1,892 matches
-
se gândi că ar fi bine să-și comande ceva de băut, ca să-și liniștească nervii. — Spune-mi cum a mers. Te-ai întâlnit cu De Haven? Da, de două ori. — Și? — Și se dă la mine. Agentul lui Mal roșise. Mal zise: — Povestește-mi tot. — Nu prea e mare lucru de povestit. Am avut o întâlnire în seara asta și avem încă una stabilită pentru mâine seară. Am tras cu urechea din afara casei ei în timp ce acolo avea loc o ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un minut sau două. Buzz chicoti, desfăcându-și cureaua. — Ai avut mare noroc că bătrânul Reynolds n-a sărit el pe tine în locul lui De Haven. Un tip frumușel, cum ești tu, probabil că i-ar întări strașnic măciuca. Danny roși din nou. Mal se gândi că omul lucra la două cazuri pline, înghesuite amândouă într-o zi de douăzeci și patru de ore. — Spune-mi cum merge celălalt caz, zise el. Ochii lui Danny cutreierară peste tot, scrutând separeurile învecinate și zăbovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dau multor femei diferite denumiri în legătură cu soțul lor sau cu meseria acestuia: spițereasa, morareasa... și așa mai departe. Comisia a făcut haz de expunerea mea și toți profesorii mi-au adresat câte un "bravo" rostit cu impresionantă sinceritate. Eu am roșit tot de plăcere că o nimerisem și mi s-au tăiat picioarele de bucurie, nici nu-mi venea să cred când l-am auzit pe profesorul Caracostea, care era președintele comisiei, spunîndu-mi: ― Ți-am pus "foarte bine"! Poți să pleci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești de față, repetă tot ce ai zis tu, ce ai făcut tu! Nory, indignată, se roși. - Eu! Eu mă ocup de prostiile lui Mini! Cel mult ca să probez ce departe e această persoană - de altfel inofensivă - de bunul-simț comun. Cu ochi care surâdeau mereu aiurea, Mini își scotea abia paltonul, când baba intră tiptil, cu ochii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de Doru si Lică. . . 47 - Care Lică?. . . Lică vărul! Lică Trubadurul?. Ce căuta acolo? Pe cât știu oamenii valizi erau la război. . . Lică Trubadurul organizator de rechiziții?. . . Lică dezertorul?. Bine că știu!. Când mi-o mai face cu ochiul. Lina se roși și se înecă în gușa ei îndesată, așa cum făcea când era nemulțumită. Dar încercă să râdă. - Lasă-1 în pace, Nory! Zău, lasă-1! Să nu-i spui! Mă amărăște tot pe mine pe urmă. Era în spital la evacuare, bolnav de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Se vede că ticul lui 1-a slujit. Or fi crezut nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi strecura un fior umil de provincie și mizerie. în birou Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se înăbușă. - Ce fini?. Ce Mika-Le? - O! Dacă te superi e altceva! Secret profesional! Căci nu cred să fie solidaritate familială! ... Mi se pare că spitalul e accesibil oricui, și mai ales mie, care viu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bucatele favorite lui Rim, adică nemțești, ceea ce nemulțumea pe Mini, căreia îi plăceau mâncările moldovenești, cu smântânică, ale Linei, bucătăreasă minunată. Profesorul plin de condescendență punea chestiuni de fizică și chimie celor doi internați, care nu știau nimic. Lina se roșea la fiecare întrebare, gata să le sufle și Rim îi privea prin ochelari, indulgent și disprețuitor: Nimeni din neamul vostru nu a învățat carte, afară de tine!" declar... Lina se roșea încă o dată, ca și cum conversația ar fi fost foarte spinoasă. Acea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chimie celor doi internați, care nu știau nimic. Lina se roșea la fiecare întrebare, gata să le sufle și Rim îi privea prin ochelari, indulgent și disprețuitor: Nimeni din neamul vostru nu a învățat carte, afară de tine!" declar... Lina se roșea încă o dată, ca și cum conversația ar fi fost foarte spinoasă. Acea femeie simplă, buna Lina, avea enigmele ei: probabil manii inofensive dar temeinice. Cum, după incidentul Mika-Le, tăcerea dura stânjenită, Mini se uită la ceas și deodată fu în picioare. Avea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
meargă la București. Mini credea că o văzuse dispusă, dar nu putea afirma nimic sigur. - Ce bine ar fi! suspină Eliza. Mi-e dor de București. Pe Doru, speranța cât de slabă păru a-1 înviora. Fața lui bronzată se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
i se pare că vede flăcări, este convins c-a murit. Zeița atotzămislitoare stă în fața lui în lumina focului, feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi, roșește, fără a mai îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va rămâne aici o vreme. Apoi, observă că fetele vorbesc despre el. Un grup de la etaj îi strigă ceva ireverențios despre mărimea organului de reproducere, în timp ce la parterul casei se petrece fenomenul invers, femeile îl evaluează și-l apreciază. Pran roșește furios și se grăbește să țină pasul cu matahala, care se îndreaptă printr-un pasaj, spre un colț al curții. Fără a lua seama la batjocurile ce plouă din toate părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
