157,599 matches
-
în profunzime structura limbii; numai cine identifică punctele ambigue ale sistemului poate să-l prezinte corect altora. Interesul principal al cărții rămîne desigur cel științific: sînt propuse teme prea puțin studiate în gramatica românească - partitivul, categoria non-numărabilelor, raportul generic / individualizant, rolul emfazei - și sînt regîndite altele, mai discutate în trecut - tranzitivitatea, pasivul, raportul dintre sintetic și analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd, în
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
la medicament), transformarea articolului lu(i) în „marcator analitic de caz pentru formele care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de individualizare în construcții cu „dublă articulare”, precum lu șefu’, rolul articolului în adaptarea împrumuturilor recente la sistemul morfosintactic românesc, extinderea clasei de adjective invariabile etc. Un discurs clar, impecabil articulat și permanent susținut de mulțimea exemplelor e stimulativ deopotrivă în planul științific (prin numeroase sugestii pe care le oferă pentru
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
realizeze un film care obține un Oscar; pentru scenariu, e adevărat! Norocosului Polanski, „Chinatown” îi scosese în cale unul dintre cei mai buni scenariști ai momentului (Robert Towne - nașul „Nașului”, „Bonnie & Clyde” etc.) care scrisese subiectul avîndu-l în minte pentru rolul lui Gittes, pe cel care îi fusese coleg de camera în studenție: Jack Nicholson. Într-un interviu acordat lui John Brady mai tîrziu, în anii ’80, Towne și-a amintit cît de greu i-a fost să lucreze cu încăpățînatul
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
tradiționale. Dar e o tradiție deviată, eretică. Înregistrăm un compendiu liber al vieții țărănești care nu se lasă doborîtă de spaimă în fața sfîrșitului fatal, gata mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
eșecul e un accident educativ. E perioada în care devine mistic, cu o credință șchioapă, latentă, pe toată viața. Doar astfel se maturizează și pricepe că sărăcia și frustrările de orice fel nu înseamnă nimic. Că dacă n-au nici un rol în educație au un sens metafizic. „Fericiți cei săraci, că aceia se vor milui.“ Prima achiziție comportamentală prețioasă. Slăbesc reflexele de agregare. S-a plictisit de meciurile și berile de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
desparte de Vestitor, ca și cum Ea nici nu are voie să-l vadă, cel mult să-l audă, - are figura tuturor celorlalte ființe idealizate, tuturor madonelor, fiind tot Venus, păgâna, născându-se, tot Primavera fermecând întreg Pământul, aici căpătând un alt rol, creștin, ce-i drept, asta fiind situația... Fecioara pare complice; patu-i frumos făcut, întins, pictat în prim plan, la vedere, să n-avem vorbe... Ca neatins! șoptește în spatele meu cineva explicându-i cuiva... Dogma, nu? se cuvine respectată. Cenzura noastră
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
prin gînd nu ne trece că acest comportament al umanității din zorii existenței sale nu numai că nu a dispărut, dar el chiar a sporit, diversificîndu-și formele de manifestare. A coborît în istorie și însoțește, cumva, marile dezlănțuiri colective. Și rolul imaginii din peșteră, cu toată încărcătura sa magico-simbolică, ori poate cu mai mult decît atît, îl preiau acum statuile. Tăcutele, profanele și ignoratele statui care ne mai animă piețele sau alte spații publice. Dacă în mod obișnuit trecem pe lîngă
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
mai e nevoie și de un moment de start clar precizat. De un semn venit din partea Puterii că s-a terminat cu găștile, că judecătorii care împart dreptatea după ureche trebuie să-și teamă scaunele. Că procurorii care își confundă rolul cu cel al avocaților au de ales între șomaj, avocatură și funcția pentru care iau bani din partea contribuabilului și, în sfîrșit, că polițiștii care n-au chef să facă cercetări împotriva anumitor persoane au drumul larg deschis spre alte îndeletniciri
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
Năstase nu e capabilă să asigure „igiena” cerută de Occident. Ca principali producători de mizerie morală, năstăsioții n-au cum, obiectiv vorbind, să facă, începând de mâine, contrarul potlogăriilor comise până acum. Justiția a avut și are în continuare un rol imens în propagarea modelului mafiot tutelat de guvern, parlament și președinție. În loc să le bată el obrazul corupților, aceștia pot s-o facă nu doar mai rapid, ci și cu argumente: „Toa-șu prim, se poate să ne superi? Tocmai pe noi
