1,470 matches
-
era când faună tropicală, când floră; / în păr avea plantații necuprinse de secară”; în „măscăriciul rampei” se vede pe sine însuși). Impresia generală e una de frondă juvenilă, însă aici se întrezărește un lirism structural. Acesta trece în prim-planul romanțelor sentimentale (și ele subminate de acorduri burlești) din Licențe emotive și din volumele care vor urma: Poezii (1988), Paletă de amurg (1991), General Museum (2001). Amprenta timpului ajuns în impasul amiezii, moment simbolic ce desparte sensul ascendent al existenței de
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori cu o tehnică simbolistă. Vocea de pe proră din grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare i-ar fi procedeele, poetul continuă să fie
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
cântece românești, în care accentuează rolul instructiv și formativ al demersului, acela de a pune „în mâna fraților din America și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare”. Poetul, întărit în convingerea că „atâta vreme cât vom cânta, nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae Novac și
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
1939), Cântec de țărână (1939), Cetățile înecate (1941), Carnet de soldat. Poet sensibil, cu înclinație spre lirismul nostalgic, el nu se poate sustrage total influențelor și în multe versuri se pot depista cu ușurință rezonanțe argheziene sau chiar timbrul de romanță din Intimă de Cincinat Pavelescu. Atent la valoarea sonoră a cuvântului și la forța sugestivă a imaginii, R. cizelează cu grijă versul, asociind, nu o dată, vizualul cu auditivul, în tablouri memorabile. Nu se ferește să îmbine (uneori bizar) lirismul cu
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
de linia tradițională și de a respinge academismul, în vederea impunerii unui nou mod de a scrie, proiect susținut de tinerii scriitori grupați în jurul ei. Se inserează versuri, proza, studii, biografii, traduceri, revista revistelor, semnalări editoriale. Colaborează cu poezie I. Minulescu (Romanța regelui), N. Davidescu (De profundis), Eugeniu Ștefănescu, Eugeniu Sperantia, Mihail Cruceanu, cu proza sunt prezenți Th. Cornel (În preajma nebuniei), I. Minulescu ( În grădina prietenului meu), Mihail Cruceanu (Spre mare), studii și articole scriu N. Davidescu (Villiers de l’Isle-Adam), I.
REVISTA CELORLALŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289188_a_290517]
-
Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
poet de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
primește acum sprijinul unor contacte dramatice cu spectacolul suferinței umane și totodată e confirmată de îndemnuri foarte încrezătoare, venite succesiv din partea unor autorități critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
poezie (Secreta mea durere, Sonetul lui Arvers, poeme de Alfred de Musset), colaborările la „Satyrul”, gazeta lui B. P. Hasdeu (semnate San-Huang-Ki și Tschao-Wan-Ki), cronici teatrale în „Românul” și o conferință-protest împotriva valului de imitații din roman, Despre influința lecturei romanțelor streine, publicată în „Atheneul român” (1867), e tot ce a rămas de la N. Manuscrisele conțin extrase din viața lui J. J. Winckelmann, fragmente ale unor articole despre originea, esența și decadența artei, cât și o piesă de teatru, Van Buck
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
iar C. Xeni tălmăcește din Bürger, din Heine și câteva anacreontice. În P.l. se tipăresc pentru prima dată versuri din ciclul În grădină al lui D. Anghel și traduceri din poezia populară spaniolă, italiană, maghiară etc. ale aceluiași, Cântec și Romanță de St. O. Iosif, anecdotele lui Petre Liciu. Proza ilustrează mai bine decât versurile orientarea tradiționalistă și populară a revistei. V. A. Urechia dă schițe memorialistice, Ion Gorun, Eugeniu P. Botez (Jean Bart), Șt. Basarabeanu (V. Crăsescu), Constanța Hodoș, Artur
PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
cioplitor de stele”, îi dăruiește „fiorul unei clipe” de vrajă în plimbările sub „clar de lună”, dar tot ea îl supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește „inima mea caldă”. Numai atunci când, aidoma parnasienilor, își vede iubita înveșnicită prin grația cuvântului
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
degete îmi sunt precept,/ toate-n mânuri le-oi petrece/ spre Eonul înțelept,/ care-o ști de altă Lege,/ de Frumos, de Bun și Drept.” Muzicalitatea versului eminescian, imposibil de recunoscut aici, se regăsește în poemele erotice, croite după modelul romanțelor: „! ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume,/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul,/ lin pornit și-ncheiat lin,/ ca-ntr-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926; Grădina de sidef, București, 1926; Floarea lui Sânzien (în
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Povestea vorbei” (1897), cu poeziile Gândurile și Așteptare, semnate I.M. Nirvan și I.M. Până la 1900 publică versuri în „Foaia interesantă”, „Foaia pentru toți”, „Moda ilustrată”, „Carmen”, „Evenimentul”, „Adevărul de joi”. Începe să fie remarcat în 1906-1907, când îi apar primele romanțe în „Viața literară”, „Viața românească” și „Convorbiri critice” (În orașul cu trei sute de biserici stârnește interesul și entuziasmul lui I.L. Caragiale, exprimate într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, directorul revistei). Debutul editorial are loc în 1908, cu Romanțe pentru mai
