1,111 matches
-
drum și fără multă greutate opresc În fața fermei. Intru și dau de un om bun la toate. Ferma e mică, 70 ha, dar bine Înzestrată. E Însă În primul rând o fermă de agrement. Parc frumos, multe flori și pomi roditori. Păsări de rasă și o mică dar reușită crescătorie de porci din rasa Poland China. Seamănă mult cu Bazna noastră din Transilvania. Cu ajutorul cheilor pătrundem În interiorul vilei. Mobilă modernă, sufragerie În care totul e organizat pentru eficiența muncii și o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
reprezenta lunga cale ce pornea din Missouri, prin Nebraska, Munții Stâncoși, până la fluviul Columbia, cale lungă de 3.200 km, presărată cu morți și suferințe imense. Ținta celor ce mergeau acolo era renumita vale Villamette, azi una dintre cele mai roditoare regiuni. Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub numele de tragedia convoiului Donner. În 1846, un convoi de 87 de persoane a fost prins de iarnă la poalele Sierrei Nevada. Rămași fără provizii, după ce au Încercat să iasă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
materiale de interes: „Plantați pomi” de C. Tașcă, șeful pepenierei Merișani - Argeș și avea alăturat titlului următoarele: ... „și nu uitați de grădinița de flori”,, înnobilate de ilustrata unor trandafiri. Lor li se adăuga cele „12 porunci de răsădire a pomilor roditori”, emise de M. Mitrafanovici de la Horticola Bucovina: „rătează venele rădăcinilor cu un cuțit ascuțit; unge rădăcinile cu un cir făcut din lut galben și baligă de vacă; sapă gropile mari și late; nu pune în gropi unde vin pomii răsădiți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a-l analiza și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rânduială. Grădini și vii. Căsuțe mici de scândură, ca pentru copii, în mijlocul viilor. Dealuri și văi împădurite. Drumuri albe, pietruite, spălate de ploi. Berării și popicării la umbră și verdeață. Maluri nalte; tunel lung chiar la plecarea din stație. Pomi roditori în lungul liniei ferate. Măcieși în floare și răsuri. Câțiva pini maritimi, hirsuți și morocănoși. Dealuri pietroase, cariere de ciment. Răzbatem iar în valea Dunării. Viena, Linz. Tot traseul austriac e un fel de grădină neîntreruptă. Pretutindeni plantații de pomi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pot deveni colhoznici, plătind numai 20 ruble pe an. Mai lucrează ca ajutor 150 de elevi de școală. Suprafața împărțită în: 71 ha. furaje 213 culturi dintre care Ha. 30 cereale 76 cartofi 62 legume restul diverse: 65 ha. pomi roditori 12 ha. căpșuni 6600 meri tineri vite de muncă 53 vaci (17 mulgătoare) 57 cai 48 porci 116 găini 20 oi 13 stupi albine 65 iepuri de casă dintre acestea unele sunt vite de muncă. Produsele se desfac în colhoz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bizantin-roman, gotic, rococo. Herțegnovi și Cotor. Cotor în fundul golfurilor adânc săpate în munte. Sus zăpezi; jos grădini înflorite. Orice petec de pământ e organizat întărit între lespezi în terase, agonisit de unde putea fi găsit, plantat cu legume, vie și pomi roditori (măslini, castani, smochini, migdali, castani, cireși, piersici etc., palmieri. Coastele muntelui au un amestec sărac de conifere, dintre care se înalță chiparoși lănci negre. Piatră, pietrării și iar piatră și pietrării. Case zidite din piatră cioplită. Localități pustiite în ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Locu-i stele mărunțele,/ Mai presus și mai mărele;/ Întrumerii amândoi/ Locu-i doi luceferei,/ Luceferei ziornicei,/ Ziornicei, ziori de ziuă” (Bumbuiești - Vâlcea). Căldura soarelui și lumina eliberatoare a zorilor sunt fundamentale pentru rolul mitic al feciorului care trebuie să revigoreze capacitatea roditoare a lumii. Hainele cosmice apar și în folclorul medical, ca efect al practicii purificatoare: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele./ Ca soarele m-am luminat,/ La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și îi vor resuscita capacitatea vitală, în ciuda desconsiderării sociale la care sunt supuși ritual. Florea sau Floarea au puteri vegetale consubstanțiale ființei lor, ipostaza totemică a fetei de măritat, reperabilă în orațiile de nuntă, fiind un indiciu suplimentar al frumosului roditor, specific principiului feminin. Un personaj comun baladelor fantastice și basmelor