1,483 matches
-
până când reuși să o lege și, în cele din urmă, să-i pună un căluș. Apoi aprinse lumina și-i zise, privind-o. ― Îmi pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl va ajuta să iasă din palat. Îi văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc. Din ușa, Eldred Crang îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lația. 8. Timpul cerut de scriitură nu coincide cu durata celor relatate aici. Ele se derulau între extreme, fie cu viteza denumită îndeobște „a gândului“, fie cu încetinitorul. În privința aceasta fac excepție doar fraza livrescă a lui Ze Wo, poate rostită chiar de gura mea și jupuita ipostază orfică. Constant era doar spațiul care îmi desființa ideea că aș fi putut evada din el : mă aflam într-o cușcă fără margini, cu gratiile în afară și în mine. În spațiul acela
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
până când reuși să o lege și, în cele din urmă, să-i pună un căluș. Apoi aprinse lumina și-i zise, privind-o. ― Îmi pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl va ajuta să iasă din palat. Îi văzu privirea alunecând și fixându-se pe undeva, în spatele său și se întoarse brusc. Din ușa, Eldred Crang îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
posibilitatea să faceți un act de bunătate fără seamăn în favoarea unui om care se află la aproape cinci milioane de ani de aici, balansându-se între viitor și trecut, în timp ce clădirea dumneavoastră îl împinge tot mai departe. Aceste vorbe trebuiau rostite. Se aștepta ca ea să-și dea imediat seama că numai intimii și dușmanii ei puteau să cunoască anumite detalii privind clădirea dispărută. Felul în care îi pieriră culorile din obraji arăta că și ea e conștientă de acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un spațiu mare între ele (risipă), un spațiu perfect unit (economie, avariție), un spațiu echilibrat arată facultăți bine dezvoltate, un spațiu cu anomalii (dezechilibru). RELAȚIA DINTRE DEGETE Degetul arătător este cel mai intim legat de vorbire, participând activ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în fața unei persoane, dar mai ales la disputele publice. Nu întâmplător, francezii îl numesc și mâitre de la parole. dacă degetul mare formează un unghi ascuțit față de arătător (o persoană docilă), dacă degetul mare formează un unghi drept față de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Hedrock rupse tăcerea: \ CARE-I ACUZAȚIA? ÎNTREBĂ EL CÎT MAI RĂSUNĂTOR. ȘI ÎN ACELE CUVINTE PUSE PUTEREA SUBTILĂ ȘI MAGNIFICĂ A GLASULUI SĂU BINE EXERSAT, VASTA LUI EXPERIENȚĂ ÎN TRATAREA TUTUROR TIPURILOR ȘI GRUPURILOR DE FIINȚE UMANE. CELE DOUĂ CUVINTE ROSTITE VIBRANT ÎNSEMNAU MULT MAI MULT DECÎT O SIMPLĂ ÎNTREBARE. ELE REPREZENTAU EXPRESIA VOINȚEI ȘI A HOTĂRÎRII, ESENȚA MÎNDRIEI ȘI SUPERIORITĂȚII. ȘI ERAU LA FEL DE PRIMEJDIOASE CA MOARTEA. ELE ACCEPTAU PE DEPLIN IMPLICAȚIA CĂ PREZENȚA LUI ÎN FAȚA CONSILIULUI ERA ECHIVALENTĂ CU O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cont de faptul, că omul poate ajunge la cea mai oribilă josnicie care este de nepătruns. De aceea vorbim de misterul păcatului. În cererile rugăciunii Tatăl nostru, care într-un fel provin de la oameni, se vorbește despre păcat. Ultimele două cereri rostite sunt: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” și: Nu ne duce pe noi în ispită». Dintre cele două cereri, una este îndreptată spre trecut, iar cealaltă spre viitor: ispita se află în fața noastră, greșelile se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
cuvine. Astfel, se deschide un drum care conduce de la întuneric la lumină. Nu este necesar ca noi să îndepărtăm abisurile întunericului, pentru că însuși Tatăl Veșnic ne ia de mână și ne ridică, prin Cristos, la harul mântuitor, la înălțimile luminii. Rostită astfel, rugăciunea Tatăl Nostru aprinde în noi încrederea și bucuria. Ea trezește în noi o profundă dorință de aducere de mulțumire plină de bucurie, euharistia, după semnificația cuvântului în limba greacă. Amin! În concluzie, ceea ce omul primește aparține lui Dumnezeu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
