55,533 matches
-
Micu scruta încruntat bradul împodobit care trona, ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe Grigore Micu
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
încăpere? Dacă se va porni o muzică veselă de discotecă, trezind tot blocul din adormire? Dacă va petrece toată noaptea, așa cum îi spusese casieriței de la Internet café? Se trezi mahmur, aproape de prânz. Băuse singur, toată noaptea, o sticlă de vin roșu, în fața televizorului, trecând de pe un canal pe altul. în cele din urmă, vizionase cu un interes crescând un film în alb și negru cu Humphrey Bogart, care juca rolul unui detectiv dur și fără scrupule, pentru care nimic nu era
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
plăcere și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și zâmbea, zâmbea fericit ca un copil, până a nu prinde să adoarmă de-a-binelea. Conu Nicu nu-și poate închipui de ce i-
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Năsturel, înfocat om și al dracului peșicherul. Cât de gingaș o încondeia el pe fiecare car ieșit din mâinile lui, și iscălitura asta ar fi vrut s-o aibă, Conu Niculae pe o coală albă, nu din pensulă cu încondeietură roșie și albastră, ca pe care. O iscălitură trasă cu penița și gata, dacă ar fi ieșit desenată ca un vierme rupt pe coala albă, Conu Nicu ar fi fost fericit. I-ar fi dat cât ar fi cerut și peste
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
îl întoarse cu fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu palmele, parcă îl jupuia de pojghița obrazului, când da cu sete. Apoi se sătură de
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
hăituit e ceva din mine în bărbații beți și plini de vomă în bravii bărbați ai poporului nostru mirosind cu toții a urină putreziciune și teamă sînt eu și numele meu e românia. avuția mea: cîteva sute de cărți un lighean roșu de plastic un fier de călcat uzat un aparat de radio un serviciu de ceai de culoarea pămîntului un suflet orgolios și necruțător o piele afurisită un dumnezeu plictisit o dorință ca o vină de moarte tu plimbi pe străzile
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
mințile din mîinile celui ce nu se mai roagă decît atîrnat cu capul în jos 2 o femeie nu este decît un cîntec de lebădă o femeie nu este decît un gunoi fosforescent ce se masturbează o bucată de carne roșie macră bună sănătoasă fibră marfă ce trebuie violată cu creierul eu m-am născut gata violată de creierul meu 3. să-ți placă numai politica de culise a poeziei de cartier florile imobile și mari ale sîngelui menstrual al poeziei
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
UN NOU ANOTIMP Se apropie vara aducând zile magice. Soarele deapănă firele aurii ale razelor. Cerul pare o mare limpede pe care plutește o minge de aur. Rândunelele ciripesc fericite. Frumoasa zână își scutură pletele aurii împrăștiind macii mai roșii ca sângele. Dar în calea ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai las un timp soarele și lumea asta omenească. Vara
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai las un timp soarele și lumea asta omenească. Vara a fost fericită. Florile au zâmbit. Copacii și-au prins cerceii roșii ai cireșelor. Un curcubeu strălucitor s-a arătat după prima ploaie de vară. FLOREA IOANA ALEXANDRA cl. a II-a D
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în urechi sau le miră sub tricouri țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile neantului, te întorci în jurul
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un vâslaș bărbos, Suflete de spaimă Tremurând pe jos; Galbenul de plată, Neștiut răstimp, Dincolo de apă Malul fără timp; Flăcări roșii, nalte Și grădini de vis, Rândul la pedepse, Totul era scris; Nici un pas degeaba, Orice drum, un cerc, Nici o întrebare N-am putut să-ncerc; Și-am pornit spre soare Pe poteci de foc; Poate-n altă toamnă Am mai
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
se luau la întrecere pe șosele și autostrăzi spre plăjile Normandiei, ale Oceanului ori Mediteranei, urcau spre Alpi sau Pirinei. Jurnalul televizat se încheia cu o hartă pe care cele mai periculoase axe ale ,exodului" estival erau marcate în roșu. Roșie era și autostrada care trecea doar la câțiva kilometri de clinica profesorului G. ,Să fii pregătită - i se spusese la clinică. Din momentul în care primim o donație, te sunăm chiar și în miezul nopții." Deși scurte, nopțile i se
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
anterior, prin acreditarea traumelor drept ficțiuni. Poemele devin mai onirice și mai puțin directe: ,un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr/ mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile/ un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea/ tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic." Din fericire, tezismele sunt fragile, inofensive: ,cu greu răzbat până la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu", iar textele rămân poezii, și nu demonstrații. Vizibil tineresc
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
italian uite că mă întorc într-un oraș unde acum flutură steagurile firmelor și companiilor de asigurări internaționale pe care trecătorii firește le ignoră așa cum se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii mai înțepenesc cînd trec pe lîngă ei trenurile fără oprire între Budapesta și Viena în timp ce o mamă grijulie în ținută de jogging impecabil de albă încearcă să fugă la fel de repede ca și fiul ei de pe bicicletă Budapesta, 11/4/05
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în izvoare vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
o amiază Cînd să le speli într-un lighean le-ai scos. Oh, părul gras, cu rădăcina tare, Dat la culcare cu petrol lampant, Înfierbînta în el orice agrafă. Iar curul tău gigantic și vibrant, Cu bucile cum pernele și roșii, Purtat în rochii leoarcă de lături, Ți-l arătai, pe putini aplecată, Punînd cu-nțelepciune murături!!!