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
Cadrul, pretextul romanului este artificial și schematic. Și nici stilul nu prea ajută. Ritmul este prea grăbit lăsând relatarea preliminară fără consistență, o narațiune falsă, golită de emoții. Există mult nenatural într-un incipit care ar fi trebuit să aibă rolul fundamental de captatio. Astfel, mult așteptatul jurnal, „menit să modifice profund părerile despre secolul douăzeci, văzut din București”, se arată, încă înainte de a fi cunoscut, o făcătură. Până la urmă, conținutul misterioaselor și periculoaselor însemnări care ar fi cuprins „tot ce
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
adevărului într-o investigație pâcloasă, personaj arhiprezent în toată proza anilor ’60 care a supralicitat atât strategiile confuziei și ale indeterminării. Ar mai putea fi trecute la motive recurente manuscrisul fabulos de sertar și așa-zisul cerc al inițiaților cu rol de martori-propovăduitori. Rețin însă o semnificație profundă, și anume că, așa cum nici înainte de ’89 adevărul istoric nu putea fi rostit integral (motivele erau atunci exclusiv politice), nici după revoluție adevărul nu este mai ușor de formulat. Din motive de dispariție
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
mulțime de vorbe și expresii, în urma constatării că sunt insuficiente cele peste 60.000 de cuvinte existente în DEX pentru a ne înțelege și noi ca oamenii... Noile noțiuni, ținând de inovații și chiar invenții lingvistice, prin ineditul lor, au rolul de a băga în mintea telespectatorilor ideea că, așa cum „veșnicia s-a născut la sat”, voia bună, râsul și atmosfera deconectantă, se naște dimineață de dimineață la „Realitatea Tv”, în sufrageria emisiunii „Trezirea bruscă la realitate”. Fiind o chestiune de
Ne-trezirea (bruscă) la... „realitatea TV” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13177_a_14502]
-
mică orchestră, dirijată de Knut Jensen, execută o cantată de Buxtehude despre cele șapte părți ale corpului lui Iisus („ad pedes”, „ad genua”, „ad manus”, „ad latus” etc.), cântată de studenți ai renumitei „Schola cantorum basilensis”, care, în costume și roluri de chelneri, servesc o cină somptuoasă. Punerea în scenă, aparținând lui Björn Jensen, fratele dirijorului, este de un suprarealism decent, ideea fiind că acei servitori, în pauzele lor de lucru, descoperă mai multe aspecte ale morții, în relație cu structura
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
Însoțește poeziile și În care redactorii afirmă că s-au găsit În halatul poetului după moarte). 2. Grigore Manolescu este vestitul actor (1857-1893) care a jucat În mai toate piesele lui I.L.Caragiale dar s-a ilustrat mai ales În rolul lui Hamlet. A se face legătura care poate fi doar Întâmplătoare cu caricatură cunoscută a dr. Sutu hamletizând pe un craniu uman (vezi caricatură În cartea noastră, „A doua viața a lui Eminescu”). Gr. Manolescu era și colaborator la Fântână Blandusiei
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
se joace piesă de teatru „Lais” la Teatrul Național câștigând, astfel, niște bani. Sunt chiar știri de presă: „Piesă În versuri a lui Eminescu, prezentată Teatrului Național, se va pune În repetiție peste 2-3 zile. D. C. Nottara va ține rolul de prim amorez din piesă, iar rolul Laisei se va Încredință unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). Directorul Teatrului Național era, Încă, I. L. Caragiale, care va pleca În curând din țară, În călătorie de nuntă, si apoi Își va da
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Teatrul Național câștigând, astfel, niște bani. Sunt chiar știri de presă: „Piesă În versuri a lui Eminescu, prezentată Teatrului Național, se va pune În repetiție peste 2-3 zile. D. C. Nottara va ține rolul de prim amorez din piesă, iar rolul Laisei se va Încredință unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). Directorul Teatrului Național era, Încă, I. L. Caragiale, care va pleca În curând din țară, În călătorie de nuntă, si apoi Își va da demisia la presiunea actorilor; Grigore Manolescu nu
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect enigmatic și tulburător și să pună în cauză mijloacele de reprezentare. Genette o asociază, de asemenea, cu înșelătoria, prefăcătoria, cu jocul de roluri, atribuindu-i și o anumită încărcătură ludică. De altfel, frecvența termenului ludic în volum exprimă, și în acest fel statistic, interesul crescînd pentru ludic și ludicitate, care știm dintr-un interviu, constituie o formă de ficțiune și creativitate pentru Gérard