în fața unei uși. Fu îmbrâncită înăuntru, apoi pe niște scări, ghidată de bărbatul care stătuse mereu în dreapta ei. Apoi, după încă vreo câțiva pași, auzi o ușă închizându-se în spatele ei. —OK. Fu atât de uluită să audă un cuvânt rostit, încât nici nu acordă atenție vocii. Era a unui bărbat, dar mai mult de-atât nu știa. Ce fel de accent avea? Își închipui că era israelian și, ascultând-o din nou în minte, lucrul ăsta i se păru posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
greșeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară. Marta apucă mâna care se retrăgea, o sărută, apăsând-o cu putere pe buze, Iartă-mă, iartă-mă, repeta ea. Cipriano Algor vru s-o consoleze, dar cuvintele rostite, Lasă, la urma urmei, nimic nu contează, cu siguranță n-au fost cele mai adecvate intenției. Ieși în curte amărât de inevitabilul gând că se arătase nedrept cu fiica lui, și, mai mult, conștient că-i mărturisise ceea ce refuzase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a luat chipul și asemănarea omului. Catolicii afirmă că e Dumnezeu, deosebit fiind de el și totodată existând în el încă de la începuturi alături de Duhul Sfânt. Încerc să fiu cât mai simplu, dar nu e ușor, și, printre cuvintele greșit rostite, se ascund greșeala și erezia, dar voi n-o să mă învinuiți de acest lucru. Cu toate că încercasem să fiu cât mai pe înțelesul lor, am lungit-o ore-n șir: referindu-mă la substanța divină, citam monofizitismul, drept care mă întrebau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
omori orice, pe loc să te transformi în piatră! Hocus-subtero! Nisipurile se împietriră pe dată. În scurt timp apăru un câmp electro-statico-magnetic pe care Metamorfo era dator să-l anihileze. Acum e rândul meu! se auzi acesta. Metamorfo-morfo-metamorfo, fu vraja rostită și câmpul dispăru cât ai clipi. Al patrulea obstacol a fost un praf insomnic ce inducea oamenilor un delir asemănător somnului care în câteva ore devenea letal pentru organism. Hall-Shi aruncă praful său magic și pulberea insomnică explodă. Deodată apăru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și știe tot, mai puțin să ucidă așa cum ucizi tu. Moru știe să se uite la lucruri, dar tu ești bâta lui Moru. Ești piatra Vindecătorului. Sprijinul și toiagul lui Moru la bătrânețe. Asta mi-o spusese numai cu vorbe rostite, după care izbucnise În râs. Râsese la fel cum avea să râdă și În acea bună zi, În care Siloa Îmi arătase că n-avea cum să bage În seamă un mut. În acea zi, Moru stătuse pe gânduri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zilei n-am dat de ei. Se făcuse de prânz când le-am auzit glasurile. Horcăiau și se scremeau așa cum se Întâmplă mereu când sunt mulți oameni și femei laolaltă. Câțiva umblau după urme prin pădure, dar atât din vorbele rostite cât și din cele spuse În minte, mi-am dat seama că erau cu toții supărați. M-am strecurat până În apropierea lor și i-am văzut adunați Într-un luminiș, pe malul apei. Se zgâiau la ceea ce fusese culcușul lui Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe Logon cu vorbe rostite. - Nu, nu. Krog nu lasă la mine asta. - Uhuu, păcat-păcat. Mai bine de jumătate din ei dus la fund, dacă luau după noi pe apa asta... Mi-am dat seama atunci că toți rostiseră cuvintele. Vorbeau poticnit și Încurcau câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vishu și se tot certau. După o vreme, Vishu se ghemui și se apucă să scrijelească semne pe nisip, iar ei le priviră, care horcăind, care mormăind supărat. Deodată, Dyas dădu un strigăt și-l Întrerupse pe Vishu, cu vorbe rostite rău. Era gata-gata să dea În el, iar Vishu plecase capul, vinovat, așteptând lovitura fără să se clintească. Dyas scrâșni Însă și, fără a-l mai pocni pe Vishu, se grăbi să vină la mine. - Pleacă mai repede, vere, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fii pe față? Uite, eu zic: îmi place să conduc, sunt cea mai tare, sunt the best, de ce să mă ascund? De ce să-i las pe toți imbecilii să decidă în locul meu? În discuția care începea să se aprindă cuvintele rostite își înghițeau