4,067 matches
-
la lumina zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vărsarea rîului, unde se aflau Înmormîntați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atîta repeziciune Încît orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceva anume, un volum de versuri sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încît ajunge să semene cu o urnă de gînduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe mai multe În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și ideile. Mi-am Înălțat privirea și am văzut furtuna revărsîndu-se ca niște pete de sînge negre printre nori, acoperind luna și Întinzînd o mantie de neguri peste acoperișurile și fațadele orașului. Am Încercat să grăbesc pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aminti. — Era o iubită de-a lui, pe cînd Încă mai locuia la Barcelona. Am scos fotografia lui Carax cu Penélope Aldaya și i-am Întins-o. Am văzut cum zîmbetul i se lumina văzîndu-l pe Julián Carax adolescent. Era roasă de nostalgie, de Înfrîngere. — Ce tinerel era aici... Asta e Penélope? Am Încuviințat din cap. — Foarte frumușică. Julián mereu se descurca așa Încît să apară Înconjurat de femei frumoase. Ca dumneavoastră, m-am gîndit eu. — Știți dacă avea multe... Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui Aldaya adresa lui Julián de la Paris? — Nu. Mi s-a părut suspect. — El ce-a zis? — A rîs de mine, mi-a spus că o va găsi el pe altă filieră și a Închis telefonul. Ceva părea s-o roadă. Am Început să bănuiesc Încotro ne purta conversația. Dar dumneavoastră ați mai auzit de el, nu-i așa? Încuviință cu nervozitate. — Cum vă spuneam, la scurt timp după dispariția lui Julián, bărbatul acela s-a prezentat la editura Cabestany. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putut profita de taxiul care, exact în acel moment, lăsa pe cineva la ușa ziarului, dar preferă să meargă pe jos. Curios, se simțea ușor, înseninat, ca și cum i s-ar fi extras dintr-un organ vital corpul străin care-l rodea puțin câte puțin, spinul din gât, cuiul din stomac, veninul de la ficat. Mâine toate cărțile din pachet vor fi puse pe masă, jocul de-a v-ați ascunselea se va termina, întrucât nu are nici cea mai mică îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se producă sub diferite forme și în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam așa cum o piatră poate fi sfărâmată de furia unui torent. La alții ea se produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea pragmatică rămânea de văzut dacă pasiunea care-l obseda avea să fie justificată de rezultatele ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și-l distribuiau uneori în musicaluri, făcea săli pline și aducea bani... — Plângeți-l pe acel ce n-are viața și Moldova lui, mai fredonează el, fără să mai știe de ceilalți, ca și cum, sub pleoapele lui căzute, singurătatea ar fi ros încontinuu, se duce spre Tara și o smotocește, o mănâncă tata pe ea!, câinele schelălăie ascuțit, ca și cum ar fi în sârma unui hingher, actorul o trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
foste locuitoare ale Vestului. — Vorbesc cu accent, dragule, Îi explica lui Amory. Nu cu accent sudist, nici cu accentul din Boston, nu au un accent specific unei localități, ci pur și simplu un accent. (Devenea visătoare.) Găsesc vechi accente londoneze, roase de molii, cărora nu le-a mai surâs de mult norocul și trebuie să fie folosite și ele de cineva. Pronunță cum ar pronunța un majordom englez care a lucrat câțiva ani la o companie de operă din Chicago. (Devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Profesorii Îl considerau leneș, nedemn de Încredere, Înzestrat cu o istețime superficială. Colecționa bucle de păr de la multe fete. Purta inelele mai multora. În cele din urmă n-a mai reușit să Împrumute inele, din cauza ticului nervos de a le roade până le deforma. Se pare că acest lucru stârnea suspiciunile geloase ale următorului băiat care le Împrumuta. În toate lunile de vară, Amory și Frog Parker s-au dus săptămânal la Stock Company. După aceste vizite se Întorceau agale acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
