3,927 matches
-
, Doina (5.X.1950, București), poetă, eseistă și editoare. Este fiica Elenei (n. Melnic) și a lui Gheorghe Uricariu, ofițer; prenumele la naștere: Smaranda Elena Doina. Urmează la București liceul (1961-1969) și Facultatea de Limbi Romanice, secția română-franceză (1969-1973). După câțiva ani ca liber-profesionistă, între 1979 și 1981 va fi secretar literar la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, apoi redactor la Editura Eminescu. Va funcționa aici până în 1992. După 1989 devine și directoarea editurilor Olimp, Universalia
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
complementară în filologia italiană, devine traducătoare la Secția de documentare a Institutului de Studii Sud-Est Europene din Praga (1968- 1969). Face un stagiu la Institutul de Limbi și Literaturi Străine (1969-1972), iar în 1982 devine lector la Catedra de limbi romanice a Universității pragheze. Atât lucrarea sa de diplomă, cât și teza de candidat în științe au avut ca subiecte literatura română: Viața și opera lui B. Fundoianu-Fondane și Romanele lui G. Călinescu. În 1991 contribuie la înființarea Asociației Cehoslovacia-România (azi
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
fi naturalizat în 1955. Gazetar în primii ani de ședere aici, în 1947 intra în învățământ, la Facultatea de Științe Politice, predând un curs despre statele europene, pe care il consacră în bună măsură României. Un timp profesor de filologie romanica la Universitatea din Barcelona, în 1953 devine titularul Catedrei de filosofia culturii și estetică la Universitatea Complutense din Madrid și în 1971 titularul Departamentului de filosofia culturii, estetică și arta. Preda, de asemenea, ca visiting professor, la universități din Romă
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Morariu (1935-1936). Profesor la Fălticeni, dar locuind cu intermitențe în București, audiază cursurile lui Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu ș.a. Își continuă studiile la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses și la Sorbona (1938-1941), preocupat de literatura comparată și lingvistică, îndeosebi de lingvistica romanică. În 1940 îi prezintă lui N. Iorga teza de doctorat în istorie La Pensée française et le problème de l’union de tous les roumains, dar nu va ajunge să o susțină, savantul fiind asasinat. Pentru obținerea doctoratului la Sorbona
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
în perspectivă comparată, București, 1971, 239-267; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 231-244; Dicț. lit. 1900, 934; Cezar Tabarcea, Poetica proverbului, București, 1982; Constantin Negreanu, Structura proverbelor românești, București, 1983; Gabriel Gheorghe, Proverbe românești și proverbele lumii romanice, București, 1996; Constantin Negreanu, Alexandru Stănciulescu-Bârda, Istoria proverbului românesc, Bârda, 1998; Stelian Dumistrăcel, Dicționar de expresii românești, Iași, 2001; Pavel Ruxăndoiu, Proverb și context, București, 2003. L. Bd.
ZICATOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290736_a_292065]
-
culturii românești”, cât și ecouri ale culturii românești în Italia, revista pune în evidență perspective de analiză comparatistă, dintre care cele mai frecvente sunt studiul receptării fenomenelor literare și tematologia. Printre colaboratori se află nume importante în domeniul italienisticii, lingvisticii romanice, literaturii universale și comparate : Al. Ciorănescu (Teatrul lui Metastasio în România, Machiavel et Saint-Barthélemy), Mariana Rarincescu (Duiliu Zamfirescu și Italia), Nina Façon (Benedetto Croce în cultura română), Dan Simonescu (Cesar Bolliac, traducător din Ariosto), Alexandrina Mititelu (Leopardi în critica și
STUDII ITALIENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289991_a_291320]
-
Sabina Cornelia (25.III.1912, Târgoviște - 3.V. 1989, București), folclorist. Învață mai întâi în orașul natal și urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1930-1934), devenind aici asistent suplinitor (1934-1938) la Catedra de dialectologie și folclor romanic, asistent definitiv (1938-1947) la Catedra de istoria literaturii române vechi, șef de lucrări (1947-1952) la Catedra de literatură română modernă, iar ulterior cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor din București (1953-1970). Rezultatele cercetărilor proprii le publică în „Demos
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
al lui Ioan Tănase, învățător. Începe școala în satul natal, continuând-o la Sibiu (1921-1924), unde va frecventa și Liceul „Gheorghe Lazăr” (1924-1931), apoi urmează Facultatea de Litere, secția franceză, a Universității din Cluj (1931-1935). Reținut la Catedra de limbi romanice, va funcționa, în paralel, ca suplinitor în învățământul liceal. Bursier al Statului francez la Universitaea din Montpellier (1938-1943), își susține doctoratul de stat sub îndrumarea romanistului Jean Bourciez, cu lucrarea Essai sur la valeur et les emplois du subjonctif en
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