oamenii, așa încât nu mai știai cine ce vorbește. De altfel, fiecare din fete spunea același lucru, și dacă una perora, cealaltă o aproba și viceversa. Barul începea să se golească, dar muzica lui Ștefan Bănică Junior, răsunând dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de armă În canalul unde l-am găsit. Bonsuan nu se sinchisi să comenteze. Nimeni nu s-ar deranja să arunce un cuțit bun, mai ales când tocmai Îl folosise să ucidă pe cineva. Brunetti consideră acest lucru ca și rostit și adăugă: — Așa că s-ar putea să fi fost omorât altundeva. — Probabil c-a fost, zise Bonsuan, rupând tăcerea. — Unde? — Cinci, șase ore? Întrebă Bonsuan. Când Brunetti aprobă din cap, pilotul Își lăsă capul pe spate și Închise ochii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o zonă a orașului caracterizată de proximitatea turnului retezat al acelei biserici, a nici unei stații de vaporetto convenabile și, dacă cineva ar fi dispus să extindă definiția cuvântului „proximitate“, a bisericii San Sineone Piccolo, unde slujba de duminică este Încă rostită, Într-un protest deschis față de concepte precum modernitate sau relevanță, În latină. Văduva locuia Într-un apartament deținut de o fundație publică, IRE, care-și Închiria multele apartamente celor pe care-i considera suficient de nevoiași să aibă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
seamă indiferența lui) și scoase o bere la doză. Prima dintr-o lungă serie care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când își turna și douătrei-patru pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă - tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce își vopsea unghiile de la picioare cu un roșu strident. Pe unul dintre bilețele, îi căzuse sub ochi când deschisese ușa frigiderului, scria „Dacă ieși, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși, așa că voi cumpăra eu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Cu inteligența ei pătrunzătoare nu i-a fost greu să facă paralele, să tragă concluzii. Diri a fost, fără Îndoială, un caz unic În peisajul nomenclaturii comuniste. Nu-mi mai amintesc exact ce ne-a spus. Îmi amintesc doar Întrebarea rostită retoric: «Ce caută tineretul universitar Într-o cauză definitiv pierdută? În lumea cea nouă, cea mai bună și cea mai dreaptă, tinerii trebuie să se alinieze marșului triumfal spre gloria societății comuniste și nicidecum agenturilor retrograde care nu mai au
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ceva mai Încolo, că mi-e tare drag cățelul. Vino. Și au pornit. Din vorbă În vorbă se treziră dinaintea ușii apartamentului. Bubu deschise. Pot să intru și eu, pentru puțin, Întrebă, Lia, cu o voce mai mult mieunată decât rostită? Dacă vrei... neapărat... Da. Vreau. Neapărat! Că n-am mai văzut niciodată un pechinez atât de drăgălaș. Mulțumesc, pentru complimentul frumosului. Și nici un stăpân, de pechinez, ca mata, n-am mai văzut. După ce intrară În vestibul, bătrânul o Întrebă: de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plictisea, prea se credeau deștepți cei de acolo; el era pentru fapte; bune, rele - fapte; viață. Vorbe, prea multe vorbe. Nu prea avea dreptate, faptele dacă nu erau redate prin vorbe aproape că nu existau, puteau fi chiar uitate; cuvintele, rostite sau scrise, rînduiau, distrugeau, aduceau ordine sau haos, vindecau ori omorau, Îmbărbătau - adică aduceau speranță, mîngîiau: oamenii aveau nevoie de tandrețe, dar nu știau cum să și-o ofere: nu foloseau, de cele mai multe ori, cuvintele potrivite, așteptate. Jesper avusese o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cînd în cînd răspund la cîte un salut, zîmbesc în jurul meu, fără îndoială am un statut social important, sunt o celebritate, probabil că la un moment dat urmează să țin o conferință. Vocea mea însă se stinge după fiecare frază rostită, nu pot să spun mai mult de „bună ziua” sau „ce bine îmi pare că ne-am întîlnit” sau „ce mai face colegul nostru X ?”... toate aceste fraze scurte îmi cer un efort imens și după ele simt că mă asfixiez
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]