3,147 matches
-
Sciția minor la început. Nu fastul de azi, cu strălucirea lui îmbietoare Nu rânduielile împlinite la îndemnurile exterioare Ci undele inimilor care în salve succesive de lumină Trimit spre ceruri , în cântări dragostea lor divină. Nu buzele uneori mincinoase, cu rostirile venale Prefăcătoria, ci gândurile profunde, scăldate-n osanale Vrea Domnul, să fim noi înșine, și mai dorește încă Să nu ne îndoim, credința să ne fie tare ca o stâncă. E vremea s-a zis, ca cei ce sunt azi
BEATIFICAREA MONSENIORULUI VLADIMIR GHIKA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366632_a_367961]
-
în colțul gurii că o confirmare a bunătății și căldurii umane. În toate sunt o juruința de sinceritate a coordonării chipului cu inima; exprimarea a tot ce are de spus, cu voioșie și într-o formă neasemănător de plăcută prin rostirea cu nevinovate greșeli a limbii române, căreia efectul intonațional aparte îi dă culoarea veseliei și o anume suzeranitate a nobleței predominate de amabilitate. Câtă plăcere insufla întâlnirea cu distinsa Reiko-san și cât e de lungă neasemănarea dintre ea și multe
REIKO-SAN. CONVORBIRI AFECTIVE DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366624_a_367953]
-
Și se putea continua, cum se spune, până dimineața...Dacă mai avea (i) cu cine și, bineînțeles, cu ce !... Obsesiile erotice invadează și pecetluiesc, în cea mai inelegantă și păguboasă manieră pseudo-freudiană sentimente profund umane: iubirea, tandrețea, seninătatea privirii, înțelepciunea rostirii. Printre alte virtuți care ne deosebesc de alte specii - din regnul din care pretindem că (mai și) facem parte Și ne (și) detașăm...oah ! Titluri incitante copleșesc coloanele săptămânalelor și (bi)lunarelor (semi) pornografice sau chiar în publicații fără aceeași
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
o suflare, într-un singur registru stilistic și o concentrare a temelor. De altfel, unitatea structurală i-o dă și regia punerii în pagină, poemele neavând titluri, primului vers atribuindu-se și încărcătura textuală nominală, deși el intră în fluxul rostirii. Autoarea își conservă feminitatea și modernitatea, limbajul poetic, în confesiunile lirice ale Melaniei Cuc, străin de inerții și mode, părând mai degrabă al unei scriituri din ultimele valuri poetice. Fără agresivitatea și vulgaritatea multor astfel de autori, ci cu eleganța
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
drept o luptătoare consecventă pentru idealurile de care depinde calea viitorului României. Este susținătoare a formei de guvernământ monarhice, este sprijinitoare a restaurării monarhiei constituționale și iubitoare a valorilor Familiei Regale a României. Fidelă Majestății Sale Regelui Mihai, are în rostire căldura unei iubiri pentru Rege și văpaia unei speranțe. Vorbește cu fulger de emoție în glas despre Majestatea Sa și perseverează în lupta pe care o duce cu armele cuvântului, pentru repunerea pe calea adevărului istoric a actualului deplasat în
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
și la o vârstă avansată”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Chipurile Majestăților Lor Regelui și Reginei sunt reflectate sub pleoapele veacurilor întretăiate în istorie de destinele unite cu România. Încărunțită în lungă așteptare a renașterii, într-o fluvială rostire a poporului rechemat din gheața somnului întârziat, România a ajuns la capătul așteptării Coroanei sale, rechemând pe legitimul monarh. În această emoție a așteptării întâmpină ziua mijlocului lui septembrie, a nașterii Majestății Sale Reginei Ana a României! La mulți ani
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
și insensibil la „galerie”... „cuvinte de rămânere!” Matricele sale existențiale devin reguli și obsesii, animat deopotrivă de aflarea sensului magic, cât și de secretul ieșirii din labirintul Logosului, de miracolul ființei, de credința în forța demiurgică a Cuvântului, de libertatea rostirii, de nespusul inimii, de cer și tăcere. Theodor Răpan a debutat publicistic în 1970 (la 16 ani), iar editorial, în 1975, în urma Concursului de debut organizat de Editura „Albatros” din București, respectiv, în Caietul debutanților, cu Hohotul apelor, un ciclu
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Sintaxa ploii, Ante finis) exprimă forma de trăire înaltă a unui „poet pentru care actul creației reprezintă deopotrivă bucuria dăruirii de sine și suferința celui care taie în carnea propriilor silabe până la rădăcina unde respiră, unică, esența Frumosului.” (Vladimir Alexandrescu). Rostiri și tăceri își dau întâlnire în acest topos presărat cu îngândurări, incertitudini, bucurii, ispite, amăgiri, ispășiri, penitențe, melanholii, imagerii. Poemele poartă încărcătura afectivă pe care numai Theodor Răpan o particularizează în felul său prin Cuvântul ales, captivant, revelatoriu: „Doamne, cât
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
