1,088 matches
-
încă între viață și moarte după operație, apucase totuși s-o roage să mă țină o vreme la dumneaei. Așa că tata ducea într-o sacoșă tot felul de schimburi de-ale mele, împăturite în grabă, ca vai de lume. La Rond am schimbat tramvaiul luând între timp o cutie plată de menține și încă una de bomboane Vinga, pentru văru-meu, și pe la zece am ajuns la tanti Aura. Nu știu ce se întîmplase de nu prea ne mai duseserăm pe-acolo în ultimul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mironescu aveau și ei cu totul altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu preaviz, povestea de "dragoste și ură" e cu atît mai dramatică. A doua zi, la prima oră, secretara secției îl anunță că la nouă și jumătate trebuie să fie prezent la o ședință, în oraș. Termină de făcut primul rond prin instalație, amînă experimentările pentru filtre pe a doua zi și se întoarce la poartă, să prindă autobuzul de ora opt. În drum spre sala unde se ține ședința, se abate pe la teatru, să-l vadă pe amicul său Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Muzeul Satului și de Artă Populară, Muzeul Țăranului Român, Muzeul de Artă al României, Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul Național Geologic, Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”, Muzeul Căilor Ferate Române, ș.a.; monumentele de artă plastică: Arcul de Triumf, Monumentul Eroilor Patriei, „Rondul scriitorilor” din Grădina Cișmigiu, statuile unor oameni de cultură sau domnitori (Mihai Viteazu, Gheorghe Lazăr, Mihail Kogălniceanu ș.a.). Relieful din jurul Bucureștilor este relativ uniform, însă rețeaua hidrografică bogată, mulțimea lacuri antropice și resturile vestiților codri ai Vlăsiei, îmbinate armonios cu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
celor cinstiți cu triumfuri? — Așa e, aprobă mai multe voci. — Îi apără de invidie, ca un medic. Ba i-o pune Fortunei, s-o mai îmbuneze, curva naibii, că ea e adevăratul călău al gloriei. Rufus își continuă în tăcere rondul. Se oprește în dreptul unui alt gladiator: — Tu nu ți-ai revenit încă de tot după rana primită săptă mâna trecută, îi spune, așa că pune-ți cnemide la ambele pi cioare. Rămâne pentru o clipă cu ochii țintă la capul Gorgonei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte blîndă. — Ți-o imaginezi pe bucătăreasă și pe servitoare umblînd prin cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o piatră. Duncan le auzea pașii pe suprafața de zgură a curții - mergeau lent, se opreau de parcă se minunau că ieșiseră și găsiseră Închisoarea Încă În picioare. Știa ce sunet o să urmeze: tremurătura culoarelor metalice În timp ce domnul Mundy Își făcea rondul. Începu după o clipă, iar el Își ridică atunci capul să audă mai bine. Dunga de lumină de sub ușă apărea și mai palidă acum pentru că În celulă era un Întuneric compact. Îl văzu pe domnul Mundy venind și dînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În timp ce îl privea, Lăură se gândea din nou la teatru, cum i-ar fi stat ei că actrița cu un șef că cel de colo. El era tot la geam, atent la gunoierul care dialogă acum cu un polițist din rondul de noapte. Polițistul îi dăduse gunoierului o țigară, iar acesta îi mulțumea respectuos, o duse cu grijă la gură și-l salută militărește, ducând și mâna la pălărie. Scenă îl lașase pe iubitul Laurei prizonier în spatele draperiilor de matase
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sudoare, se lipise de piele și de părul negru. ― Tot mai vrei să mă omori? o întrebă cu calm locotenentul. Răspunsul lui Vasquez fu amestecat de dispreț și resemnare. ― Nu mai are rost. Ea-și văzu de drum, continuându-și rondul. După plecarea lui Gorman și Burke, secția medicală rămase pustie. Ripley ajunse la blocul operator, acolo unde o lăsase pe Newt. Lumina era slabă, dar tot putea să vadă patul gol. O cuprinse teama și începu să se uite disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre ecranul ordinatorului central. O mică zonă a planului acestui etaj pâlpâia. Caporalul se ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în microfonul individual: ― Vasquez, Hudson, veniți la secția medicală. A izbucnit un incendiu. Cei doi infanteriști își întrerupseră rondul. Saturate de apă, hainele se lipeau de corpul lui Ripley. Difuzoarele continuau să stropească sala și tot ce se găsea acolo. Sirena urla întruna. Vaietele ei regulate și plesnetul apei pe mobilele metalice și sol acopereau toate celelalte zgomote. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Coande. Alți craioveni nu își anunțaseră prezența, pe Corina urma să o întâlnesc în gară, dar era musai să susțină un examen, așa că avea să ajungă la Romexpo mai târziu. Ploua consistent pe umbrela mea înfiptă în pământul reavăn al rondului din fața Casei cu leu. Sub umbrelă, între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care animalul abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
că veniră să-și încerce norocul pe rând, următorii: din Englitera, înalt prudent și pistruiat, lordul Harrington, care pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul din aur al Turnului Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la interfon și l-am primit. De o săptămână suntem nedespărțiți, suntem doar eu și el. L-am dus peste tot, m-a dus peste tot. Să ne fi văzut cum alergam pe Magheru, cum ne strecuram printre bolizi, în rond, la Romană. Am murit de plăcere și lui i-a plăcut, a mers la trap, a mers la galop, un galop de sănătate, cum spune vorba, un galop de fericire, cum l-am trăit noi. http://www.supliment.polirom.ro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