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
deviantă în raport cu adevărul ce se cere escamotat cu meșteșug. Autorul dezvoltă o minuțioasă strategie de a oculta și de a face uitată o secvență capitală a nuvelei, prima, foarte redusă ca volum în economia de ansamblu a textului și având rolul de simplă, suspect de nevinovată introducere într-o poveste ale cărei puncte de interes sunt plasate orbitor în cu totul alte zone ale narațiunii. De altfel, până la finalul Inspecțiunii, nimeni nu mai face vreo referire la scena din berărie! În
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
O echipă care merge prost, financiar. Și care nu-i aduce nici glorie. Așa că băiatul de cartier s-a gîndit, ajutat se pare de alții, să transforme o afacere proastă într-o combinație politică profitabilă. Imediat ce și-a intrat în rol, Becali a început să i-o tragă lui CVTudor pe terenul comun al limbajului de periferie cu care șeful peremist și-a făcut reputație de pamfletar și carieră de om politic. Așa că voturile de la galerie pe care putea conta pînă
Fenomenul Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13202_a_14527]
-
istoricii, abia dacă reușim să cunoaștem câte ceva din trecut. Ce să mai vorbim despre viitor ? Sigur, e normal să ne pronunțăm și asupra viitorului, dar de cele mai multe ori greșim. Însă am sentimentul că istoria nu mai joacă în viața comunităților rolul pe care l-a jucat mai ales în secolul al XIX-lea, atunci când s-au constituit identitățile naționale și când s-a mizat foarte mult pe istorie. S-ar putea ca lumea spre care ne îndreptăm să aducă o eclipsă
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
din asta și să facă momente emoționante. Cu aplauze la scenă deschisă. Adriana Trandafir găsește mereu un ton corect, fără patetisme și efuziuni, fără supralicitări pe partitura Mamei. Pe Liviu Timuș l-am găsit inexpresiv - lucru rar la el - în rolul Tatălui. Pavel Bartoș în Paul este o apariție credibilă, vie, cu diferențe marcate în atitudini, curățat bine de clișee. Spectacolul va incita - piesa este tradusă minunat de Victor Scoradeț - sînt sigură. Poate își va preciza și publicul, la prima întîlnire
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
tip de articol prezintă (ar trebui să prezinte) punctul de vedere al publicației respective în legătură cu o problemă care ține, la momentul respectiv, capul de afiș al actualității. Editorialul trebuie, de aceea, să fie semnat de o persoană care ocupă un rol proeminent în conducerea revistei sau a cărei voce de mare autoritate se identifică de multă vreme cu publicația în cauză. Exceptînd unele cazuri speciale, editorialele sînt articole de dimensiuni fixe, relativ reduse, publicate cel mai adesea în același loc de pe
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
editorialele sale sînt o combinație a preocupărilor publicistului Nicolae Manolescu din rubricile care l-au făcut celebru: Cronica literară, Ochiul magic și Teme. Cele mai multe dintre texte se află la confluența dintre literatură și politică și discută dintr-o perspectivă morală rolul jucat de scriitori în societatea românească dinainte și de după evenimentele din decembrie 1989. Altele pornesc de la pretextul unor aniversări pentru a repune în discuție actualitatea scriitorilor mai mult sau mai puțin clasici. În fine, o a treia categorie de însemnări
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
cinematografiei românești). În filmul lui Pintilie, Rebengiuc face un mare spectacol din starea de tensiune conținută, a unui om care simte viața fugindu-i de sub picioare: un personaj incandescent, cu arderea născută, mereu, din implozia banalului. În timp ce Răzvan Vasilescu, în rolul opusului Flo, e explozia banalului, și ferocitatea lui domestică. Coca Bloos - nevasta colonelului - e fascinantă în suplețea cu care trece de la imaginea de crisalidă a durerii la fericirea de copil fermecat de paradisul uitării. Jumătatea lui Flo e concepută cu
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
un lung articol al dlui Andrei Pleșu rememorează afacerea cu transcendentalii din 1982 din punctul de vedere al uneia dintre victime. Cum alte victime n-au povestit nimic, avem o primă relatare a opresiunii antiintelectuale care a succedat interzicerii ședințelor. Rolul colegilor întru literatură ai dlui Pleșu merită a fi reținut. Mai ales al dlui Adrian Păunescu: pentru a-l ajuta pe proaspătul șomer, A.P. vrea musai un memoriu adresat lui personal (copia celui adresat lui Ceaușescu nu-l ispitește) și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]