999 matches
-
inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei. "Ca să fii fericit trebuie să fii liber, iar ca să fii liber trebuie să ai curaj. Curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să trăiască să fie chiar el, Leonard Bîlbîie, iar viața ce urma trăită să fie aceea a șefului său, Mihai Mihail. O viață teribilă, aventuroasă și, din păcate, plină de primejdii. Mihail se încălzi încetișor, parcă îi apăru și puțină roșeață în obraz, își plimbă limba alb-cenușie peste buzele asprite, "va trebui, domnule Bîlbîie, să intri în chiar miezul conspirației, să devii unul de-ai lor, un simpatizant dacă nu chiar un participant activ. Nu un instigator, dar un factor activ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș, de un vânător din partea locului, de o luntre care să mă ducă la băteliști și ascunzișuri - și lăsam vânatul în liniște să se strecoare pe luciu, să se ridice în unghiuri lungi pe roșeața asfințitului, și, cu sufletul plin de frumusețea locurilor, de miile de glasuri ciudate ale amurgului în bălți, de minunatele colorații ale apei sub bătaia celor din urmă raze, rătăcii mult, la întâmplare, fără țel hotărât. Când mă întorsei, crâșmarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mă cert cu dumneata... Se opri. Mă examina în tăcere și abia atunci am remarcat că nu mai avea buzele rujate. Era și împurpurată la față. ― Ce mă privești așa? reluă ea. Și cum probabil ghicise că-i observasem roșeața din obraji, mă lămuri că tocmai făcuse o baie fierbinte. Mă trata, așadar, ca pe un imbecil care nu aștepta decât s-o strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am grăbit s-o desăvârșesc cât nu era prea târziu și să trec Rubiconul, făcând pe prostul. M-am ridicat în picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: ― Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă și făcându-se că nu observă roșeața băiatului care nu se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva ori să vină în bucătărie, că acolo o să mănânce. Femeia aceea știa de obiceiul copiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Deși ar trebui să folosesc mai curând numele pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
munților înzăpeziți, ca să-și bată joc de toți skiorii veniți din toate colțurile lumii. Când coborâse de pe scară, palmele mele netede, nedeprinse cu munca, au mângâiat fălcile ei de cal, subit înflăcărate. Simțeam că e o nebunie ceea ce fac, dar roșeața, care i s-a ridicat atunci din șanțul ugerelor, ca o jerbă de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar o pereche de picioare foarte atrăgătoare, de fapt. — Frig, așa-i? Întrebă Watson cu un zâmbet, iar Logan Își dădu brusc seama că rămăsese acolo În hol gol-goluț. Își Înfășură cu repeziciune prosopul În jurul părții de jos și o roșeață fierbinte Îl invadă din creștet până-n tălpi. Lui Watson Îi dispăru pentru o clipă zâmbetul, făcând loc unei ușoare Încruntări, care formă o cută chiar Între sprâncenele șatene pensate cu grijă. Privea insistent către stomacul lui, unde cicatricile acopereau pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un pește viu. — Presa e călare pe noi! se plânse ea, În timp ce Logan aștepta la telefon verificarea. Nenorocitul ăla de avocat Sandy a aruncat În noi cu tot rahatul pe care l-a găsit! Fața Îi era roșie ca sfecla, roșeața Întinzându-se de la bretonul ei blond până la gât de parcă ar fi fost arsă de soare. Avem ceva să le spunem? Ceva, orice? Orice care să ne facă să părem că ne Îndreptăm spre ceva? Logan acoperi receptorul cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate, face vreun bine poliției? Nu m-am gândit, domnule. — Jackie, un astfel de comportament ne face pe toți să arătăm ca o adunătură de idioți. Enervezi pe oricine vede sau aude de la altcineva. Și Îți pui slujba În pericol. Roșeața ei trecu de la culoarea căpșunei la cea a sfeclei. — Eu... scuze. O lăsă să fiarbă În liniște până numără la zece, Înjurând În sinea sa. Sperase ca de data asta s-o impresioneze cu replica lui isteață sau cu raționamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În mâinile care-i tremurau, mizerii. Nu știa ce-nseamnă. Așa că ai abuzat-o. Ai Învățat-o să zică „fute-mă-n cur“ și-apoi ai pus-o s-o și facă. — Nu! Nu! N-am putut... Un val de roșeață Îi cuprinse fața. Geordie a zis că trebuie să fie, știți voi, Încă virgină. Fața lui Logan se strâmbă de scârbă. — Așa că ai pus-o să ți-o sugă? — A fost ideea lui Geordie! El m-a pus s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lift, Încă Îți sunt dator cu halba de aseară. Watson clătină aprobator din cap. — N-am uitat, domnule. — Bine. Apăsă butonul liftului, Încercând să pară degajat, rezemându-se de balustrada dinăuntrul ascensorului. Ce zici de diseară? — Diseară? Logan simți cum roșeața Începe să i se urce În obraji. Dacă ești ocupată, e-n regulă. Știi, lăsăm pe altă seară... Idiotule. Liftul se zgudui oprindu-se, iar agenta Watson Îi zâmbi. — Diseară e bine. Logan era prea fericit ca să mai spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
