4,365 matches
-
cu o minoritate de romi (9,27%). Pentru 2,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,59%), dar există și minorități de penticostali (19,91%), baptiști (3,84%) și romano-catolici (2,82%). Pentru 3,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Sucevița se ridica la 1.519 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (94,75%), cu o minoritate de germani (2,35%) și
Comuna Sucevița, Suceava () [Corola-website/Science/302001_a_303330]
-
cu o minoritate de romi (3,5%). Pentru 3,85% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,76%), dar există și minorități de baptiști (3,47%), penticostali (1,41%) și romano-catolici (1,22%). Pentru 3,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Prima atestare documentara a comunei datează din anul 1436 și este făcută de istoricul maghiar Pesty - Fragyes, în istoria banatului și a județului "Szoreny" (Severin), apărând sub denumirea
Comuna Topleț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301099_a_302428]
-
Catedrala Sf. Petru și Paul (cunoscută și sub numele Petrov) (în ) este un lăcaș de cult romano-catolic situat pe dealul Petrov din cartierul Brno-centru al orașului Brno. Este un monument cultural național, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din sudul Moraviei și, de asemenea, printre cele mai cunoscute simboluri ale orașului Brno (este reprezentat, de
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
sine un bagaj mental diferit de realitățile pe care le întâlnea aici. Multe țări din Europa de Est au legături strânse atât cu Vestul cât și cu Răsăritul. Multe țări au fost influențate, în mai mare sau mai mică măsură, de creștinismul romano-catolic sau protestant și au avut multe legături istorice sau culturale cu Germania, Italia, Franța sau Scandinavia, (de exemplu: vikingii în Rusia, Liga Hanseatică în țările baltice). Multe țări au avut legături cu Estul îndepărtat. Rusia a fost sub controlul mongolilor
Europa de Est () [Corola-website/Science/297783_a_299112]
-
Biserica Calvaria este o biserică romano-catolică situată în Satu-Mare. Biserica este înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Satu Mare sub denumirea de "Biserica "Calvaria"", . Prima construcție certă al locului actualei biserici, aflată în imediata apropiere a bastionului nordvestic al cetății pentagonale a Sătmarului, numită colina toboșarilor
Biserica Calvaria din Satu-Mare () [Corola-website/Science/304404_a_305733]
-
2003 două parohii personale, română și germană. Astfel, administrarea bisericii și a bunurilor ei a trecut din jurisdicția parohiei Catedrală în cea a parohiilor personale. Biserica Calvaria se află în renovare în cadrul proiectului intitulat "„Restaurarea și valorificarea durabilă a bisericii romano-catolice Calvaria”", co-finanțat prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5 ""Dezvoltarea durabila si promovarea turismului"", Domeniul major de intervenție 5.1:""Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea și modernizarea infrastructurilor conexe"". În acest scop, Agenția pentru Dezvoltare Regională
Biserica Calvaria din Satu-Mare () [Corola-website/Science/304404_a_305733]
-
români (90,36%), cu o minoritate de hutuli (7,5%). Pentru 1,51% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (78,22%), dar există și minorități de penticostali (18,64%) și romano-catolici (1,08%). Pentru 1,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Brodina se ridica la 1896 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau huțuli (31,55%), cu o minoritate de germani (26,15%), una de
Comuna Brodina, Suceava () [Corola-website/Science/301934_a_303263]
-
numit "Confesorul", fiind porecla unuia care a trăit o viață de sfânt, dar care nu a fost martir. El a fost canonizat în 1161 de către Papa Alexandru al III-lea și este comemorat pe 13 octombrie de către Biserica Angliei și Biserica Romano-Catolică din Anglia și Țara Galilor. Sfântul Eduard a fost unul dintre sfinții naționali ai Angliei până la Regele Eduard al III-lea, care a adoptat Sfântul George ca sfânt în jurul anului 1350. Eduard s-a născut la Islip, Oxfordshire. În 1013, mama
Eduard Confesorul () [Corola-website/Science/312678_a_314007]
-
autor de literatură ocultă și paranormală de origine franceză. "," este numele sub care își publică cărțile, iar numele său este traducerea sau transliterarea lui "Alphonse Louis" în limba ebraică. Lévi a fost fiul unui cizmar din Paris; urmând cursurile Seminarului Romano-Catolic. Părăsește în scurt timp seminarul, având în vedere că se îndrăgostise. Este autorul mai multor lucrări religioase minore: "Des Moeurs et des Doctrines du Rationalisme en France" ("Morala, Obiceiurile morale și Doctrinele Raționalismului în Franța" - 1839), " La Mère de Dieu