ori pentru persoana de la celălalt capăt al firului, a zis „da, da“ și a închis telefonul. — Mergeți la clădirea principală, vă rog, și întrebați de doamna doctor Ishida, mi-a spus el. O luați pe drumul acesta, printre copaci, până la rond și de acolo, a doua alee la stânga. Înțelegeți? A doua la stânga de la rond. Când ajungeți la o clădire veche, cotiți la dreapta, mai treceți printr-un crâng și când ieșiți din el, se vede o clădire din beton. Aceea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a închis telefonul. — Mergeți la clădirea principală, vă rog, și întrebați de doamna doctor Ishida, mi-a spus el. O luați pe drumul acesta, printre copaci, până la rond și de acolo, a doua alee la stânga. Înțelegeți? A doua la stânga de la rond. Când ajungeți la o clădire veche, cotiți la dreapta, mai treceți printr-un crâng și când ieșiți din el, se vede o clădire din beton. Aceea este clădirea principală. E simplu, trebuie doar s\ urmați indicatoarele. Am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
clădire veche, cotiți la dreapta, mai treceți printr-un crâng și când ieșiți din el, se vede o clădire din beton. Aceea este clădirea principală. E simplu, trebuie doar s\ urmați indicatoarele. Am luat-o pe a doua la stânga după rond, așa cum mi s-a spus, și am ajuns la clădirea cea veche. Era foarte interesantă și mi-am dat imediat seama că aparținuse, pe vremuri, unor bogătași. Grădina era frumos îngrijită și m-au impresionat felinarele și pietrele cu forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
interviuri (2007); O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009);Exerciții de adevăr (2011). Bibliografie selectivă: Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, București, 1970, p. 144-145.;Ion Negoițescu, Lampa lui Aladin, București, 1971, p. 235-238.;Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, București, 1976, p. 154-163;Dan Cristea, Faptul de a scrie, București, 1980, p. 338-343;Mircea Martin, Singura critică, București, 1986, p. 201-215; Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, 2000, p. 326-333;Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pline de pînze reprezentînd bătălii, revoluții, baluri, procesiuni, curți princiare etc. Școala din Atena de rafael, ai condamnat-o la zece ani. Ospățul de nuntă de Breugel și Predarea orașului Breda de Velázquez, fiecare cîte 12 ani și șase luni. Rondul de noapte de rembrandt, 17 ani (și, în plus, cu fața la perete.)” 287 62. — Welcome to America ! Victor mă strînse viguros în brațe cu o afecțiune sinceră dar și cu o intenție vizibilă de a mă scutura (eram pe pămînt american
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exilul din Vladia, era o victorie profesională și, dintre toate lucrurile legate de viața sa, Radul Popianu ținea cel mai mult la profesionalitate. Era un ins riguros cu pasiunea lucrului bine făcut, n-avea somn dacă nu-și făcea întocmai rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întredeschisă, desigur, o întâmplare, nu spusese nimănui că are de gînd să viziteze Vila Katerina, era în fond o chestiune de serviciu și el nu-și putea permite să pălăvrăgească despre așa ceva cu Bercu, ori cu Iacobovici cînd își făcea rondul, cînd a bătut la ușă a fost o clipă emoționat oare cum mai arăta K.F.? Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va auzi, pînă va coborî de la etaj, tulburarea nu chiar nevinovată va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai toate din cîte făcuseră îl amuzau și nimic altceva. Dacă ar fi putut, ar fi chicotit, dar la vîrsta lui așa ceva... Mai toată lumea era prinsă, cei mai bătrîni mai bombăneau, dar tineretul, tineretul se înșurubase cu totul. Cînd făcea rondul, ca de obicei, pe ulițe și prin grădini trebuia să fie foarte atent să nu dea peste vreo patrulă a "gărzii civice", care, din lipsă de ocupație și exces de zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească decît întrebați. Dacă priveai lucrurile cu aceeași detașare, cu același amuzament, toată această joacă de-a cazarma nu putea să te ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa din când în când, pe nevastă-sa... Se făcea că n-aude. Gheorghe demară și pornirăm. - Și unde stai tu? îl întreb. - Pe strada Tutunari numărul 12. - Unde vine asta? - în Ferentari. - Și Ferentarii ăștia unde vin? - Urci spre Rond cu tramvaiul... Și îmi explică de unde pot lua tramvaiul și cum de la Rond mai aveam doar două stații... - Vino pe la mine duminică, zise. - Am să vin... Tac-tău e supărat că te-ai însurat așa repede. Cică trebuia să-ți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Gheorghe demară și pornirăm. - Și unde stai tu? îl întreb. - Pe strada Tutunari numărul 12. - Unde vine asta? - în Ferentari. - Și Ferentarii ăștia unde vin? - Urci spre Rond cu tramvaiul... Și îmi explică de unde pot lua tramvaiul și cum de la Rond mai aveam doar două stații... - Vino pe la mine duminică, zise. - Am să vin... Tac-tău e supărat că te-ai însurat așa repede. Cică trebuia să-ți faci mai întîi armata, să-ți faci un rost și pe urmă... - Mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]