la reintroducerea limbilor străine în învățământul superior, asistent de franceză la Institutul Agronomic, apoi, din 1956, lector la Universitate. În 1964, în urma recunoașterii doctoratului obținut în Franța, devine conferențiar. Din 1966 i se încredințează, în calitate de profesor, organizarea Catedrei de limbi romanice de la Facultatea de Filologie, recent înființată, a Universității din Timișoara, unde rămâne până la pensionare (1974). Va mai funcționa la universități particulare din același oraș în 1991-1992 și în 1996-1997. Ca romanist, colaborează la prestigioase publicații din țară și din străinătate
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
la prestigioase publicații din țară și din străinătate: „La France latine”, „Revue de linguistique romane”, „Dacoromania”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revue internationale d’onomastique”, „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, „Manuscriptum”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis Babeș-Bolyai”, „Revista de filologie romanică și germanică”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Membru al unor societăți științifice europene, dintre lucrările sale au fost apreciate Cours pratique de prononciation française (1964), La Prononciation du français contemporain (1972) și Le Français contemporain. Morphologie (I-III, 1973-1978), ultimele
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Familia”, „România literară”) publică recenzii, versuri, traduceri, proză și piese de teatru, între care Penelopa ’54 (Există Dumnezeu) (1993), Popa Marcu (1994), Legenda Mănăstirii Argeșului (1998). În lunga sa viață, T. a desfășurat o notabilă activitate de traducător din literaturile romanice. Risipite în publicațiile vremii au rămas versiuni din poezia franceză, de la Charles d’Orléans și reprezentanți ai Pleiadei până la simboliști și parnasieni ori la Charles Péguy. În 1938 îi apare la Sibiu tălmăcirea piesei într-un act Doctor Death de la
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
1983 este și lector de limbă, cultură și civilizație românească la Universitatea din Köln. Din 1986 își continuă munca de cercetător și de profesor la Romanisches Seminar al aceleiași universități. Propune și obține introducerea unui curs privitor la literaturile populare romanice în programul de învățământ al Universității din Köln. Doctor docent din 1993, este numit profesor la Facultatea de Filosofie. Începând cu anul 2001, devine și visiting professor la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, ținând cursuri de
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
al Universității din Köln. Doctor docent din 1993, este numit profesor la Facultatea de Filosofie. Începând cu anul 2001, devine și visiting professor la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, ținând cursuri de antropologie culturală a popoarelor romanice. A fost fondator și redactor la „Anuarul de folclor” (1980-1983), membru în colectivul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”, colaborator la „Revista de folclor”, unde, în 1958, a debutat, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Anuarul Arhivei de Folclor
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
IV (dedicat secolului al IV-lea). 41. Ibidem. Capitolul VIItc "Capitolul VII" Ambiguitatea curriculumului cenobitictc "Ambiguitatea curriculumului cenobitic" 7.1. Coenobium - o școală pregătitoaretc "7.1. Coenobium - o școală pregătitoare" În preajma anului 100 d.Hr. și în veacul următor, lumea romanică părea totuși pradă unei regressio ad inferos: legile, normele și cutumele s-au erodat în doar câteva decenii; autoritatea principilor efemeri a devenit volatilă; violențele de tot felul s-au răspândit în Imperiul care își pierduse orgoliul de atotstăpânitor și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
P.-L. publică studii istorice, filologice și arheologice privitoare la problemele formării poporului și a limbii române, continuității daco-romane, precum și ale Evului Mediu românesc: Tablele cerate descoperite în Transilvania (1890), Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice medievale (1939), Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă (1941), antologia Dacia în autorii clasici (I-II, 1943). Cea mai importantă contribuție istoriografică a sa o constituie alcătuirea unui vast corpus de surse narative clasice și
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
lui Horațiu, București, 1895; Eutropius, Istoria romană, București, 1916, Corespondența lui Pliniu cu împăratul Traian, București, 1920; Lucian, Toxaris sau prietenia. Convorbire între un grec și un scyth, București, 1924; Cicero, Discursul pentru Archias, București, 1925. Repere bibliografice: Cezar Papacostea, „Romanica”, „Orpheus”, 1926, 1; V. Al. Georgescu, „Istoria literaturii latine pe bază de texte”, RC, 1929, 1; I. D. Suciu, Gheorghe Popa-Lisseanu, RIR, 1945, 15; P. Grigoriu, Gheorghe Popa-Lisseanu și educarea conștiinței naționale, „București. Materiale de istorie și istoriografie”, 1980, 10; Rusu
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
