3,443 matches
-
aceeași mână până-n școală Tu m-ai condus când m-am mărit. De-aceea eu, iubită mamă, Îți mulțumesc și te sărut, De ziua ta ți-aduc o floare Și-ți modelez chipul în lut! Își șterse lacrimile ce se rostogoliseră încet pe obraji, oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă condus de pașii care-l purtau, sigur
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
niciodată nu și-a făcut loc cu coatele să iasă în față, dar nici nu a permis să fie dat la o parte. Rămase / în umbră / cufundat în meditații. / Ținându-se de mâini, / vorbea legănându-se pe picioare / cu ochii rostogoliți în cap. Nu se ferea / să arate ce gândește: / Adâncă / e / Singurătatea.,, ( - Singur - ) Este dificil de redat lumea interioară a poetuuli: numără încontinuu, întreține un dialog nesfârșit cu el însuși, uneori cu atmosfera, cu natura. Dacă ar fi să-i
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
Uitând de sine - ) Câți dintre noi ar face așa ?! În general oamenii au o calitate de nezdruncinat: ne place să ne admirăm mai mult pe noi înșine, decât pe aproapele nostru. Tremurând / de dorință și teamă, / privea norii / cum se rostogolesc / pe cerul scăldat în lacrimi / de setea-i nesfârșită / de a iubi / sclipind în lumină . Oare un poet sau scriitor poate fi fericit ? De cele mai multe ori, el alintă decât să fie alintat. Poetul Marius Iulian Zinca, acum poate fi fericit
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Curajoasă pătrund în copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron. În calea mea dinții orelor se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Referință Bibliografică: ȘAH-MAT! / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate
ȘAH-MAT! de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362791_a_364120]
-
biserică, lumea s-a ferit de noi ca de leproși. Preotul își ridică privirile pentru câteva clipe. În hainele noastre vărgate, arătam ca niște ciudați. Vrând, nevrând mi-am plecat privirile. Capul îmi atârna gol, fără conținut, gata să se rostogolească pe lespedea bisericii. Treptat gândurile se aruncară asupra mea răvășindu-mă. Glasurile slujbașilor bisericii dispăreau pe măsură ce gândurile mă cotropeau.Îmi aminteam aproape de fiecare dată cum ajunsesem să fiu judecat pentru ceva ce numai eu știam cum se întâmplase. Dar nu
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
descoperire. Am tras de ușă și m-am trezit în față cu un zid proaspăt tencuit. Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Încetați, încetați!, am început să strig, sprijinindu-mi cu putere umărul în zidul nedorit. M-am trezit rostogolindu-mă pe coridor printre cărămizi și moloz, panicat încât nu mai puteam să-mi opresc urletele, blestemele și înjurăturile. Zadarnic! A trebuit să mă potolesc treptat, mai ales că niciun vecin nu apăruse ca de obicei în fața ușilor. Din ce în ce mai uluit
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
nr. 1977 din 30 mai 2016. Curajoasă pătrund în copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron. În calea mea dinții orelor se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Citește mai mult Curajoasă pătrundîn copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron.În calea mea dințiiorelor se macină cu seteîmbrățișând aleile pustiiîn
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
în șoaptă) Tu nu ești ființă umană... M-ai învăluit cu vraja ta... PRINȚESA: Să nu-ți pară rău. Sunt urmașa celor mai viteji principi... Iar tu ești om doar pe jumătate! PALOȘ: (tresare) Poftim? O împinge și fecioara se rostogolește în iarbă. PALOȘ: Am să te ucid, nălucă a nopții! Prințesa îi zâmbește șăgalnic cu coapsele dezvelite ostentativ. PRINȚESA: Nu poți s-o faci, iubitule! Îmi ești ursit! Bărbatul ridică paloșul, dar deodată tăișului capătă reflexe stranii, îl orbește și
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
încasând lovitură după lovitură. Văzându-i amețiți, Mărțișor se gândi să le dea lovitura de grație, făcând salturi uriașe prin aer (cizmele fermecate, săracele), răsucindu-se și zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
zvârlind din picioare cu forță în țeasta fălcosului de Vânt Fierbinte, care se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele. Aceștia nu mai reușeau să-și mai apere fața cu mâinile, iar loviturile
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
și turbare și nu mai vede nimic în jur, Mărțișor se apropie de el în salturi uriașe. Începu să-l lovească cu picioarele și pumnii în ochi, în creștet, în ceafă, în foalele obrajilor, alteori în burtă sau în fund, rostogolindu-l și dându-l de-a dura, ca pe un gogoloi de foc aruncat în lungul coridoarelor. Gogoloiul se lovea de ziduri și ricoșa dintr-un perete în altul, ca bilele de biliard. Când bila de foc încetinea viteza, Mărțișor
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
alergă după gogoloiul de flăcări care gemea. Și îi mai plesni un șut ca să nu piardă din viteză și îl ținu numai în șuturi până la ușă. - Acum, drăguțule, spune codul, deschide ușa și... afară! Îl mai plesni o dată de se rostogoli cu viteză în direcția sălii tronului împărătesc. - Transmite salutări împăratului! mai apucă Mărțișor să strige din ușă și se întoarse spre cuptoare. În spatele lui, Norocel chihotea: - Măi nene, da i-o făcuși! Da’ ce-i făcuși! - Tot mai ești în spatele
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Antologie > BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de zi 3 decembrie) în palmele fără sațiu ale gândului sunt două bile prelungi palmele prind răspunsurile le rostogolesc odată cu ele într-un joc al hazardului fiecare primește bila neagră sau albă a treia bilă - cea vie - se pierde mereu în hățișul alegerilor strâmbăm nasurile ascuțite de fals în vânt tăcem strigând aruncând pietre în propriile ziduri de apărare