este Arghir. Frații lui mai mari au ratat paza mărului mitic și rămân fără nume. În ambele specii, mezinul este chemat pe un nume lung și surprinzător, dezvăluit în momentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu exagerare, rolul de sacrificiu al eroului mioritic. Comparațiile metaforice de mai sus caracterizează însă viziunea tradițională care face din natură un ideal estetic. Extinsa apropiere de planul vegetal vine în consens cu rolul de erou regenerator al dimensiunii umane roditoare, dar această conotație rămâne periferică sensului poetic din balada III (196), Miorița. Toate animalele devenite accesorii pentru calul excepțional al lui Iorgovan se circumscriu ordinului ofidian, deci momentului precosmogonic, și se identifică cu țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fertile, caracterizează în mod surprinzător celălalt tărâm: „Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le căzuse frunza, și crăcile, și rămurelele, de erau ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune”. Secătuirea energiilor roditoare afectează și planul sacrului, ca un paroxism al degradării, această imagine furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se află lumea, iar în mintea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o paralelă cu colindele care au un vădit caracter marital și unde fata este cea care provoacă flăcăul să-i supună armăsarul ori să-i cucerească cetatea. La fel de potrivită contextului arhetipal apare jelirea arborelui lumii însuși, care simte scăzând puterile roditoare supuse permanent jafului. Un tip aparte de „fală” este cea a ciobanului a cărui turmă e integrată cosmosului: „Și Ion voinicu,/ El s-o lăudatu/ Și s-o răurat/ Căci are oi multe,/ Multe și mărunte,/ Cât îs pietre multe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional prezent acționează aici ca o formă afectivă de imperativ, modelată de probabilitatea că dorința va fi ascultată. Urechile, buzele și picioarele, adică părțile corporale esențiale pentru viața sălbăticiunii, redau verdele plantelor și livezilor (deci pomilor roditori), fac apa fântânilor „vie” și ajută ciobanii în truda lor, această ocupație îmbinând în mod perfect existența vegetală cu cea animală pentru binefacerea oamenilor. „Rege¬nerarea forței active a vegetației își întinde eficiența și asupra regenerării societății umane prin reînnoirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coace/ Din pricina Dul de mar’./ Dul de mare ies-afară;/ Sărea-n vânt, sărea-n pământ,/ Sărea-n vârf de merișor-u,/ Prins-a merele-a mânca,/ Frunzele că-i scuturară,/ Crengile dărăpăna” (CostacheNegri - Galați). Creația ia aici imaginea creștină a pomului roditor, o adaptare mediteraneană a pomului cunoașterii. Acțiunea dulfului de a opri coacerea fructelor este un motiv răspândit mai ales în basme, și o semnificație ar fi încercarea de a împiedica lumea să atingă un anumit nivel al „rodirii”, al ordinii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sufocant. Dar aici nu avem același haos ce irumpe în colindele tip III, 55, Leul, fiindcă florile, iar nu mărăcinii ori iarba sălbatică, pun stăpânire pe trupul fetei. „Solidaritatea mistică dintre femeie și glie” face ca tânăra să trezească forțele roditoare, fiindcă ea însăși are puterea de a crea. În același timp, nu poate fi neglijată implicația thanatică a leagănului și a acoperirii cu flori, dovedită de cântecele funebre în care apar aceste imagini: „...Scoală, Nicolaie, scoală,/ Scoal dje iăș afară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin puterea lor. În acest context, „vânătoarea (îndeletnicire bărbătească) are aceeași însemnătate în viața tribului ca și culesul plantelor sălbatice (îndeletnicire femeiască)”. Ambele scenarii valorifică ocupațiile istorice ale fiecărui sex pentru care caracteristicile ființei devin definitorii. Legătura osmotică cu pământul roditor conferă tinerelor știința intimă a plantelor, a momentului în care puterea lor taumaturgică și magică este în pârg. În colindele tip IV, Portretul fetei frumoase, apele retrase (la porunca fetei, în alte texte ceremoniale) lasă în urmă un sol proaspăt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Singularizarea fecioarei în grupul său constituie preambulul pentru portretul ei superlativ, ce folosește metale nobile în descrierea fizionomiei. Culesul