1,944 matches
-
noroc sau blufa din nou? Pariase la jocurile sportive, doar ca să piardă din ce În ce mai mult de fiecare dată. Dacă tatăl ar mai fi trăit, i-ar fi tras o mamă de bătaie, orice vârstă ar fi avut. Cu cureaua din piele roșcată cu cataramă de alamă. Exista oare o rațiune pentru care una dintre curele ustura mai tare decât altele sau totul era În imaginația lui care se concentra doar pe o anumită curea și astfel Îi permitea să creadă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără să se dezbrace. Ea Îi scotea cămașa În timp ce el se descotorosea stîngaci de pantofi, de șosete și, În cele din urmă, de pantaloni. După trei minute, femeia se apropia de fereastră și trăgea perdelele. Avea un păr lung și roșcat. Stăteam acolo Închipuindu-mi tot ce se putea Întîmpla În patul acela, Îndărătul perdelelor din catifea Închisă la culoare. Cam după douăzeci de minute, tipul venea să tragă perdelele. O singură dată am văzut-o pe femeie complet goală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să vrea să se descotorosească de mine - și câteodată mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfățișa un pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se mai vedeau decât picioarele; un vânător de pitoni; astupase celelalte ieșiri și cobora să tragă reptila din bârlogul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Între oameni obișnuiți, pe stradă, se consideră încarcerat. Aici, când e pus în cămașa de forță, respiră liniștit. „În sfârșit, sunt liber”, suspină el de fiecare dată intrând pe poarta ospiciului. 2 decembrie Azi a venit un pacient cu barbă roșcată, ochi albaștri, un albastru diluat, cenușiu. Se uita ca un câine umil la mine. L-am întrebat cum îl cheamă. N-a răspuns nimic. „Cum te cheamă?” am repetat. Tăcere. Se uita la mine, cu ochi ficși, goi. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care se scufundă rapid. Piatra de mormînt de zece etaje Îi reamintește lui Wakefield de ceva din trecut și Îl face să rîdă. — Îl mai ții minte pe suedez? — Dacă Îl mai țin minte? Pot Încă să văd barba aia roșcată, ridicată În sus, de fiecare dată cînd mă piș. Toată lumea vorbea cu el. I se confesa de parcă ar fi fost un blestemat de preot! Wakefield l-a cunoscut pe Zamyatin la Cercul Polar, la stația de cercetări de la Outpost Mountain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În Sankt Petersburg există o bibliotecă făcută din sare, te orbește dacă te uiți la ea Într-o zi cu soare. Este biblioteca Borges, este fără margini. Sau poate că este la bibliotèque de pe submarinul Capitanului Nemo. CÎte o frumusețe roșcată, numai sare, șade lîngă fiecare raft, citind peste ochelarii de pe vîrful nasului. Wakefield se răsfață În fantezia verbală excesivă a lui Zamyatin; așa Își exprimă rușii fericirea. Lui Wakefield Îi plac bibliotecile și și-a Înscris de-a pururi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector de la Protecția Consumatorului. — Și domnul doctor Westcott. Ce amabil din partea dumneavoastră să ne vizitați. Ați ajuns puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsară în urmă recepția, Fran nu se putu abține să nu adulmece aerul. Ca și cum crinii n-ar fi fost deajuns, aici se simțea un amestec grețos de dezinfectant, urină și deodorant de cameră. — Deci, spuse pe un ton animat femeia roșcată, domnul doctor mi-a spus că tatăl dumneavoastră își pierde mințile. Avem o mulțime de persoane în aceeași stare, așa că o să aibă tovarăși pe măsură. În clipa aceea, doi bătrâni intrară târșâindu-și picioarele și ținându-se de mână ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vreme, primeam câteva tone de pietre. Se lapida. Acuma... Eu, cel puțin, am fost dat afară pe ușă, am intrat pe geam. Am fost foarte insistent. Acuma, eram un evreu, dar eram evreu numai cu numele. Eram evreu că eram roșcat și-atât. Am fost dat pe ușă și-am intrat pe geam. Este-n cultul... culturile evreiești, fiindcă sunt mai multe, este-o ramură d-asta, unde sunt un fel de evrei care cred în Iisus Hristos. Li se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor debarcaderul, cei veniți să-i întâmpine pe pasageri au început să se agite. Doar glasul pescărușilor răsuna trist, ei continuându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
