9,175 matches
-
ei mai mic îi fac cu mâna, de pe mal: Almaa!!!... - Hei! Sunt aici, ajutați-mă! Să nu o fi auzit niciunul ? O, au și dispărut. Doamne, mi se păruse, doar. Făcu greu alți câțiva pași, când dintr-o dată simți că rochia i se agăță de ceva. Nu vedea ce putea fi, începuse să se lase ceața dinspre ziuă. Aruncă o ultimă privire disperată către mal. Când apăruse acolo tânărul acela înalt, cu un rucsac în spate? Părea că se rătăcise și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
reinventăm, pe bucățele, bineînțeles dacă ne acordăm ceea ne lipsește cel mai mult: timpul. Prea multă filosofie, pentru o zi de duminică. Nici n-am observat când au trecut orele și că afară s-a înnorat promițător. Aleg repede o rochie răcoroasă, îmi arunc geanta pe umăr și pe aici ți-e drumul. Deși după amiază, piața geme de lume. Pasămite cele câteva grade în minus din termometre, i-au încurajat pe cei mai mulți să-și părăsească locuința. Pe tarabe, o abundență
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a unei "cămări vrăjite", a unui zid, a unei "mohorâte rochii de bal" se realizează așa-numitul fantastic al apropierii din tehnica cinematografică 29. Fotografierea detaliului este evidentă, de pildă, în versul "Plânsul tău nu e rouă și lacrimile diamante...?". La fel de evidentă este intenția ironică a poetului, prin uzitarea unor meta-fore-clișeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
era mama ei. De ce nu ar fi putut să-și crească și fata dar să-și trăiască și viața ei personală, prea se obișnuise numai cu serviciu, piața, casa, copilul. Mai nou găsise prin casă câteva planșe cu modele de rochii de seară, la care mama sa muncise mult numai pentru a le desena pe hârtie. Lucra la o casă de modă, În capitală, era doar croitoreasă, iar faptul că se apucase să creeze modele unicat, era ceva extraordinar. În copilărie
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fiind pe locul al doilea datorită plajei și nisipului de care se grăbeau să se spele. Rochița de sirenă nu scăpase neobservată de Silviu și-i făcuse chiar un compliment. Parcă ești Rusalka din poveștile rusești. Creația mamei mele, atât rochia cât și fata. Au râs cu toții de răspunsul ei. Au trecut câteva zile, petreceau de dimineață până seara toți patru fie la plajă, fie colindând prin stațiunile de pe litoralul românesc. S-au cumpărat suveniruri, ilustrate, câte ceva frumos care să le
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
străină de tot ce a fost. Nici părul blond, stins de o lumină trădată și ea, nu mai cheamă mângâierile cândva transparente și naive. Ironie N-ai să petreci vara aceasta cu mine, nu va fi nici nuntă nici moarte rochia mea albă și-a pierdut candoarea acestor mari sărbători. Nici nuntă să ne învăluie mireasma credinței, nici cucernica îngenunchere în fața morții. Este și acesta un portret a trecut ca o ironie ca frunza a apărat floarea de ploaie și furtuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără păsări, fără cer, doar un șemineu a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un paradis neatins decât în gând, mereu încercat, în porțile cetății ferecat. Abia târziu am zburat și am aflat și eu că lumea începe cu Dumnezeu, că vor trece anii, fără să fiu întrebat?! De unde atâta pasiune în bătrânul regat? Rochia se făcu de platină, în bătaia vântului se clatină cu sunet ciudat de sfere. Trăiesc în alte ere; și bărbatul nu se mai întoarce, al ei a plecat, al meu își poartă umbra sub pământ! Dida e veselă în rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Rochia se făcu de platină, în bătaia vântului se clatină cu sunet ciudat de sfere. Trăiesc în alte ere; și bărbatul nu se mai întoarce, al ei a plecat, al meu își poartă umbra sub pământ! Dida e veselă în rochia ei albastră, dansată de vânt, așteaptă să zboare, dincolo de mare: o văd sub măslini și migdali aproape de cer, în înălțime! Spre Palma de Mallorca aș pleca și eu să văd perlele angelice, din Manacor, cu aerul lor rece, la gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu mai pot suporta durerea, ori unde ar sta: în haina de catifea, în pantofii de lac, în rochia de voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
am fost atât de obosită, ca o pasăre cu aripa rănită, coborâtă ca un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un evantai în jurul trupului de alăută, cândva îndrăgită. Privirile îi pier, nu se mai văd în albastru de cer. Și eu nu mai tresar, când adorm în rochia de jar. Gândurile nu mint, durerea e de argint înnegrit, vechi ca rochia de moar din vremuri străvechi uitată și de calendar. Aripile se desfac de-a lungul lunii coborâtă în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai Papahagi, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
