1,828 matches
-
să fie critic cu unul atât de bine situat. Am înghițit în sec și am înțeles că instituția cenzurii există și că trebuie să fii ceva mai inteligent decât cenzorii dacă vrei să publici texte de care să nu te rușinezi. Până în 1977, când s-a desființat „Direcția presei și tipăriturilor”, Ceaușescu anunțând că, în România, s-a desființat însăși cenzura, am reușit să-mi fac un sistem de ocolire/fentare a cenzurii. Ceea ce făcea cam toată lumea. Dar, mai întâi, remarc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile să susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
noastră de infern. Interesul, la lectură, merge spre jurnalul propriu-zis (jurnal de idei etice). Aici se poate intui mai ușor portretul omului care nu știe să-și facă prieteni, omul sentimental care poartă în el o tristețe nelămurită și se rușinează să vorbească despre ea. Nu știe să devină „un om de lume” și multă vreme nu vrea să audă că bătrânețea există. Numai că bătrânețea vine fără să fie chemată și eseistul este nevoit s-o ia în seamă. Deșertul
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
lumii aripi două,/ Cenușa scoate parcă sânge din locul unde-a căzut rouă” (Pe ale lumii două aripi), denunță cu amărăciune superficialitatea sfârșitului de veac, în care „tragedia dragostei” se joacă „în fața scaunelor goale”, propunând ca antidot „iubirea pe tunuri”. Rușinat de o seamă de priveliști ale lumii de azi, și chiar de sine însuși, pentru faptul că, „theofor” fiind, „mai poate râvni altceva”, precum „măgarul naiv al lui Dumnezeu”, care, purtându-și stăpânul în spinare, „e-n călduri și-și
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
meu, atunci simt cea mai curată bucurie. O numesc lege morală, alții o numesc conștiință, sentimentul a ceea ce este drept și nedrept, putem s-o numim cum vrem, dar ea există. Am mințit, nimeni nu o știe, dar eu mă rușinez 26. Din punctul de vedere al unei mentalități răspândite, asemenea cuvinte vor fi interpretate drept o încercare de a se consola a unuia care nu a știut și nu a putut să guste din plin bucuriile vieții. Mesajul filosofului pare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub suspecta ploaie californiană: mândria profesională. O armă inadecvată, ridicolă, ineficientă. Dar e singura de care detectivul nu se rușinează. Demodat, marginal, disprețuit - banul este forma cea mai frecventă de a-i testa integritatea -, el își duce la capăt misiunea chiar dacă încercările prin care trece îl împiedică să simtă cea mai mică satisfacție în fața victoriei repurtate. Moneda bătută pe valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe care copiii le aveau vizavi de aceștia. Deși majoritatea participanților la cercetare își lăudau părinții acest sens, în sfera socială sau culturală percepția asupra părinților nu era întotdeauna una pozitivă. Câțiva intervievați își aminteau de faptul că se simțeau rușinați pentru că părinții lor erau imigranți, cămine sărace sau „mentalitățile lor primitive”. Doi naratori își aduc aminte câtă jenă le provocase faptul că mamele lor erau „tot timpul gravide”. Alții au fost critici față de regulile de comportament stricte impuse de părinții
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
frumusețe părea să ocrotească acea clipă nocturnă. Mai târziu, când eram student la medicină, am încercat să pun capăt acelor întoarceri, văzând în ele un semn de slăbiciune sentimentală, jenantă pentru un viitor medic militar. Am încetat să mă mai rușinez, în momentul în care am înțeles că noaptea aceea n-avea nimic în comun cu înduioșarea pe care ne-o stoarce o copilărie fericită. Căci nu existase nici o copilărie fericită. Doar acea noapte în cursul căreia copilul, trecând hotarul lumii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui Varlaam, el însuși e pătimaș: „Filosoful acesta și-a îndreptat deci, împotriva aceluia (a lui Nichifor Mărturisitorul) mult născocitoarea lui închipuire, ca pe un foc ce se folosește de ceea ce îi stă înainte ca de o materie. Nu se rușinează de acea fericită mărturisire și de exilul pentru ea, nu se rușinează de cei ce s-au împărtășit de exil împreună cu el și au învățat de la el cele dumnezeiești, care s-au arătat sarea pământului (Matei, V, 13) și lumina
