarea actului medical ne mai fiind necesată
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
vreau să spun de justificare, ci de scuză - pentru cuceririle lui Alexandru nu poate fi vorba de așa ceva. Finlanda este finlandeză și suedeză, Basarabia - românească, iar Polonia Congresului - poloneză. Aici nici vorbă nu poate fi de unirea unor neamuri înrudite, risipite, care poartă toate numele de ruși, aici avem de-a face pur și simplu cu o cucerire prin forță a unor teritorii străine, pur și simplu cu un jaf". Acestea au fost împrejurările istorice prin care o parte din România
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
versete din Cartea înțelepciunii care evocă pedepse, " Ca să învețe că prin ceea ce păcătuiește cineva, prin aceea se și pedepsește" (Înțel. 11, 16), "făptura, slujindu-Ți Ție, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți" (Înțel. 16, 24), "risipiți au fost, și înspăimîntați amarnic și tulburați au fost de năluciri" (Înțel. 17, 3). Sînt amintite amenințările înspăimîntătoare care figurează în Eclesiast, " Dinții fiarelor și scorpiile, șerpii și sabia răzbunătoare sînt ca să piardă pe necredincioși" (Sir. 39, 36), "vai vouă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Înapoi, ca să vadă efectul. Cerul și marea se Îmbinau acum armonios În pictura care acoperea peretele interior al turnului; și, chiar dacă Îi mai rămâneau multe de făcut, zarea anunța o linie dulce, ușor Încețoșată, care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus la uscat. De jos, de la poalele falezei, ajungea până la el zvonul motoarelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]