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
verișoară prin căsătorie cu Victoria a Regatului Unit și Maria a II-a a Portugaliei. Căsătoria a fost aranjată pentru a consolida statutul monarhiei belgiene: regele belgian și-a dorit ca singurul său fiu să se căsătorească cu un membru romano-catolic și care să provină dintr-o dinastie de prestigiu. Marie Henriette a murit la "Hôtel du Midi" în Spa; ea cumpărase casa în 1895 după ce se separase de soțul ei. A fost înmormântată la cripta regală a bisericii Maicii Domnului
Marie Henriette de Austria () [Corola-website/Science/320788_a_322117]
-
doctrina rămășiței nu exclude existența creștinilor autentici din alte denominațiuni, ci este preocupată mai degrabă de instituții. „Recunoaștem pe deplin faptul încurajator că o mulțime de urmași ai lui Hristos sunt împrăștiați prin multele biserici ale creștinătății, inclusiv în biserica Romano-Catolică. Pe aceștia Dumnezeu îi recunoaște ca fiind ai Lui. Aceștia nu fac parte din „Babilonul” descris în Apocalipsa.” - Question on Doctrine, p. 197. Pe lângă activitățile pastorale și instituțiile care sunt administrate oficial de către denominațiune, există multe organizații și activități para-bisericești
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
În interiorul cetății existau doua piețe: Piața Domului și Piața Paradei. Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației, alături de câteva case private. A doua era rezervată celor cu caracter militar. În această perioadă sunt construite clădiri reprezentative în interiorul cetății printre care: Domul romano-catolic și Palatul Episcopal, Biserica ortodoxa din Piața Unirii, Primăria, Cazarma Transilvaniei. Tot acum apar și suburbiile: Elisabetin, Iosefin și Fabric, separate de cetate printr-un teren neconstruit, denumit Zona Non Aedificandi, Dupa ultima centura de ziduri se afla satul sec
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cu Salome von Berg-Schelklingen, și Włostowic s-a căsătorit cu o altă fiică de-a lui Sviatopolk, Maria. În timp ce păcălirea lui Włostowic de catre Wołodar și căsătoria cu Maria i-a adus multă faima, această căsătorie a fost respinsă de către Biserica romano-catolică, care nu agrea alianțele sau căsătoriile cu persoane de credință ortodoxă. Włostowic a fost ordonat să construiască 70 de biserici pentru a demonstra reconcilierea. El a făcut acest lucru, fapt care a dus la denumirea unui nou tip de arhitectura
Piotr Włostowic () [Corola-website/Science/330692_a_332021]
-
1855, lucrare pe care a finalizat-o după cinci ani de muncă. În paralel lucrul la Târgu Jiu, a pictat și Biserica din Gârbovu, Comuna Turceni. În zona Brașovului, Mișu Popp a pictat Biserica Adormirea Maicii Domnului din Satulung, Biserica Romano-catolică din Cernat și bisericile din Toderița, Râșnov, Țânțari (Dumbrăvița) și Arpătac (Araci). Cercetătorul Mihai Manolache prin studiile pe care le-a realizat, meționează că Mișu Popp împreună probabil cu Constantin Lecca, ar fi pictat și Biserica Sfânta Treime (pe Tocile
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
timp după stabilirea sa definitivă la Brașov în anul 1859. La biserica din Toderița nu se găsesc decât patru icoane care sunt dispuse pe iconostas între ușile liturgice: "Sfântul Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Isus binecuvântând" și "Sfânta Treime". Biserica romano-catolică din Cernat are multe asemănări cu cea de la Țânțari, cu câteva deosebiri: scena "Cinei cea de taină" este înlocuită cu "Întâmpinarea Domnului", tabloul "Sfintei Parachiva" cu "Adormirea Maicii Dmnului" și tabloul "Sfântului Nicolae" cu "Ioan Botezătorul". Construcția arhitecturală a iconostasului
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
că în multe din bisericile din Țara Făgărașului acesta ar fi realizat altare sau icoane sculptate și pictate. Faima lui și a familiei sale a făcut ca acesta să preia comenzi împreună cu Nicolae Popp, până în secuime chiar, precum și în bisericile romano-catolice ungurești din acea zonă. Ioan Popp și faima sa de zugrav de biserici și mare iconar, au făcut ca lucrările sale să-si depășească zona natală până pe Valea Someșului sau Gherla, unde s-a stabilit ulterior un nepot al acestuia
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