studenți care o admiră, strălucește de parcă ar fi ziua ei. La terminarea petrecerii, Jonathan, cam amețit, o conduce acasă, iar pe drum o atrage într-un loc mai ascuns privirilor. La început, ea rezistă sărutărilor lui, dar după o vreme roșind și respirând greu, îi îndepărtează mâna. Dar întrucât n-a făcut-o imediat, el consideră că acel interval de timp l-ar putea face extrem de gelos pe Selwyn Tredgold. În acel trimestru, Jonathan a fost considerat un erou cuceritor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alt minut sau două de rearanjare a obiectelor pe birou în rânduri, le pune la loc de unde le-a luat, își ridică privirea și-și duce degetele la tâmplă. — Unde rămăsesem? Nu știu, domnule. El se încruntă. — Ai fermoarul deschis. Roșind, Jonathan își ridică fermoarul. Chapel se încruntă și mai tare. — M-am tot gândit, Bridgeman. Te consider un tânăr inteligent și receptiv. — Vă mulțumesc, domnule. — Ne ești apropiat. Nu numai mie, dar și fiicei mele. Inima lui Jonathan începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iubiri... domnește în mine tăcerea; te sorb inocent din priviri și-ascund adorarea, durerea. De dragul acestei iubiri... ne plouă ușor cu petale suave de albi trandafiri pe-alei de mister, ireale. De dragul aceste iubiri... te țin cu tandrețe de mână; roșești de timidă, te miri de focul din clipa stăpână. De dragul acestei iubiri... ne pierdem în zâmbete calde; frumoase și vii amintiri se lasă în vis să ne scalde. De dragă ce-mi ești mă opresc și-aștept să pășim înainte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amintirile să spele. N-ai înțeles că bietul arlechin Ce-agoniza pe scena lui pustie O replică timidă ca un chin Dorea în cartea vieții să ți-o scrie Te amuza scânteia din priviri De împreună piesa v-o jucați Roșeai la glume și aveai trăiri Când sufletul de toate dezbrăcați. Pe scena rece, goală, prafuită Stai singur și privești în gol E noapte, e târziu și-a ta iubită Pe altă scenă joacă-același rol. Moldova lui Ștefan Bronzul clopotelor sacre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au scris de mult și-or dăinui pe veci Poeme fără rimă, albe ... dar cuvinte în fața cărora te-nclini și le petreci Cu “Eu iubesc și ochi și flori și buze și morminte”. Acum se scrie mult și-adeseori hîrtia Roșește când suportă vreun poem Ne guvernează modernismul și prostia Valorile perene-s un blestem. Lumânări la porți de lume Flori de colț ce rar găsești Vor fi mângâieri postume Snoave, vorbe sau povești. Nu vreau să omor poeții Dacă sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
războiul sfînt. 6. Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi fără nici o vedenie! Și întunericul fără nici o proorocie! Soarele va asfinți peste acești prooroci, și ziua se va întuneca peste ei. 7. Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba, căci Dumnezeu nu va răspunde. 8. Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscute lui Iacov nelegiuirea lui, și lui Israel păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
minte. Rong habar nu are despre ce vorbesc. — Rong, viața mea nu este cum pare a fi. Trebuie să știi asta. Nu vreau să fiu cauza regretelor tale. Pur și simplu, nu vreau să pun la cale o tragedie. Rong roșește: — Dar, Orhideea, nu am visat decât să am aceeași șansă ca și tine. Vreau să fiu invidiată de femeile din toată China. Îmi zâmbește larg. — Răspunde-mi la întrebare, te rog. Rong, poți suporta să-ți pierzi soțul pentru altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care acord atenție unui bărbat, deși nu pot numi natura interesului meu. An-te-hai m-a informat că Yung Lu s-a remarcat pe scena politică a Chinei prin propriile sale merite. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de folos. — Nu, nu! Voi intra în mare dificultate, dacă nu ai grijă de tine. Primul lucru la care trebuie să ne gândim este să nu-l descurajăm pe Hideyoshi. — Vă rog, nu spuneți asemenea lucruri, stăpâne, mă faceți să roșesc, spuse Hanbei. Inițial, motivul pentru care am îndrăznit să vin, cerându-vă o audiență, a fost acela că, anul trecut Sakuma Nobumori mi-a transmis ordinele dumneavoastră cu privire la execuția lui Shojumaru. Dar, până acum... Stai o clipă, îl întrerupse Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cele întâmplate și trăite pe parcursul anilor, fiind în permanentă luptă cu oamenii și vremurile pe care le-am trăit intens și doar printr-o minune am ajuns să supraviețuiesc și să rămân cu verticalitatea coloanei vertebrale (la figurat) fără să roșesc în fața oamenilor și mai ales a conștiinței proprii. Mă consider un om norocos prin faptul că am ales profesia visată, că am făcut o școală normală cu temeinice deprinderi de muncă și viață și că, oriunde am fost pus să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
La acest capitol, sunt sigur că nu toți cei care am slujit școala ne putem declara mulțumiți sufletește... O apreciere în genul celei amintite este salutară: educatorul ține în mână cumpăna dreptății și poate privi în ochii copiilor, fără să roșească în fața propriei conștiințe. Evoc și accentuez această latură moral-educativă, pornind de la un fapt concret. La îndemnul Marianei am trimis Doinei Teodoru-Gavriliu un exemplar al cărții mele și peste puțin timp primesc din partea destinatarei o scrisoare de mulțumire cu o referire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]