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
apar primele romanțe în „Viața literară”, „Viața românească” și „Convorbiri critice” (În orașul cu trei sute de biserici stârnește interesul și entuziasmul lui I.L. Caragiale, exprimate într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, directorul revistei). Debutul editorial are loc în 1908, cu Romanțe pentru mai târziu. Tot în 1908 debutează și ca prozator, cu Casa cu geamurile portocalii. Devine o figură cunoscută a cafenelei literare și unul dintre promotorii modernismului în literatura epocii, altfel marcată puternic fie de posteminescianism, fie de un tradiționalism
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și Al. Macedonski. Înrîurirea simbolismului francez a produs mutația stilistică spre o formulă originală, numită mai târziu minulescianism. Prezența poetică a lui M. se impune în forță atât în revistele vremii, cât, mai ales, prin volumele din 1908 și 1913 - Romanțe pentru mai târziu și De vorbă cu mine însumi -, propunând publicului romanța simbolistă, un model accesibil al poeziei moderne, și odată cu ea o nouă estetică, promovată și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe care o declanșează fac din M. un promotor al simbolismului, un catalizator al liricii moderne, încă timid reprezentată în epocă. Rețeta succesului minulescian constă în alegerea romanței - specie cu tradiție în literatura română (de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
lui I. Minulescu conține, totuși, pe alocuri, o gândire muzicală [...]. Succesul poeziei minulesciene nu vine însă de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioară; ea e cea mai sonoră și declamatoare poezie din literatura noastră actuală. E. LOVINESCU SCRIERI: Romanțe pentru mai târziu, București, 1908; Casa cu geamurile portocalii, București, 1908; De vorbă cu mine însumi, cu ilustrații de Iser, București, 1913; Măști de bronz și lampioane de porțelan, București, 1920; Pleacă berzele, București, 1921; Lulu Popescu, București, 1921; Roșu
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Călinescu, București, 1966; Bucureștii tinereții mele..., îngr. Mioara Minulescu, pref. Emil Manu, București, 1969; Banchetul meu, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1971; Opere, I-IV, îngr. Emil Manu, pref. Mihai Gafița, București, 1974-1983; Versuri, postfață Gabriela Omăt, București, 1975; Romanțe pentru mai târziu, îngr. Marcela Radu, Craiova, 1984; Versuri, îngr. și postfață Simion Mioc, Timișoara, 1985; Versuri și proză, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1986; Proză, postfață I. D. Bălan, București, 1986; Corigent la limba română și alte proze, îngr
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în „Pagini literare”, „Litere și arte”, „Flacăra” ș.a. Apreciat de Macedonski pentru „silințele de a exprima un fond estetic”, M. împrumută de la maestru efuziunile în fața florilor exotice și a pietrelor prețioase. Predominante sunt însă declamațiile galante și sentimentalismul minor, de romanță. Melodramatic sunt tratate și unele teme sociale (Cerșetorul), dar nu lipsesc câteva acorduri mai originale, ce puteau să justifice perseverarea. Acaparat de profesiune ori, poate, lucid, M. a abandonat curând preocupările lirice. Traducerile, apărute în presă sau incluse în volumul
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
Știri telegrafice”, „Baba Hârca”, „Umblând printre oameni”, „Vuța și Chiva”, „Poșta Calicului”. Sunt publicate versuri, proză, scenete de profil, dar și sentințe morale sau articole politice pe ton grav, precum și lirică sentimentală. Se reproduc pagini din G. Ranetti, G. Topîrceanu (Romanță autumnală, Balada unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile lui I. L. Caragiale (satira Mic și mare și două epigrame). Într-o notiță inserată în numărul 9 din 1883, e condamnată epigrama lui Al. Macedonski la adresa lui Eminescu. O relatare
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
Alte munci mi te-au chemat departe/ Și acum, ce rar ne întâlnim!/ Uneori în calde seri, târziu,/ Vara toată, nu suntem alături/ Iarna, pașii noștri pe omături/ Urme-alăturate nu înscriu. Era oare nevoie ca Almanahul literar să reînvie moda romanțelor ieftine, care se tipăreau cu zecile în broșurele de cântece, acum două sau trei decenii?(...) Cu uimire am citit poezia lui V. Felea Iubește sportul: Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
preferințele lui se îndreaptă spre José-Maria de Hérédia, pe care intenționa să-l transpună în întregime în românește. Tălmăcirile, rămase în bună parte în pagini de revistă, poartă amprenta propriei sentimentalități, care îi dictează de multe ori și selecția („cântece”, „romanțe”, „sonete”). A dat o versiune cuminte unor stanțe de Ch.-Ad. Cantacuzène. În fine, a tradus două sonete de Shakespeare, dar marea probă la care s-a supus este Hamlet. Alți dramaturgi de care s-a apropiat ca traducător sunt
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]