ce au urmat îl determină să rămână definitiv în Italia. În 1945 - 1946 conduce Lectoratul de limba și literatura română de la Universitatea din Milano, iar în 1947 se întoarce la Roma ca profesor secundar , mai târziu devenind asistent de filologie romanică la Universitatea de Stat. Are o intensă activitate în presă, încercând să popularizeze valori ale literaturii române atât prin articole critice, cât și prin traduceri, găzduite într-o revistă precum „Caravella” sau în volume. Publică în versiune italiană Artă și
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
și traducător. Este fiul Zoei (n. Ștefan) și al lui Vasile Popescu, țărani. În București face școala primară „A.T. Laurian” și Liceul „Matei Basarab”, iar în 1936 va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în filologie romanică. Urmează studii de specializare la Dijon și Paris (1938-1939). Scurt timp este profesor suplinitor, bibliotecar, apoi secretar de redacție la ziarul „Timpul”, la revista „Sociologie română” a Institutului Social Român, condus de D. Gusti, redactor la Radio București (1945-1948), iar
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie matricele stilistice specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox, indic, european, american, eladic, romanic, francez, spaniol, italian, germanic, englez, rus (Stiluri de viață, 1937). Interpretarea culturii în perspectiva existențialismului e tema lucrărilor Prezența divină în filosofia contemporană (1942), Invitații - la Frumos, Poezie, Credință, Înțelepciune, Metafizică, Moarte, Aventură, Câmp, Tradiție, Comuniune, Românism, Eroism (1941), În
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
pe cititor în situarea operei lui Cervantes în viață literară, culturală și socială din Spania. Hispanistul este și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu prudență, analogii și similitudini între literatura populară română și cea spaniolă. Lecturi romanice (1939) adună o parte din contribuțiile apărute în diverse periodice despre literaturile spaniolă, franceza, catalana, italiană, portugheză. Lucrarea Gramatică spaniolă (1942) este precedată, în 1941, de antologia didactica Páginas escogidas de literatură española. P.-Ț. a tradus, pentru prima dată
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Vancea, Craiova, 1926; Asemănări și analogii în folclorul român și iberic, București, 1927; Idolul vremii, Craiova, 1930; Cervantes și Italia, București, 1931; Ovid Densusianu, Craiova, 1934; Două drame de Lope de Vega interesând istoria și literatura românilor, Craiova, 1936; Lecturi romanice, București, 1939; Cervantes, București, 1940; Încercări de traducere ale lui „Don Quijote” în românește, București, 1942; Pe urmele lui Don Quijote, București, 1942; Romancero, București, 1947. Traduceri: Ricardo León, Iubirea iubirilor, București, 1922; Joan Maragall, Laude, București, 1922; Prozatorii spanioli contemporani, pref.
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Lăudat, Ist. lit., II, 58-109; Ist. lit., I, 394-401, 537-542, 547; Ivașcu, Ist. lit., I, 214-217; Al. Cărăușu, D. Stan, Cu privire la paternitatea cronicii „Istoriile domnilor Țării Românești”, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 33-35; Mircea Anghelescu, Din nou despre paternitatea Cronicii Bălenilor, R, 1972, 4; I.D. Lăudat, Problema „paternității” „Istoriilor domnilor Țării Românești”, LL, 1972, 2; Mircea Anghelescu, Din nou despre „Cronica bălăcenească”, RITL, 1973, 4; Mariana Stescu, Radu Popescu
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
București), poetă. Este fiica Cleopatrei Băjescu Oardă, profesoară, și a lui Constantin Băjescu Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă și începe studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri și la Universitatea din Iași, ca studentă refugiată în anii războiului, dar revine în capitală, unde susține examenul de licență cu Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu și Ion Bianu. În perioada ieșeană drumul i se
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
1986; Vicente Blasco Ibáñez, Călătoria unui romancier în jurul lumii, I-III, pref. trad., București, 1983-1984; Adalbert Stifter, Toamna, pref. trad., București, 1984; Jorge Isaacs, Maria, București, 1985; Jos Vandeloo, Casa cu străini, postfața trad., București, 1986; Karl Vossler, Din lumea romanică, pref. Mihai Pop, București, 1986; Hugo Claus, Mâhnirea Belgiei, București, 1989; Heinrich von Kleist, Logodna din Santo Domingo, pref. Thomas Kleininger, București, 1989 (în colaborare cu Alice Voinescu); Oek De Jong, Un cerc în iarbă, București, 1991; Hanny Alders, Amurgul
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 239-267; Dicț. lit. 1900, 712-713; Cezar Tabarcea, Poetica proverbului, București, 1982; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 313-344; Constantin Negreanu, Structura proverbelor românești, București, 1983; Gabriel Gheorghe, Proverbe românești și proverbele lumii romanice, București, 1986; Constantin Negreanu, Alexandru Stănciulescu-Bârda, Istoria proverbului românesc, Bârda, 1998; Stelian Dumistrăcel, Dicționar de expresii românești, Iași, 2001; Pavel Ruxăndoiu, Proverb și context, București, 2003; Alexandru Stănciulescu-Bârda, Povestea vorbelor de duh, Bârda, 2003. L.Bd.
PROVERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]