1,258 matches
-
păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în pântecele nevestelor. Știa și ceva medicină, dar nu foarte mult. Doar despre unele ierburi pentru îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era propriu-zis un preot păgân, așa cum fuseseră tatăl, bunicul și mulți alți străbuni ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sămânță de grâu în nisip nerodnic sau pe un plai de piatră, mi-a spus într-o zi, l-ai crede fie un nebun, fie un nerod care irosește un lucru de preț într-un loc în care n-o să rodească niciodată. Atunci, spune-mi, de ce-ți irosești tu sămânța în același fel? Chiar dacă n-a reușit niciodată să mă facă să mă însor sau să optez pentru castitate, mi-a impus o mai mare discreție în relațiile mele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care l-a trimis În lume, le-am șuierat. Se cutremurară, amândoi. Oare cuvintele sunt ca semințele? Le sădești ca să dea rod? Pfuuh, uite că sădisem frica În mintea celui dintâi păzitor care stătuse de vorbă cu mine, iar spaima rodise acum În tovarășii lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre ei și, intrând În peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să o ardă până la rădăcină, transformând-o în deșert. Cel mai desăvârșit îngrășământ creat de chimie nu va fi în stare să fertilizeze pământul mort; tractorul cel mai puternic nu va putea să îl are și să îl facă să rodească; omul cel mai înțelept nu va obține de la el un singur fruct în stare să-l hrănească. Cultura omului alb, cu secolele ei de evoluție, era condamnată să eșueze acolo unde mizerabila subcultură yubani triumfase de o mie de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn și bine lucrat așteaptă cu nerăbdare semințele ce vor rodi. Cântecul păsărilor, zumzetul albinelor, petalele deschise ale florilor, covorul verde al ierbii, toate acestea sub soarele strălucitor și cald vestesc un nou început: Primăvara!
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
ca soarele de pe cer. Revitalizarea denumirii partidului legionar, participant la alegerile parlamentare din 1937, și a cuvintelor profetice adresate de Ionel Moța Căpitanului mi-au umplut sufletul de bucurie nemaitrăită și de Încredere că strașnicile idei legionare au șansa să rodească. I-am mulțumit numaidecât lui Dumnezeu că m-a făcut vrednic să trăiesc aceste momente Înălțătoare. Sunt convins că În sufletul fiecăruia dintre puținii legionari, care mai suntem În viață, Începu să mijească, În 2004, o statuie cu chipul preabunului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dominant, dar nici globulele slave sau prusace nu se făcuseră apă. Pecetea daneză a cetățeniei punea, oarecum, lucrurile În ordine. Dacă nu cumva le Încurca și mai mult: Thomas se putea socoti cetățean al lumii. Mai ales după ce sămînța lui rodise În femei dintr-o mulțime de țări. Fiii și fiicele sale aveau cetățeniile părinților, dacă tații declarați ai celor livrați de clinica H&V Cryos - Cryos, mai simplu - puteau fi numiți tați. Putea să li se spună și așa: copiii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toată povestea, pe care nu avea cum să o uite; oricum, nu l-ar fi chemat pe Juan să stea de vorbă cu străinul. Thomas nici nu a clipit cînd și-a zărit urmașul, Înalt, puternic, cu ochii albaștri, sămînța rodise bine. Juan i-a Întins mîna. „Da, spuneți!“, i-a zis lui Thomas. Aproape toată puștimea lumii vorbea, cît de cît, englezește. Juan părea un avansat, propunea o discuție. „Scuze... am nimerit greșit... cred că e vorba de blocul alăturat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lung și-o cert, dacă-i vreuna de-a băut sodă: "Ce-ai făcut, mă, proasto? Ce-ai făcut?" Și mă gândesc că-n carnea aia n-a intrat vlaga bărbatului, că pântecele ăla cât o lubeniță n-o să mai rodească. Și-n ochii ăia n-or să mai curgă lacrimi și n-or să mai vază minunea lumii ăsteia. Câtă frumusețe strânge cucoana asta, moartea!... Pe ea ar fi trebuit s-o ia Dumnezeu întîi. Că mă uit cîteodată: ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât în bunăvoințele memoriei - mai poate el apela la sprijinul tradițional, la mândria animalului vertical, și mai poate să se rezeme pe sine, când de mult nu mai