funcționare și proiectând fascicule nescontate de raze În ochi furioși; iar deasupra tuturor zgomotelor, zdrăngănitul constant al orchestrei, care-și acorda instrumentele, sau veselul dum-dum al unei melodii de la Triangle. Băiatul care scrie versurile stă În picioare Într-un colț, rozând capătul creionului: mai are douăzeci de minute ca să se gândească la ceva pentru bisări. Producătorul se ceartă cu secretarul despre câți bani să se cheltuiască pentru „afurisitele de costume de lăptăreasă”. Un fost absolvent, președinte al clubului În nouăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea opt ore de mers până la Princeton, Amory s-a așezat pe marginea șoselei din Jersey și a contemplat ținutul Înghețat. Pentru el natura, un fenomen destul de grosolan, alcătuit mai ales din flori care, la o inspecție mai atentă, erau roase de fluturi și din furnici ce călătoreau neobosite pe firele de iarbă, era, ca Întotdeauna, o dezamăgire. Natura reprezentată de ceruri, ape și orizonturi Îndepărtate era ceva mai plăcută. Înghețul și promisiunea iernii Îl Înfiorau, făcându-l să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a voastră (Zecheru stă tot așa, nepăsător, iar Calboreanu pare a se enerva, strânge din buze și tună), ci a urmașilor urmașilor voștri (privire ucigătoare, Zecheru nepăsător) în veacul (liniște în sală, nu pleacă aplauzele, privire spre Traian care își rodea unghiile), în veacul (idem și maestrul răcnește), în veacul vecilor, bate tablele, Traiane (Zecheru le bate, publicul pornește în aplauze furtunoase), amin! Ce s-o fi ales oare de tabla aceea istorică? Praful și pulberea. ― Unde sunt Goian și fiara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
calitatea ei de libertate. Ea știe că‑i provoacă durere, dar îi constrânge libertatea - torturând‑o, ca să zicem așa - să se identifice cu carnea lui care resimte această durere; asta înseamnă libertate, înțelegi? Sophie se ghemuiește și începe să‑și roadă unghiile, una după alta. Hans spune că nu înțelege. Sophie spune că poate s‑o roage să‑l scutească de treaba asta. Chiar dacă eu exercit presiuni asupra ta, teama și rugămințile tale sunt libere și spontane. Tu singur decizi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să fiu de acord cu el atunci când în cele din urmă se hotăra să-și facă apariția. Probabil că încă dormea dus în patul său. Dacă asta se așteptau să simt, am decis să fac pe dos. Așa că, în loc să-mi rod unghile pe post de mic dejun și să-mi tocesc pingelele pantofilor ieftini umblând de colo până colo prin încăpere, am încercat o tehnică de autorelaxare sau cum îi zicea doctorul Meyer: cu ochii închiși, respirând adânc pe nas, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cum ați intrat aici? — Supraveghetorul de noapte al stației, domnule. El păstrează cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla e. — Se pare că îl reținem de la cină. Spune-i că vreau numele și adresele tuturor celor care lucrează în sectorul ăsta și ora la care încep să lucreze dimineața. Indiferent de orele la care lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a stat în cufăr cel puțin între patru și cinci săptămâni. Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se apere, și le înfășor pentru o examinare ulterioară a degetelor în laborator, deși, de vreme ce ea în mod evident își rodea unghiile, mă aștept să fie pierdere de vreme. Scoase din servietă două pungi groase din hârtie și l-am ajutat să le pună peste mâinile fetei moarte. — Hei, ce e asta? Mă înșală ochii sau ceea ce văd în fața mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că îți amintești că ai văzut un bărbat dând târcoale pe lângă școală, cu vreo două luni în urmă. Așa este? Ea aprobă din cap. — Aș vrea să încerci să-mi povestești tot ce îți poți aminti despre el. Fata își roase o unghie o clipă și apoi se uită la ea gânditoare, zicând: — Păi, a fost destul de demult. — Orice ți-ai aminti m-ar putea ajuta. De exemplu, la ce oră a fost? Mi-am scos carnețelul și mi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în ziare despre fiica noastră și l-am văzut pe colegul dumneavoastră aici de față doar de două ori. Așa că pe măsură ce a trecut timpul, ne-am întrebat cam ce eforturi se fac pentru găsirea fiicei noastre. Cel mai tare te roade faptul că nu știi. Ne-am gândit că dacă-l angajăm pe Herr Vogelmann, cel puțin atunci vom putea fi siguri că cineva face tot ce-i stă în putință ca să încerce să o găsească. Nu vreau să fiu nepoliticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Și ce e cu Otto Rahn? — Talentat din punct de vedere academic, dar de fapt nu e mai mult decât un fanatic nemilos. A fost paznic la Dachau pentru o vreme. Un astfel de om este. Se opri și își roase unghia: — Aș putea primi o țigară, vă rog? I-am împins pachetul și l-am privit cum își aprinde țigara cu o mână tremurândă, de parcă ar fi suferit de febră mare. Dacă îl vedeai fumând-o, ai fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mari ale Mercedesului. Ne-am deplasat până acolo unde ajungea fasciculul de lumină și m-am oprit. Aici e suficient de departe, am zis. El se întoarse cu fața la mine. — Sincronicitate... Îmi place asta. Un cuvânt simandicos pentru ceva care mă roade la stomac de multă vreme. Sunt un om retras, Kindermann. Făcând ceea ce fac, mă îndeamnă să îmi prețuiesc și mai mult intimitatea. De exemplu, eu nu mi-aș scrie niciodată numărul de telefon de acasă pe spatele cărții mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]