915 matches
-
regulilor de igienă în interiorul căminului. De asemenea, trebuie insistat pe dresajul de obediență, pentru că se dovedește deseori încăpățânat și independent. Va fi nevoie de monitorizarea si controlul tendițelor agresive, cu predilecție în cazul masculilor. Rămâne un vânător tenace de mici rozătoare. Un animal de companie comod, afectuos si reconfortant. Este un câine destul de ușor de întreținut, contribuie la întreținerea unei bune atmosfere în familie, poate fi transportat cu ușurință în călătorii și vacanțe alături de membrii familiei de adopție.
Bulldog francez () [Corola-website/Science/323045_a_324374]
-
cea mai veche rasă de terrieri și s-a dezvoltat inițial în zona de graniță dintre Scoția și Anglia. Marea Britanie 20-28 cm 8-11 kg 12-15 ani Toy Acest câine de talie mică a fost folosit în Scoția la vânătoarea de rozătoare și de animale de vizuină, cum ar fi vulpile, nevăstuicile, viezurii, vidrele și iepurii. Excelând la capitole precum viteză (în ciuda picioarelor scurte), agilitate, rezistență și curaj, era folosit deseori de braconieri și diferite populații seminomade (țigani) pentru a vâna ilegal
Dandie Dinmont Terrier () [Corola-website/Science/323180_a_324509]
-
38 specii dintre care în România se pot întâlni 3 specii. </br> </br> </br> Stârcii (bâtlan, ceapur, gâtlan, pescar) sunt păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi care se hrănesc cu pești, dar mănâncă și pui de păsări, rozătoare, broaște, șopârle, șerpi și insecte. Contrar celorlalte specii de păsări ca berzele și ibișii, membrii acestei familii zboară cu gâtul retras. În lume sunt 61 specii de stârci, din care în România se pot întâlni 8 specii. <br> În România
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
Hamsterul românesc ("Mesocricetus newtoni") cunoscut și sub numele de hamster dobrogean este o specie de rozătoare din familia Cricetidae. Este găsit în România și Bulgaria. Arealul de răspândire al hamsterului românesc nu este cunoscut cu exactitate dar se presupune că nu depășește 50.000 km pătrați în Dobrogea și nord-estul Bulgariei. Hamsterul românesc trăiește în zona
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
deschid după 15 zile), nuzi, cu dinți. Puii din generația a treia iernează cu părinții. Trăiește 2-3 ani. Este exclusiv ierbivor, nedăunător. Poate fi folosit ca animal de experiență în laboratoare. Hamsterul românesc este o specie nocturnă și crepusculară de rozătoare. Trăiește în mod solitar într-o rețea complexă de vizuini. Mănâncă semințe, legume furate de către ei, ierburi, dar și insecte. Își transportă mâncarea cu ajutorul fălcii sale elastice care îl ajută să o depoziteze. Ating maturitatea sexuală în timp de 56-70
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
aer, temperatura ambientală fiind de circa 10 grade Celsius. De asemenea, fauna este reprezentată de prezența unor specii cavernicole ( diptere si lepidoptere, troglobionți și troglofile ) și a lilecilor Miotis și Rinolof. În peșteră se mai gasesc fragmente de oase de rozătoare de factură recentă, cultura materială nefiind semnalată. Ca forme de eroziune pot fi enumerate: marmite, nivele de curgere, hieroglife și lingurițe. Astăzi, Peștera Racoviță este parțial distrusă de către turiști. Din cauza afluxului mare de turiști și a faptului că este o
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
adăpost multor păsări: rata mare (Anas platyrhyncas), rata cârâitoare (Anas querquedula), gașca (Ardea purpurea), lișița (Fulica atra) și vidra (Lutra lutra). "Fauna" s-a redus numeric datorită extinderii zonei arabile și a celei locuite, fiind reprezentată de iepuri, vulpi, căprioare, rozătoare și păsări. Solurile sunt fertile din clasa molisolurilor, cernoziomuri și soluri aluvionare de lunca. Fauna cuprinde o varietate mare de specii: cerbul lopătar, mistrețul (Sus scrofa), căpriorul, lupul, vulpea, veverița și rar pisică sălbatică. Dintre păsări specifice sunt: fazanul (Phasianmus
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
Darwin a început să creadă că armura osoasă se identifică cu cele de "Megatherium". Cu FitzRoy, Darwin a călătorit circa 54 km de-a latul golfului până la Monte Hermoso în ziua de 19 octombrie, găsind acolo numeroase fosile ale unor rozătoare mici, spre deosebire de uriașele mamifere edentate de la Punta Alta. În noiembrie, de la Buenos Aires, a „cumpărat fragmente din niște oase enorme”, despre care a fost „asigurat că aparțin foștilor uriași!!”, după care a profitat de orice ocazie de a procura fosile „cu
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