poate fi comentat estetic, șoptește ori murmură, se învolburează în teamă ori se îndulcește în resemnare.” (Tudor Opriș) Lirismul ingenuu se reflectă în fiecare poem: „Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței în umbra cea veșnică și neînțeleasă, fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și îndumnezeit ateu...” De dincolo de cuvântul scris se aud voci profetice pe care artistul le încorporează în esența omenească: „Pentru tine plâng, Poezie, mireasă a neavutului dor, cu genunchii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
divină! Am vârsta poetului la tinerețe și în față numai licheni somnoroși, doar restriște!” Sau: „Furișată pe calcanul de-ardezie, noaptea va muri împăcată precum timpul pe pragul unui cimitir doldora de păcate, în vreme ce eu, Poetul, voi așeza majestuos limba rostirii pe vicleana pană a vieții!” De aici, singura dragoste continuă a vocii lirice regăsite în carte, singura pasiune neîntinată rămâne Poezia. „Ceea ce izbește din prima clipă la contactul cu această nouă carte este stilul unic, de o rară bogăție lexicală
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
liric. Răpan nu se trage din Borges, ci din sine însuși, deși pe „Marele Orb” l-a asimilat până la lacrimi, înțelegând prin arta compoziției, că Borges e Borges, unic de altminteri, cum și Răpan e, inconfundabil, Răpan! La ultimul, fiecare rostire de cuvânt are o anume simbolistică, o anume conotație mitologică, dar și o candoare și gingășie dezarmante, totul fiind tras către Divin. Borges are și el momente divine, și el a închinat multe poeme marilor personalități literare, dar ceea ce îi
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Misticismul viziunilor poeziei lui Andrade rămâne la un anume stadiu, la Theodor Răpan „strigătul liric” taie respirația cititorului. Dezvoltarea comparației Patrie-femeie, compasiunea uneori delicată, alteori tumultuoasă, acuratețea lirică etc. sunt puncte forte ale poemului răpanian. Nu mai vorbim de curajul rostirii crudei realități într-o invocație a cerului „golit”, sodomizat. Tonul când liric, când violent, când sonor, vine în deplină consonanță cu mesajul poetic! Alt caz: Rumi e un poet persan, altceva decât Khayyam sau Tagore, poet indian, deosebit pentru cum
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
O manifestare pentru minte, inimă, literatură și muzică. Gazdă, moderator, scenarist și regizor al evenimentului cultural a fost inițiatorul proiectului, doamna Mariana Cristescu. Întâmplarea culturală din seara zilei a debutat cu intonarea Imnului de Stat al României, a Imnului ASTREI, rostirea unei rugăciuni de binecuvântare de către preacucernicul părinte Nicolae Gheorghe Șincan, după care, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt printre noi, de la acea dată de 21 decembrie 1989. În cele ce vor urma
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
datorită acurateței, limpezimii, prospețimii, frăgezimii, francheței și coerenței sale, a felului/modului său direct și sincer de a fi și a se purta sau raporta, precum și a conținutului/mesajului prophetic pe care-l conține și cuprinde discursul, dialogul, învățătura, cuvântul, rostirea și rostuirea sa. Părintele Arsenie Boca nu a fost doar un mare duhovnic ci el a fost și rămâne un geniu autentic, căci a avut o minte sclipitoare și o rațiune efervescentă, fascinantă, captivantă și debordantă. Altfel spus, Părintele Arsenie
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
cântă iubirea în felul său. Uneori, fără cuvinte. Câți oameni, atâtea voci care ilustrează sentimentele în mod sincer, curat. Aici nu încap minciuni, falsuri, mistificări. Se poate lesne constata la această tânără poetă un stil deja format, o siguranță a rostirii, expresivitate, nuanțare, folosirea iscusită și generoasă a mijloacelor de expresie artistică. Versurile curg limpede ca un „râu în lumina care-n suflet sapă” ( Am nevoie de tine). Doar iubind poeta se simte adânc cufundată în veghea divină. Și ca o
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
timpul,/ Prea târziu ca să mai știu/ Că trecutul are pagini,/ Prea devreme e târziu.// Tu, străin, rămâi cu bine./ Prea departe eu te știu,/ Prea aproape ești și poate/ Prea târziu să îți mai fiu.” Alexandra Mihalache a cunoscut bucuria rostirii care e neasemuită: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
sunt cel mai des folosite figuri de stil: „Frunzele în triluri zboară/ Vântul tânguie-n pustiu” (Rondel arămiu). Poeta a dedicat rondeluri: speranței, libertății, credinței, iernii, toamnei, iubirii, poetului prin excelență, stelelor, sufletului, veșniciei. O oarecare lejeritate în versificație, eleganța rostirii, o noblețe a sentimentelor, sensibilitatea acută, nevoia de rigoare, raportarea livrescă la clasici, sunt tot atâtea trăsături ale poeziei Alexandrei Mihalache. În mod surprinzător, Capitolul IV „Târziul din noi” - cuprinde versuri albe, deși așezate după criterii clasice sub formă de