epocii, să înțeleg poezia să caut versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea un domn echilibrat, tânăr și viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie de stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai bine tac și trăiesc ca o tulpină, din care a rămas o rădăcină firavă în pământul plin de otravă. La rochia de crinolină mai pot visa, purtată de bunica mea. Natura s-a supărat pe noi, oriunde ne-am roti privirea dincolo de ocean, în Alaska și în Japonia surpată în dezastre și-a pierdut firea. Parcă Sfântul Ilie nu mai trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
totul. Respectă Divinitatea și darurile pe care ți le-a dat! Mergi mai departe pe calea Iubirii și bine îți va fi ție! Luni, 14 aprilie 2008, continuare 3. A venit bunica Ștefania la mine și mi-a adus o rochie albă, lungă, fără mâneci, ținută simplă dar foarte elegantă, de ocazie. Pe rochie erau biluțe de aur. Multe, ca niște buline. Eu m-am așezat pe un scaun cu spătar înalt, pe care mi-l pregătise cineva din spatele și din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
departe pe calea Iubirii și bine îți va fi ție! Luni, 14 aprilie 2008, continuare 3. A venit bunica Ștefania la mine și mi-a adus o rochie albă, lungă, fără mâneci, ținută simplă dar foarte elegantă, de ocazie. Pe rochie erau biluțe de aur. Multe, ca niște buline. Eu m-am așezat pe un scaun cu spătar înalt, pe care mi-l pregătise cineva din spatele și din laterala dreaptă, persoane cunoscute și totuși neștiute fizic. Bunica a venit din față
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
aur. Multe, ca niște buline. Eu m-am așezat pe un scaun cu spătar înalt, pe care mi-l pregătise cineva din spatele și din laterala dreaptă, persoane cunoscute și totuși neștiute fizic. Bunica a venit din față și a pus rochia pe mine. Eu mam uitat la bobițele de aur și cred că am văzut una desfăcându-se și-i spun bunicii: - O să cadă tot aurul de pe rochie; și m-am așezat în scaun, dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cunoscute și totuși neștiute fizic. Bunica a venit din față și a pus rochia pe mine. Eu mam uitat la bobițele de aur și cred că am văzut una desfăcându-se și-i spun bunicii: - O să cadă tot aurul de pe rochie; și m-am așezat în scaun, dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
tot aurul de pe rochie; și m-am așezat în scaun, dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate mă asistau cu mâinile pe spătarul jețului (scaunului). Mulțumesc tuturor pentru sprijin și pentru ajutor! 4. Nu rețin exact dacă în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
văzut îngerul păzitor, cu ani în urmă, atunci când m-a trimis Maica Domnului să spun oamenilor, el era îmbrăcat într-un costum gri, nu închis, dar nici foarte deschis la culoare. Acum era alb, și am primit și eu o rochie albă, numai că-i lipsesc mânecile; mai am de lucrat încă până să fie rochia completă. Dar mulțumesc că era alb și îngerul și rochia mea. De ce? Pentru că, spune Scarlat Demetrescu, îngerul păzitor este de același nivel vibratoriu, deci de
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
oamenilor, el era îmbrăcat într-un costum gri, nu închis, dar nici foarte deschis la culoare. Acum era alb, și am primit și eu o rochie albă, numai că-i lipsesc mânecile; mai am de lucrat încă până să fie rochia completă. Dar mulțumesc că era alb și îngerul și rochia mea. De ce? Pentru că, spune Scarlat Demetrescu, îngerul păzitor este de același nivel vibratoriu, deci de aceeași culoare cu cel pe care-l îndrumă și ocrotește. Și vorbind de curățire spirituală
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dar nici foarte deschis la culoare. Acum era alb, și am primit și eu o rochie albă, numai că-i lipsesc mânecile; mai am de lucrat încă până să fie rochia completă. Dar mulțumesc că era alb și îngerul și rochia mea. De ce? Pentru că, spune Scarlat Demetrescu, îngerul păzitor este de același nivel vibratoriu, deci de aceeași culoare cu cel pe care-l îndrumă și ocrotește. Și vorbind de curățire spirituală după culoarea hainei spirituale vreau să mai spun că m-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de la mama și-l purtasem mulți ani și nu mă puteam dezlipi de el de drag ce-mi era. M-am visat îmbrăcată în el la câțiva ani buni după ce-l dădusem mai departe. Apoi m-am visat într-o rochie de mireasă fără voal - lungă, alb strălucitor, elegantă, dantelată. Până la aceasta pe care mi-a dat-o bunica, m-am mai visat, împreună cu soțul meu, în curtea de la Frasin, chiar pe locul unde o visasem pe Măicuța, dar eram amândoi
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]