BILĂ NEAGRĂ BILĂ ALBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363059_a_364388]
-
rugăciune se-apleacă, ușor psalmodiind. Frunza-și schimbă culoarea, se - aruncă din copaci parașutând, cade pe pământ strigând: „Nimic nu mai sunt!” Vântul o-aleargă, eu o strig: „Frunză nebună unde vrei s-ajungi?” Și frunza se rotește, grațios se rostogolește într-un dans al asfințitului, pregătind întâlnirea cu zeul Pământului. Și cum să nu iubești sufletul toamnei? Referință Bibliografică: Sufletul toamnei / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
SUFLETUL TOAMNEI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363088_a_364417]
-
și să i-l înapoieze. Când a restituit omul bulgărele de aur, sfântul l-a chemat în grădina sa și rugându-se la Dumnezeu, la care toate sunt cu putință, a văzut că acesta începe să se miște, să se rostogolească, să se târască și în cele din urmă s-a transformat într-un șarpe și atunci l-a apucat frica văzând cele întâmplate. Cu numai câteva cuvinte blânde și înțelepte, sfântul știa să îndrepte răutățile oamenilor, aducea o femeie desfrânată
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii zolotymi zviozdami slioz, adică s-au rostogolit din ochii cățelei lacrimi ca stelele de aur( stăpânul i-a înecat puii). Am plâns și eu citind acest poem, mă bucur că pot citi și în rusă fără a fi kaghebist, că omul prost crede că orice iubitor de
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
către sport, fie la gloria de altă dată, fie la glorii posibile... Sufletul său vibrează precum emoțiile pugilistului înainte de meci. Resimte, încă, energia confruntării: ar urca în ring... Dar unde-s adversarii? Doar bulgări de carne, fără coloană vertebrală, se rostogolesc zădarnicindu-i visul, tăindu-i elanul. Simte că poate și are energie și pentru altă rundă, dar gongul nu vrea să sune!... Hălcile de carne l-au interzis. Dar spiritul său de luptător încă mai caută spre suprafață precum firul ierbii
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
în lung Oltenia, trece pe lângă Cetatea Băniei, Craiova, traversează câmpia și se varsă în fluviul Dunărea. În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
roșu murdar-negru (care - n.n.) se apropia mereu de mine, de fiecare dată de fapt. Numai el venea la mine, mi se ridica pe picioare, încerca să mă muște - așa, în glumă. Îl luam în brațe, mă jucam cu el, îl rostogoleam prin țărână. Se enerva, mârâia la mine. Era o adevărată jucărie. I-am spus mamei că îl iau acasă, la fel și lui tanti Gheorghița. Fără nicio opoziție, acest lucru s-a și realizat. Sunt circa cinci decenii de atunci
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
a dispreț și condescendenta....care doppelganger? Nu există așa ceva, e doar o inventie a scotocitorilor de minți, o acoperire a geamătului prin acorduri marțiale Wagneriene, o legendă, un mit.Așa să fie, oare? Domniile voastre nu vă puneți niciodată întrebări, nu rostogoliți o idee în minte, ca pe o minge colorată, înainte și înapoi, înainte și înapoi? Să ridice mâna cel care nu poate să adoarmă noaptea din cauza gândurilor, o frământărilor, a îndoielilor...Cineva este tot timpul acolo, tot timpul dispus să
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
nu se mai termine, o vacanță de vară de trei luni dura de fapt trei ani...Să ridice mâna cine nu are impresia că, pe masura ce înaintăm în vârstă, timpul se contractă, zilele devin mai scurte, anii devin mai scurți, se rostogolesc unul după altul dintr-o sarabanda nebună. Incomparabilul Lucian Blaga mărturisea : eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc...Așa ar fi trebuit să rămână!!!Misterele își au locul lor bine
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
bancheta din spate. Zvârluga se ridica ținându-se de scaunele din față și, cu niște ochi mari de culoarea măsli- nei necoapte, privea atentă cum drumul se înfășura pe roțile mașinii și chicotea dând din cap până amețea și cădea rostogolindu-se ca un pui de urs. Și anii au fost frumoși, și au trecut tot la fel, până când Emil a crezut că l-a apucat pe Dum - nezeu de picior. Dar, fie că i-a fost întinsă o cursă, fie
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
oxigen.Ce mai, ăștia ne asfixiază! Spânzurații,domnule,nu-i mai analizați! Silvica zâmbea transportată: -Auzi,șmechere?Lasă-i,tu,p-ăia cu pădurile și spune-mi unde-ai ușurat zdrăngănelele? -Ție îți arde de asta,mă,când țara se rostogolește în prăpastie? Silvica o ține pe-a ei,chihotind.Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice. Pe rând, pe metereze, se aprinseră ca din senin făclii, ale căror flăcări pâlpâiau în diferite forme. Urmară câteva chiote, zbenguieli ale diavolilor, râsete sinistre rostogolindu-se în ecouri, apoi, pe rând, făcliile se stinseră și umbrele dispărură în negura nopții. - Ce-a fost asta? - întreabă Miron. - Necuratul ne-a transmis un salut din împărăția sa! - râse Preda. - Sincer mă temeam de ceva mai rău, replică
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
căpitane! Sunt doar un biet păcătos pe care Domnul l-a uitat aici în creierul munților! - rosti deodată cu un glas puternic. Tânărul se întrebă cu uimire de unde avea acest bătrân uitat de vremi atâta forță, căci vocea i se rostogoli ca un tunet și răsună în ecoul munților. - Nu te speria, fecior! Aceasta-i vocea Domnului ce rostește prin păcătoasa mea gură! Dar cu ce treburi ați venit la mine? - De parcă n-ai ști! - râse Preda cu subînțeles. - Numai Bunul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]