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
de văzduh! În lumina surâsului și cerul ochilor aceștia, acoperă ca un copil cu cea mai pură dragoste, gândurile rostite despre Majestatea Sa Regele Mihai. Uneori, doar o tăcere acuarelată de un surâs cald și o privire scânteietoare urmează simplei rostiri a numelui Regelui, iar aceasta vorbește mai mult decât un câmp de fraze cu nimic mai pline de sensuri! Un om de valoare, profesionist cert al televiziunii, un om iubitor și salvator al copiilor, un om inteligent ce-și cunoaște
ALESSANDRA STOICESCU. UN VULTUR ŞI-UN ZBOR, O IUBIRE ŞI UN ADEVĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366181_a_367510]
-
o lectură „neprohibită“ de convențiile semnelor, neimpietând asupra fluidității de gândire; el lasă să treacă și în versul (versurile) următoare ceva din magma cuvintelor și necuvintelor. Deși scrie cu minusculă în cap de vers, uneori, atunci când vrea să sublinieze gravitatea rostirii, el trece peste această deprindere slujindu-se de majusculă, ca la început de nou „alineat“. Uneori își refuză virgulele. Uneori se ambiționează să umple un gol de silabă repetându-l, flancat de virgule pe și (și, și...). Deseori sfârșește poezia
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
de cenușa gândurilor rugilor călătorilor prin rugurile verzilor inele ale naturii, îmi fură privirea. un șarpe lunecă pe peretele de piatră spre punctul de foc al întâlnirii cu omul-fluture... candele ard în pumnii pământului. simt aerul cristalin al necuvintelor înainte de rostire. transpir și îngheț, după ce ruga-mi a primit răspunsul în miile de puncte aurii. le văd cum conturează trecutul, prezentul și viitorul, în fuga alertă spre punctul de jad. în inima mea, armăsari ai durerii, împlinesc un ritual sacru, smulgând
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]
-
Fl. Țene sunt pietrele unei existențe cu accent, deopotrivă realist și metaforic, ce clădesc acea intimitate a unui mare mânuitor al slovei. Din loja sa de muritor comun, poetul de un talent remarcabil, exersează, într-o superbă poveste de dinăuntru, rostirile subtile ale respirației sale pământești. Dincolo de eleganța sensului fiecărui vers stă mărturia unui jurnal de viață picurat sugestiv pe mirarea, aparent domestică, a sinelui cuminecat în arhiva inimii. O carte ce trebuie citită în Piața cea mare a duminicii sufletului
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
vrea cât poate”, puterea care purcede de la El este deodată iubitoare și atotfăcătoare, și nu numai că este singura putere esențialmente spirituală („Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor”, ne încredințează versetul 2 al Genesei), deci capabilă să creeze prin rostirea cuvântului-poruncă, ci este și singura în stare să țină dreapta cumpănă dintre plin și gol, dintre existent și inexistent prin forța vrerii Sale omniprezente. B) Puterea temporală este acel joc al hazardului din lumea sublunară prin care celor mulți li
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
Fiind ecou nespuselor cuvinte” nu este numai versul inițial, care deschide cartea, ci și cheia înțelegerii mesajului, aflat în ordinea și ordonarea formei verbale și a celor nominale, ce numesc pe rând stări, sentimente, trăiri existențiale, tipice pentru sensibilitatea și rostirea ce au să devină atributele constante ale creatorului. Forma fixă a celor 365 + 1 sonete este învelișul unei întregi filosofii a fețelor iubirii, din perspectiva a două planuri: unul al eului liric, cel care comunică și se comunică, iar al
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
creatorului. Forma fixă a celor 365 + 1 sonete este învelișul unei întregi filosofii a fețelor iubirii, din perspectiva a două planuri: unul al eului liric, cel care comunică și se comunică, iar al doilea, al „măștilor” unor adevăruri fundamentale, precum rostirea și tăcerea, ca forme de cunoaștere. Imagine transfigurată în metaforă a Creatorului care se clădește și se zidește prin vers, Iconosonetele surprind cronologia, trăirile ce au structurat destinul poetului de-a lungul existenței marcate de receptarea subiectivă a existenței, căci
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
poarte un nume - chiar fenomenele, relația, dar aici e o taină cum devin acestea cântec. Poetul înțelege, calm: „Cuvântul pe care-l recunoaște inima / re- gele ei încoronat/ când gândul își încearcă / propria putere de convinge- re/ alunecă în mierea rostirii.“ - iar acest transfer nu se face chiar de la sine, cum găsim în finalul acestui poem: „Numai femeia .../ stăpânește/ cuvântul inimii rege.”( Cuvântul rege). Poetul discută în metalimbaj, pre limba filosoficească, despre muze, acele divinități care sunt în toate, în ceea ce
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]