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
dezordinea tragică a orașului în care soarele nu se ivește cu anii. Îmblânzirea morții Între cutele pielii acestui zid care crește din mine pe limbă varul se desface hrănitor în toate culorile curcubeului în timp ce sub pleoapă un fel de coropișniță roșie se zbate lovindu-se cu trupul de peretele cavității ne-ncăpătoare în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
fi fost de zodier și dacă nu s-ar fi vădit a fi un cititor pătimaș de texte explodate, cum ar spune un specialist în limbi moarte. I-am dat ascultare și astfel am ajuns în gara Termini, un omfalos roșu și păgubos, ticist de călători cu suflet păros. Din Termini porneau toate drumurile Romei spre oriunde și nicăieri, era o gară inițiatică, plină de ușieri care dădeau mecanic din cap și arătau cu mâinile în toate direcțiile, ca niște moriști
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
său cu romanul Casa Ursei Mari (1978) premiat de Uniunea Scriitorilor, timișoreanul prin adopție Paul Eugen Banciu (n. Botoșani, 1943) a mai scris vreo treisprezece cărți, între care nouă romane, un volum de proză scurtă și două de eseuri. Somonul roșu transcrie traseul reîntoarcerii protagonistului în orașul natal, Sibiu, naratorul având grijă să-l lase liber să monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
adevărului ultim între mamă și fiică, - ca să nu mai vorbim de trăirea peisajului montaj până la cartografierea stilistică a detaliilor acelei naturi suprafirești. Esențială e împlinirea visului protagonistului de a se fi reîntors în patria sa montană, deci, spirituală, precum somonul roșu în apele natale, spre a-și îndeplini destinul. Scos din regimul de melancolie și depresie hamletiană, Ștefan își înfrânează problematizarea solipsistă în favoarea bunului simț al Grațielei, gata să-i ofere șansa unei familii la Sibiu, a unui viitor, la care
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
între timp, înrâurită de probele etice date cu prețul vieții chiar de partenerul ei providențial. Ea se sustrage eredității materne de curtezană, reușind astfel să realizeze și să regizeze happy-end-ul romanului și totodată al vieții protagonistului. Paul Eugen Banciu, Somonul roșu, roman, Editura Hestia, 2004
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
va fi nu numai aripă Ci și evantai pictat cu scene din copilărie Și pasărea toată va fi nu numai pasăre Ci și mîna răcoroasă a mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd: care e
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
cam lung: Versuri despre becul cel nou sau cum înțeleg unii să-l "continue" pe Maiakovski, fiind dedicată "Lui Șt. Iureș, Gavril Mihai, Toma George Maiorescu etc.". în realitate, scrisă încă în timpul studenției, parodia persifla direct piscul suprem al poeziei roșii. Scoaterea în față a "continuatorilor" era un truc de adormit cenzura. De adormirea întru Maiakovski se leagă și amintirea unui episod mai vechi: "ŤDormiți, tovarăși, liniștiți.../ }ara voastră/ tînără/ e mai strălucitoare/ cu fiecare primăvarăť, ei se adresează Maiakovski, în
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
sîngele precursoriloor bastarzi - căci celor rafinați de timp nu le pasă cum să învețe să supraviețuiască și doar inconsecința propriilor lor gînduri le e nobilă; firul mă trase către originea - pe care vulgatele o numesc 'absență' - valului verde-negru care nasc roșul, făr' a-i fi, însă, cauză. Mă apăsa legătura dintre laus sanguis și hermeneutica filială, căci hermeneutica suferă de viciul tuturor cercurilor, dar nu de cel prea dur al eternei reîntoarceri nietzscheene a nimicniciei. Aici firul de sînge o conduse
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]