ornamente care au ajuns în final exponate ale bibliotecii "Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român Astra" din Brașov. Alte schițe, în număr 14 desene de altare, din care se remarcă altarul bisericii franciscane din Șumuleu Ciuc, altarul bisericii romano-catolice din Sântimbru Ciuc precum și un desen portret al unui demnitar bisericesc destinat se pare unei biserici romano-catolice, au fost făcute de către Nicolae Popp și au fost donate aceleiași biblioteci, de către un colecționar de artă. Unele dintre ele poartă semnăturile: "nobilul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Astra" din Brașov. Alte schițe, în număr 14 desene de altare, din care se remarcă altarul bisericii franciscane din Șumuleu Ciuc, altarul bisericii romano-catolice din Sântimbru Ciuc precum și un desen portret al unui demnitar bisericesc destinat se pare unei biserici romano-catolice, au fost făcute de către Nicolae Popp și au fost donate aceleiași biblioteci, de către un colecționar de artă. Unele dintre ele poartă semnăturile: "nobilul" Nicolae Popp, "sculptor" sau "artist constructor de altare". Nicolae Popp a început să lucreze singur în perioada
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din 2011, satul Tinnye avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de romi (%) și germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), reformați (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Tinnye, Pesta () [Corola-website/Science/332276_a_333605]
-
minoritate de germani (4,3%), una de evrei (2,5%) și una de români (3,65%). Alte persoane s-au declarat: ruși (7 persoane), cehi\slovaci (1 persoană) și polonezi (2 persoane). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau romano-catolici (76,63%), dar existau și ortodocși (3,4%), mozaici (2,5%), greco-catolici (0,27%), evanghelici\luterani (1,85%) și reformați\calvini (15,35%).
Măneuți, Suceava () [Corola-website/Science/301970_a_303299]
-
de piatră închinat Sfântului Ioan Nepomuk, care a fost amplasat în anul 1734 în Piața Mare din Sibiu. Ea a fost demontată în 1948 și depozitată în curtea Muzeului Brukenthal, fiind reinstalată în 1988 în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piața Mare. Ioan Nepomuk (Jan Nepomucký, Johannes von Nepomuk) a trăit între anii 1345-1393, fiind vicar general al Arhiepiscopiei romano-catolice de Praga. Intrat în conflict cu regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei ca urmare a opoziției sale față de
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
demontată în 1948 și depozitată în curtea Muzeului Brukenthal, fiind reinstalată în 1988 în curtea interioară a casei parohiale romano-catolice din Piața Mare. Ioan Nepomuk (Jan Nepomucký, Johannes von Nepomuk) a trăit între anii 1345-1393, fiind vicar general al Arhiepiscopiei romano-catolice de Praga. Intrat în conflict cu regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei ca urmare a opoziției sale față de numirea unui abate propus de rege, el a fost arestat, torturat și apoi aruncat de pe Podul Carol în râul Vltava. A
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
în Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani, care au preluat fosta biserică minorită (1716) și călugărițele ursuline care au preluat fosta biserică dominicană (1728). Iezuiții au construit la Sibiu în perioada 1726-1733 Biserica romano-catolică din Piața Mare. În partea de vest a pieței, generalul conte Francisc Anton Wallis, guvernator al Transilvaniei (1732-1734), a instalat în 1734 o statuie a sfântului Ioan Nepomuk, realizată de un sculptor necunoscut de proveniență austriacă sau boemiană. Referitor la
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
acolo de peste 200 de ani. Tot atunci a fost demontată și fântâna Falkenhayn cu grilaj metalic, care fusese amplasată aici înainte de 1538. Soclul a fost demontat în bucăți, care au fost adunate într-o grămadă lângă intrarea în Casa Parohială Romano-Catolică din Piața Mare. Martora oculară Maria Neagu, elevă pe atunci, a descris astfel demolarea statuii: ""Era un spectacol trist. Cei adunați acolo erau revoltați, dar nimeni nu avea puterea sau curajul să-i oprească pe cei care aveau sarcina să
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
ani în curtea a doua a Muzeului Brukenthal până când, în anul 1988, la insistențele preotului catolic Otto Nutz (paroh în perioada 1973-1996) a fost cumpărată pentru suma simbolică de un leu, restaurată și ridicată în curtea interioară a Casei Parohiale Romano-Catolice din Piața Mică, la câteva zeci de metri de fostul ei amplasament. Din cauza faptului că statuia nu încăpea pe poarta cu boltă a casei parohiale, a fost nevoie să se spargă din ziduri. Începând din anul 2002 s-a inițiat
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]