este el? Obiectele îl mai țin doar să nu cadă, așteptând să rodească fructele altei vieți în seva atâtor amețeli. Putrezește omul în tine în abuzul pervers al cunoașterii, și nimic nu exprimă mai direct această supremă destrămare ca nesiguranța pașilor în lume. Amețeala consecutivă finalului uman este un fior de limită, la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vremurilor. La urma urmelor, erau ei înșiși comuniști” (p. 141). Dar Brucan și Militaru au vorbit în mărturiile lor inclusiv despre varianta unei conjurații care a existat independent de și în paralel cu revolta populară. Din culisele conspirației care a rodit în cele din urmă, Rateș creditează mai cu seamă rolul lui Silviu Brucan și al călătoriei sale, în 1988, la Washington, Londra și Moscova, unde viitorul ideolog al FSN-ului (deși pentru scurtă vreme) ar fi contactat diverse oficialități pentru
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
numai printr-un angajament spiritual într-o disciplină care a trecut proba timpului și chiar a veșniciei. Spre deosebire de toate celelalte virtuți ale minții, discernământul nu ține de vreun merit, ci este un dar al Duhului, fără de care rostirea adevărului nu rodește. Trei figuri insularetc "Trei figuri insulare" În a doua jumătate a secolului XX, câteva remarcabile personalități ale Bisericii anglicane s-au distins prin curajul de a reafirma caracterul politic al teologiei creștine 1. Unii cititori ar putea părea surprinși de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
marxiste despre declinul capitalismului. Socialismul poate să fie realizat, susțin ei, pe cale politică, pașnic, pe cale electorală, printr-o politică pragmatică, și nu prin revoluție proletară. Ei sunt fondatorii mișcării socialiste democratice. Un exemplu proeminent al faptului că ideile socialiste pot rodi pe un sol capitalist fără să ducă la comunismxe "„comunism" este practicarea de către state profund liberale a unor politici de sorginte ideatică socialistă, respectiv cele ale bunăstării generalexe "„liberalismulbunăstăriigenerale" (inclusiv sau poate mai ales SUA1). În acest mod, capitalismul clasic
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în care forța de atracție a pământului și aceea a cerului sunt egale, un univers cât o cabină de macara. „Ce frumos“, spune Aurica, îmbrăcată cu rochia roșie, ducând florile la buze și apoi către pântec, de parcă acolo începuse să rodească. „Am să le pun între coperți, să fie imortele... Dar tu n-ai să mă mai cauți, nu-i așa ? Dragostea din cer nu seamănă cu dragostea de pe pământ...“ „Ba da !“, strigă Petrache, încercând să-și facă loc prin mulțime
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
omului. Dintr-o perspectivă încărcată de autoritatea tradiției patristice, se binecuvăntează astfel în chip deplin și direct creația umană - adică articularea dintre cultură și cult. Hristos vine pentru a vindeca patologia păcatului, singura vinovată de uscarea seminței paradisiace care va rodi, pănă la urmă, în sănul Împărăției. Măntuirea este clipa cănd Dumnezeu îl trage pe om din abisul căderii. Dar, potrivit Evangheliei, măntuirea înseamnă vindecare: “credința ta te-a izbăvit”. Hristos este Doctorul cel Bun care oferă Euharistia ca pe un
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
fi numiți „martiri” Pe lângă mărturisirea cu tărie, devotament și abnegație a credinței lor, pe lângă hotarul dragostei lor nehotărnicite pentru Dumnezeu, martirii ne sunt și paradigme ale modestiei și fericitei smerenii, pe care le-au întrupat și le-au făcut să rodească în mod desăvârșit. Aceasta și pentru faptul că îi opreau pe frați să-i numească martiri, neconsiderându-se vrednici de acest apelativ, care trebuie rezervat doar lui Hristos. „Ei s-au făcut următori și imitatori ai lui Hristos, cel care
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mai puțin) pentru a face în Algeria porturi și drumuri, pentru a transporta astfel coloni, pentru a le construi case, pentru a le defrișa câmpurile. În felul acesta veți ușura muncitorul francez, veți încuraja munca africană și veți face să rodească comerțul marseiez. Totul iese în profit. Da, acest lucru este adevărat dacă nu se consideră menționatele cincizeci de milioane decât din momentul în care statul le cheltuie, dacă se uită numai unde se duc, nu și de unde vin; dacă ținem