maxilarul unui "Megalonyx Jeffersonii". Scheletul aproape complet a fost botezat "Scelidotherium" de către Owen, care a considerat că mare parte din oasele sale erau deja în pozițiile relative corecte. În zona Monte Hermoso din apropierea locului descoperirii sale, printre numeroasele specii de rozătoare se numărau specii înrudite cu tuco-tuco brazilian și cu capibara. Owen a hotărât că fosilele de plăci poligonale de armură osoasă găsite în mai multe puncte nu provin de la Megatherium, așa cum sugera descrierea lui Cuvier, ci de la un tatu uriaș
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
hexapodă și nimfă octopodă, atacă animalele mai mici de pășune: șoareci, șobolani, veverițe, cârtițe, arici, reptile și păsări. În România "Ixodes ricinus" este o specie foarte frecventă, fiind identificată la om, animale de companie (câini, pisici), vite (bovine, cabaline, ovine), rozătoare, insectivore, lagomorfe, mustelide, carnivore, cervide, păsări, reptile. "Ixodes ricinus" este un parazit ce necesită în dezvoltarea sa 3 gazde. Durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, iar fiecare stadiu durează un an: un an ocupă larva
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
șobolanii și șoarecii din Lumea Nouă. le sunt răspândiți în întreaga Lumea Nouă, Asia și Europa. Sunt descrise 112 de genuri, 580 de specii, clasificate în 5 subfamilii existente: "Arvicolinae", "Cricetinae", "Neotominae", "Sigmodontinae", "Tylomyinae" și o familie extinsă, "Democricetodontinae". Sunt rozătoare de talie mică. Lungimea corpului de la 5 cm la hamsterii pitici ("Baiomys") până la 40 cm la bizam ("Ondatra zibethicus"). În cadrul familiei, se pot distinge trei grupuri de specii după dimensiuni: mici, cu o lungime a corpului de 5-14 cm, mijlocii
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
Butomus umbellatus"), precum și stuf, papură sau rogozuri. Păsări: erete de stuf ("Circus aeruginosus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), cormoran mic ("Phalocrocorax pygmeus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), egretă mare ("Egretta alba"), striga ("Tyto alba", specie care vânează rozătoare) sau pescăruș albastru ("Alcedo atthis"); Mamifere: lup cenușiu ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes crucigera"), vidră de râu ("Lutra lutra"), popândău ("Spermophilus citellus"); Amfibieni și reptile: broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de copac ("Hyla arborea
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
Verdele de Paris (cunoscut și că "acetatul triarsenit de cupru ÎI", "acetoarsenitul de cupru ÎI" sau verde de Schweinfurt ) este un compus anorganic extrem de toxic, întâlnit sub forma unei pudre cristaline de culoarea smaraldului și utilizat că și otravă pentru rozătoare, insecticid, fungicid și pigment, în ciuda toxicității sale. De asemenea, este utilizat că și componența pentru artificii, provocând culoarea albastră. Verdele de Paris a fost substanță des utilizată de restauratorii de bronzuri chinezești, datorită proprietății substanței de a imita crustele corozive
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
boabe de ricin, deasupra fiind un fitil care era aprins. Casele nu cuprindeau un mobilier foarte mare. Majoritatea egiptenilor nu prea aveau multe bunuri, aveau doar câteva coșuri sau ulcioare ce erau pentru depozitarea alimentelor, deși nu puteau fi ținute rozătoare la distanță pentru mult timp și rogojini. Mesele erau rar utilizate. Chiar și scribii cei mai bogați scriau pergamentele pe o placă de lemn ghemuiți pe podea. Multe case includeau câteva scaune mici, dar oamenii se așezau pur și simplu
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care un mamifer: popândău (un rozător din specia "Spermophilus citellus", specie considerată vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN); amfibieni și reptile: buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina") și țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"); zvârlugă (un pește din specia "Cobitis taenia"); precum și un
Valea Călmățuiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/330662_a_331991]
-
lucrează aceste mutații. Datorită marelui număr de generații cerute de apariția adaptărilor, experimentele evoluționare sunt în mod obișnuit făcute pe bacterii, drojdie sau viruși și alte organisme în care generațiile se succed rapid. Totuși, experimente de laborator cu vulpi și rozătoare (vezi mai jos) au produs adaptări notabile care apar în circa 10-20 de generații iar experimentele pe guppy sălbatici au fost observate adaptări într-un număr asemănător de generații. Mai recent, indivizi sau populații evoluate experimental au fost analizate folosind