m-a privit în ochi. În acea privire am văzut o revărsare de lumină azurie, ca dintr-un cer senin de primăvară. Fără să plece ochii, a murmurat: --Mulți ani fericiți, dra... Odată cu acest început de cuvânt, un val de roșeață i-a inundat chipul... Atunci parcă i-am auzit pentru prima oară glasul. Sevastița a șoptit doar “mulți ani, conașule”... Nu mi-am dat seama câtă vreme s-a scurs decât atunci când am privit spre fereastră. Ziua se îngâna cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr lucitoare. Danny o zbughi spre casă, cu amintirea din San Berdoo, 1939, cu Tim aruncându-i priviri sticloase, pentru că nici nu voia să se uite la Roxie. Găsi rezerva de I.W. Harper, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
face roșie și explodează. Flăcările se întinseră în spate și la etaj. Casa deveni o gigantică foaie de hârtie arzândă. Buzz se urcă în mașină și plecă. O reflexie roșiatică îi juca pe parbriz. O luă pe străzi lăturalnice până când roșeața dispăru și auzi sirene gonind în direcția opusă. Când zgomotele încetară, urcă pe coline, iar Los Angeles-ul rămase doar o pată de neon în oglinda retrovizoare. Era înconjurat de viitorul lui, care stătea chiar acolo, pe scaun: țeava retezată, heroina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vacanță, Jina. Excursiile astea durează, cât, o săptămână ? Zbori cu avionul pân-acolo, stai cu cortul în canion, apoi te întorci tot cu avionul. Voila. Jina a luat tava cu shish kebab. A ignorat fețișoara imploratoare a lui Danny și roșeața ochilor generată de cititul tuturor revistelor alea nenorocite. Reviste care începuseră să-și facă apariția de-a doua zi după petrecerea lui Alice și se acumulaseră rapid. Pe podeaua din baie, risipite pe mese sau îndesate printre așternuturile lui Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simfonii, dar nu conglomerate. - Antimuzicală, zisese, transpunîndu-și cu fineță aprecierea în domeniul armoniei. - Cu totul! confirmase Elena, referindu-se la inepția gîngă-niei pentru orice fel de melodie sau instrument, dar cu o satisfacție inexplicabilă pentru sentința lui Marcian. Apoi o roșeață subită îi invadase fața și gâtul de obicei mate: din jena că Mika-Le era dezarmonică în cadrul pus acolo subt ochii lui Marcian? sau din satisfacția inconștientă că el o găsise nearmonioasă? . Era întîia oară, de mult timp, că atentatul de-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Autorul crede că această scandare a unor enormități este poezie. Nu este. Putem vorbi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stat să scrii la teme / nici gândit-ai a te teme / că te-or prinde în placente / meteori cu gaze lente / și-n cântările cu teme / ți-or înscrie căi viclene, / și tardiva ta ofensă / înghiți te-va, imensă, / căci roșeața cea de sfeclă / de pe cer nu-i foc, ci e clă... / bucul vrăjilor de ledă / al himerei Nimeni, ce dă / în grădini fosforescente / ferecate cu patente, / în livede cu boeme / pentru care-ți trebe gheme...“ etc. Rimele „sfeclă - e clă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fosforescente / ferecate cu patente, / în livede cu boeme / pentru care-ți trebe gheme...“ etc. Rimele „sfeclă - e clă...“ și „ce dă - ledă“ dovedesc o anumită inventivitate (rebusistică), dar nu au nici o funcție estetică, iar versurile din care fac parte - „căci roșeața cea de sfeclă / de pe cer nu-i foc, ci e clă... / bucul vrăjilor de ledă / al himerei Nimeni, ce dă“ - nu transmit nici o trăire. Poemul funcționează în gol. Așa cum funcționează în gol și ceremonialul consacrării poetului, prin menționarea, în Tabel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Acum avea peste patruzeci, vagabondând prin New York cu sacoșele ei. Trebuia să returneze manuscrisul imediat. Doctorul Govinda Lal probabil era cuprins de panică. Cine știe ce formă asiatică lua disperarea omului. Între timp mai era În conștientul lui Sammler o izbucnire de roșeață. Posibil datorită condiției lui Elya Gruner. Aceasta se prezenta sub o formă curioasă, cea a unui plic purpuriu imens, Închis cu un nasture negru, o țesătură de mătase cât să acopere cerul. Se Întrebă dacă asta nu putea fi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alb pe verdele tancurilor și al camioanelor: GORKISKII AUTIZAVOD, scria pe majoritatea. Părintele Newell părea să știe multe despre calibrul tunurilor, grosimea blindajelor, razele de acțiune. Cu voce scăzută, din respect față de israelienii care negau folosirea lui, identificase napalmul. Vezi roșeața aia, movul ăla de acolo? Rozul-portocaliu cu o tentă verde al vitrificațiilor era semn sigur. În mod clar napalm. Era un război adevărat. Acești evrei erau chiar duri. Îi vorbise lui Sammler ca de la un american la altul. Dungile lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina Raiului. Fără rușine, încercă ea să-și ascundă roșeața din obraji cu părul blond. Fără rușine și mai ales fără... - Fără... repetă la fel de încurcat Popa. - Fără păcat! * Uleiul de pe mușchii lui Mișu strălucea satisfăcător în lumina reflectoarelor. În ultima clasă de liceu Mișu visase să se facă actor, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]