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
depășească. Eroarea lor e simetrică: ratatul transformă ilegitimul limitei de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea ratatului este efectul pe care îl are în conștiință deriva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvinte, căutând prin dicționarele diverselor științe, și mă tentează gândul unei Rostiri filozofice care s-ar putea scrie în marginea acestor expresii. Astăzi, un cuvânt al științei spune, paradoxal, mai mult decât unul al filozofiei, ale cărei concepte nu au rodit și care, în general, amenință să se închidă într-o terminologie tehnică, lipsită de iradiere. Câte, de pildă, din conceptele lui Heidegger au prins? Nici unul, cred. Mie unul îmi spune mai mult expresia "limită de rupere" din fizică decât cea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste. Și totuși nu numai cruzimea aceasta travestită în forma moralizatoare a unei "povestiri pentru copii", nu numai ideea că vulnerabilitatea este însăși esența condiției umane a fost cea care a rodit apoi în mine și mi-a determinat comportamentul. În joc mai era și o problemă de stil. Voisem, ascultând povestea, să nu se vadă cât de tare mă chinui și totuși plânsul mă dăduse de gol. Cineva, chiar dacă era vorba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aflat și se află și astăzi într-o stare aproape deplorabilă. Deprinși a se încrede orbiș în ce produce natura însăși, țăranii noștri așteaptă totul de-a gata fără ca ei să mai îngrijască săpând și gunoid pomii, cari și așa rodesc "cînd sânt anii buni". Această încredere oarbă în ajutorul esclusiv al naturei, disprețuind cu desăvirșire forțele proprii, negreșit a contribuit și ea foarte mult la indolența de care bolește - mai ales în ce privește cultura pomilor - o mare parte a țăranilor noștri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nici un profit curat. Pentru ce? Pentru că țăranii nu-i știu cultiva. Pomii fiind îndeobște prea grămădiți și astfel neavând la dispoziție îndestulă lumină, căldură și spațiu în care să-și întindă rădăcinile și crengile, ei rămân pururea slăbuți și bolnăvicioși, rodind tot numai la doi trei ani odată. De cu primăvară și peste vară adese vedem lighioane întregi de omide despoind pomii până și de muguri, și mlădițe și firește în zadar se trudește unul sau altul a le stârpi pe cât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este avid să absoarbă ca un burete sfaturile unor profesori de excepție pe care i-am avut, ne surprinde. Iată că astăzi ne face să trăim la publicarea „Monografiei Comunei Oncești-Bacău” emoții profesionale, adolescentine, semn că sămânța învățăturilor primite a rodit prin dăruirea colegului nostru. Apreciindu-i rezultatele muncii sale ne face parcă să simțim emoția reverberațiilor ce răsună în memoria noastră auditivă. Rememorăm ecoul glasurilor severe pline de înțelepciune, ale exigenților noștri dascăli (la fel de nenutriți ca și noi, datorită foametea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mod direct la acea mamă care ți-a dat viață. Nu ne putem referi, în continuare, la toate familiile cu mulți copii, ci doar la câteva cu rădăcini adânc înfipte în glia satului, întocmai ca niște arbori seculari care au „rodit” continuu, „lăstărind” și „mugurind”, an de an, tot mai viguros, spre veșnicia familiilor și a satului nostru, familii care merită să rămână și în conștiința generațiilor următoare. Recordul în copii mulți credem că îl dețin, în cadrul comunei noastre familiile Maxim
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de localnici dar și în literatură: „Au înflorit salcâmii la Bârlad, Orașul e-o legendă de ninsoare, Voi tineri, prindeți clipa să nu zboare , Cât florile pe caldarâm nu cad. Am fost și eu ca voi, nutrind răsad Să pot rodi în vremea călătoare, Au înflorit salcâmii la Bârlad Orașul e-o legendă de ninsoare. Ci astăzi, în amurg, ce desfătare Să mă cufund, cum flăcările-mi scad, În amintiri, ca-ntr-un dulce vad, Suava ei tortură mă doboare... Au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]