ei este diferit prin recoltarea unitară a florilor, fără o distincție aparentă, ca o încercare de înglobare totală a puterilor estetice roditoare. Efortul de asimilare răpește bogăția câmpiilor: „La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat,/ Luncile mi le-au spălat./ Apoi soare-au răsărit,/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră,/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar pielea târgului,/ Tăbăcari s-o tăbăcească,/ Parale să-ți dobândească./ Păru-l dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ reprezintă „un simbol de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei aduce pâine coaptă de-acolo din pădurea aia, eu-ț’ tai capu!” (Voia - Dâmbovița). Defrișarea solicitată anulează existența spațiului inițiatic, ca închidere a accesului în sacru, ulterioară cunoașterii lui. Dimensiunea inițiatică se convertește într-un simbol al civilizației, forța roditoare a grâului vine direct din trezirea principiului germinativ al genezei, prin coborârea rituală în mit. Fiecare cerință vine însoțită de amenințarea cu decapitarea, ce se opune la nivel magic morții simbolice. Ratarea probelor impune dispariția definitivă a tânărului care nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nopții, ca metaforă a lumii de dinainte de creație. Regimul nocturn este propriu stării fetale, concepția materiei se împlinește în securitatea claustrantă a întunericului fertil. Ivirea soarelui pe produsul modelat social este sinonim cu ziua dintâi a lumii, fiindcă forțele ei roditoare se află la apogeu. Alteori dealul și șesul sunt indicate ca spații ce trebuie subsumate domeniului uman, iar geografia contingentului se supune eforturilor de expansiune menită a hrăni comunitatea umană. Și în balade și în basme, mirelui i se mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învățământ care propunea să "cercetăm cum se comportă agricultorul la noi și în alte părți, ce a reușit să facă și în ce fel"60. Alături de învățători ca Vasile Lovinescu și Constantin Mercore, autorii unor lucrări ca "Pepiniera de pomi roditori și plantațiile definitive", "Cultura mărului", "Călăuza generală a pomicultorului" sau revista "Grădina Gospodarului", Gh. Rădășanu a dus o largă campanie de popularizare a pomiculturii și de răspândire a puieților și a materialului săditor 61. Satul Bogata fiind situat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
râpi și ponoare să facă un sat de grădini și gospodării frumoase"76, iar Grigore Sturzu, tot cu o remarcabilă activitate, preciza: "Dacă vestitului sat pomicol Rădășeni i-au trebuit generații întregi ca să ajungă azi o grădină imensă de pomi roditori, apoi satului Bogata i-a fost de ajuns doar viața de dascăl a lui Gh. N. Rădășanu"77. Articolul "Merii din dumbrava minunată" scris de Graziela Vîntu, în cotidianul "România liberă" din 9 iunie 1967, ne înfățișează opera acestui învățător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost numit învățător în comuna Sasca, satul Sasca Mare unde am stat 2 luni. Și la 1 Ianuar 1908, am fost mutat la Bogata satul meu prea drag unde îs și azi. În viața mea, mi-au fost dragi pomii roditori chiar din școala normală. Mi-au fost dragi și stupii tot din școala normală, unde am văzut întâi stupi sistematici, și am avut și un apicultor francez, de mare valoare și pe care îl chema Le Corme, și noi ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cât ți-a pus dl Inspector Școlar la Inspecția pentru gradul II ? ". Nu știu. "Măi Rădășanu, ți-a pus nota 9 și că tare i-ai plăcut cum te-ai prezentat tu și mai ales și cu pepinieră de pomi roditori, f. bine îngrijiți ". Și iarna în 1915 a doua zi de Sf. Ioan în 6-7 Ianuarie am fost chemați să dăm examen la Iași. Și era un ger afară și o prăpădenie de să ferească Dumnezeu. Și ne-am băgat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
grădinei lui Vasile Simion Pădurariu. Om foarte răutăcios, l-a lăsat să-l tae că-i umbrea în grădină. Azi cui mai umbrește că-i mort și V.S.Pădurariu și T.Pînzariu care l-a tăiat? Oamenii care tae copaci roditori îs oameni fără simțire îs niște adevărate dihănii cu chip de om. Așa s-a mai găsit un nebun care a tăiat falnicul stejar de pe muchea dealului, care desparte valea râului Moldova de a Șomuzului. Și știai că în stânga îs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]