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane" și "Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba". Printre speciile faunistice și floristice aflate la baza desemnării sitului se află mamifere (popândău, un rozător din specia "Spermophilus citellus", specie considerată vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN), amfibieni și reptile cu specii de buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata" aflată pe lista roșie a
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
Este un adevărat "tigru" al apelor de munte. Posturile de pândă sunt steiurile de stâncă, de unde se aruncă fulgerător asupra prăzii. Peștii adulți, mănâncă, mai ales, alți pești, ocazional mamifere acvatice mici (șoareci de baltă, șobolani de apă și alte rozătoare de apă etc), păsări de apă mici (făcând salturi acrobatice după ele), amfibieni (broaște), reptile, rar nevertebrate. Peștii consumați sunt în special ciprinide: scobarul ("Chondrostoma nasus"), mreana vânătă ("Barbus petenyi"), cleanul ("Leuciscus cephalus"), beldița ("Alburnoides bipunctatus"), boișteanul ("Phoxinus phoxinus"), porcușorii
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
pază și va lătra la cel mai mic zgomot. După ce îți va lătra invitații suficient, va deveni prietenul lor și va da politicos din coadă, urmând să plece la treaba sa. Încă mai posedă un puternic instinct de a prinde rozătoare și dacă locuiești într-o suburbie sau la țară, fii sigur că Westie va avea grijă să elimine toți dăunătorii. Fii atent ! Are tendința de a-ți prezenta prada ca pe un cadou. Câinele Westie are nevoie de o hrană
West Highland white terrier () [Corola-website/Science/328537_a_329866]
-
la sol, dar, uneori, în ciuda greutății sale uriașe se cațără în copaci sau înoată în apă. Hrana sa constă în principal din mamifere medii sau mari și păsări. Pitonii de talie mică (3-4 m) vânează, în principal, șopârle, șobolani, alte rozătoare. Specimenele mai mari atacă prăzi diverse: viveride (binturongi, civete), maimuțe, cervide (cerbi), porci sălbatici, păsări mari. În apropiere locuințelor umane se hrănesc, de asemenea, cu câini, pisici, păsări de curte. Printre prăzile cele mai mari mâncate a fost un urs
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
umezeală crescută etc.), ca urmare a contaminării înainte de recoltare, se poate produce mucegăirea masivă a boabelor de porumb, alune, semințe oleaginoase cu importante pierderi economice. Infecția plantelor apare mai ușor dacă fructele și semințele au fost atacate de insecte, păsări, rozătoare, grindină, îngheț timpuriu, căldură și secetă, furtuni sau alte fenomene nefavorabile. În anumite condiții (temperaturi ridicate și umiditate ridicată) "Aspergillius flavus" poate produce micotoxine cu denumirea generică de aflatoxine. Când vacile consumă furaje contaminat cu aflatoxine, are loc transformarea automată
Aflatoxine () [Corola-website/Science/328840_a_330169]
-
și s-a umflat,făcându-se albastră. Apoi au mers într-o cameră unde niște veverițe separau alunele bune de cele rele. Vizitatorii nu aveau voie să intre în acea cameră. Însă Veruca a intrat și a fost aruncată de rozătoare în groapă de gunoi. Domnul Wonka i-a condus pe restul vizitatorilor într-un lift de sticlă. Au mers în „Cameră cu televizorul”. Acolo erau mulți Oompa-Loompa care lucrau la un aparat foto uriaș. Într-un alt colț al camerei
Fabrica de ciocolată a lui Charlie () [Corola-website/Science/329504_a_330833]
-
Striga (Tyto alba) face parte din ordinul Strigiformes (al bufnițelor), familia "Tytonidae", și este considerată ca una dintre cele mai frumoase păsări nocturne de pradă din România. Ea este, de asemenea, și foarte folositoare datorită marelui număr de rozătoare pe care le consumă. Este o pasăre sedentară, destul de rar întâlnită în România. Păsările sunt întâlnite zonele cu climă temperată, tropicală sau subtropicală din Africa, Europa, Asia de Sud-Vest, Asia de Sud, Australia, America de Sud și America de Nord. Trăiește de obicei în pădurile luminoase
Strigă () [Corola-website/Science/330986_a_332315]
-
Africa, America de Sud și Centrală și Europa de Sud locuiesc în zone unde boala este obișnuită. Organizația Mondială a Sănătății a obținut reduceri la anumite medicamente pentru tratarea bolii. Boala se poate manifesta și la anumite animale, inclusiv la câini și rozătoare.
Leishmanioză () [Corola-website/Science/334942_a_336271]
-
este hrană destulă, de exemplu în perioada de clocit, pot să-și caute hrană chiar și ziua. Nu sunt prea pretențioși la felul de mâncare, în special mâncând pești, viermi și insecte. Pot mânca însă și crustacee, amfibieni, reptile, scoici, rozătoare și alte păsări, ouă, mortăciuni, rar și plante. Stârcii își caută de fiecare dată locurile de vânătoare. În perioada de cuibărit, picioarele se fac roz și două sau trei pene lungi devin albe. În timpul curtării, masculii devin mai agresivi, dansând
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]