exista acolo, în apropiere, un mărăciniș în care m-am ascuns. L-am auzit totuși pe unul dintre cei care fugiseră după mine zicând celorlalți: Pînă la urmă nu scapă dulăul ăsta. Destinul lui e focul. N-ați văzut ce roșcat era?" ― Ești mai complicat decât credeam, Galilei. ― Eu mă străduiesc să simplific. Uneori, aș vrea să golesc zilele și orele de orice evenimente, să devin un obiect. ― Sunt, într-adevăr, momente când în vorbele tale simt o renunțare. ― Din păcate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți, la romani treceam drept un bărbat foarte înalt, dar nu și la longobarzi, de vreme ce multe dintre femeile lor erau mai înalte decât mine. Matroana era Hermelinda, sora lui Faroald; murindu-i bărbatul și cei trei fii, venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
când Giulia intra într-a X-a, a apărut prin cartier unul dintre frații Elizei, care fusese plecat mai bine de doi ani prin Olanda. Îl chema Cristi și era acum, la întoarcere, cu totul altul, îmbrăcat cu un costum roșcat de piele lucioasă, cu părul vopsit blond și ochelari negri, cum nu mai văzuse nimeni din cartier. De el s-a îndrăgostit prima oară Giulia. La început, Cristi apărea pe neașteptate oriunde se duceau ele, apoi a început s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a cititului, de parcă n-ar fi fost cu o catastrofă pe capul ei. Cam atunci s-a întâlnit cu Eliza, pe care n-o mai văzuse de un an. Era și ea schimbată, ca și fratele ei, își vopsise părul roșcat și era îmbrăcată ca o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea să-și înfrunte crudul sfârșit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o și ea, a arătat-o cu degetul, strigând în gura mare, uite-o acolo și pe curva aia nesimțită și grasă, uite-o, și atunci doi s-au năpustit asupra ei, trăgând de ea s-o ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
venea ciclul. Își spuse că-i mai bine așa. Nu fu nici o problemă: tatăl lui David cunoștea un medic, un militant de la Planning familial, care opera În Marsilia. Era un ins de vreo treizeci de ani, entuziast, cu o mustăcioară roșcată, pe nume Laurent. Ținea ca și Annabelle să-i spună pe nume: Laurent. I-a arătat diferitele instrumente, i-a explicat mecanismul aspirării și chiuretajului. Ținea să stabilească un dialog democratic cu pacientele sale, pe care le considera mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
una de-a X-a și două de-a XI-a. Problema, mi-am dat seama rapid, avea să fie cu a XI-a A: erau trei băieți și treizeci de fete. Treizeci de fete de șaisprezece ani. Blonde, brunete, roșcate. Franțuzoaice, magrebine, asiatice... toate delicioase, toate ispititoare. Și deja și-o trăgeau, se cunoștea, da, și-o trăgeau, schimbau băieții, profitau de tinerețe; În fiecare zi treceam prin fața automatului cu prezervative: se serveau de față cu mine, nu se sfiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tare; Bruno Îi luă sânii În mâini. Tot sângele Îi năvălise În sex. Christiane Își apropie gura, Începu să-și plimbe vârful limbii pe șanțul și pe frâul glandului. Un alt cuplu se apropie, se opri lângă ei; femeia, o roșcată mărunțică de vreo douăzeci de ani, purta o minijupă neagră din piele artificială. O privi pe Christiane care continua să-l lingă pe Bruno; Christiane Îi surâse, Își ridică tricoul ca să-i arate sânii. Femeia Își suflecă fusta dezvelind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
douăzeci de ani, purta o minijupă neagră din piele artificială. O privi pe Christiane care continua să-l lingă pe Bruno; Christiane Îi surâse, Își ridică tricoul ca să-i arate sânii. Femeia Își suflecă fusta dezvelind o tufă deasă, tot roșcată. Christiane Îi luă mâna și i-o conduse până la sexul lui Bruno. Roșcata Începu să-l masturbeze, În timp ce Christiane Își apropia limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere incontrolabil, Îi ejaculă În față. Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]