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
împotriva aceluia (a lui Nichifor Mărturisitorul) mult născocitoarea lui închipuire, ca pe un foc ce se folosește de ceea ce îi stă înainte ca de o materie. Nu se rușinează de acea fericită mărturisire și de exilul pentru ea, nu se rușinează de cei ce s-au împărtășit de exil împreună cu el și au învățat de la el cele dumnezeiești, care s-au arătat sarea pământului (Matei, V, 13) și lumina lumii (Matei, V, 14) și luminătorii străluciți ai Bisericii având cuvântul vieții
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu) constituie un viciu; că, uneori, o succesiune de cuvinte mai mult sau mai puțin apropiate semantic poate avea efect expresiv
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prevestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele „pozitive” vor câștiga în final. Lupta lor este însă chinuitoare, victoria va fi dobândită trudnic, după tribulații asupra cărora naratorul insistă pe îndelete. „Fericirea” deznodământului este expediată în câteva rânduri, de parcă naratorul, rușinat de ea, o enunță doar în virtutea unor obligații etice. Personajele principale ale unor romane (Biruința, Domnișoara Ana) sunt temperamente oarecum bovarice, aspirând la altceva decât le oferă condiția modestă de slujbaș incert ori de tânăr abia intrat în viață. A
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
spate, dusă Într-o căruță spre muzeul unui cuceritor. Nu-i lipseau decât aripile. Lefty Își scoase pantofii și ciorapii plini de nisip. Când Își dădu jos lenjeria, barca de salvare se umplu de un miros stătut. Pe moment se rușină, dar pe Desdemona nu părea să o deranjeze. Era absorbită de propriul ei amestec de sentimente. Corsetul Îi amintea , desigur,de mama ei și dintr-o dată se simți asaltată de sentimentul că făceau ceva greșit. Până acum reușise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La etaj, Desdemona poate că ar fi auzit ceva prin podea dacă nu s-ar fi prefăcut că doarme. Contrar voinței sale, piesa o stârnise și pe ea. Coapsele sălbatice, musculoase, ale minotaurului. Pozițiile lascive În care cădeau victimele acestuia. Rușinată de excitarea ei, nu se trădă prin nimic. Stinse veioza. Îi spuse soțului ei noapte bună. Căscă (un gest teatral, la rândul lui) și se Întoarse cu spinarea la Lefty. Iar acesta i se furișă pe la spate. Opriți puțin acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei. Căpitanul Kontoulis Îngenunchează Între picioarele ei, scoțându-i corsetul din trusoul de mireasă. Îi desface șireturile și Îl deschide, pufăind o țigară cu aromă de cuișoare. Desdemona, rușinată la culme de brusca ei goliciune, privește În jos, la obiectul fascinației căpitanului: o parâmă de vapor care dispare Înăuntrul ei. ― Hop-așa! strigă căpitanul Kontoulis și Lefty apare cu o mutră Îngrijorată. Apucă de capătul parâmei și Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-o dată se auzi tatăl meu, care mă striga. ― Callie! ― Ce-i? ― Vino Încoace imediat! Marius se ridică stângaci. ― Vorbeam doar, spuse el. Aveți o fetiță tare deșteaptă. ― Las-o În pace, m-ai Înțeles? ― Tati! am protestat eu Îngrozită, rușinată pentru prietenul meu. Dar vocea lui Marius era blândă. ― Nu-i nimic, micuță Cleo. Oricum am testul ăsta pe cap. Du-te Înapoi la tatăl tău. Tot restul zilei Milton s-a ținut de capul meu. ― Niciodată, dar niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cunoscută, dar nu îndrăzneam s-o salut căci era fie prea departe, fie aveam dubii în privința ei. Nu se prea cuvine să mergi pe stradă și să saluți oamenii nefiind sigur dacă îi știi sau nu. Mă simțeam teribil de rușinat după ce încurcam chipurile oamenilor în minte și salutam pe cineva pe care nici măcar nu-l cunoșteam. Am ajuns, într-un târziu, acasă. Intrând în apartament, un frig îmi intrase în oase și nu înțelegeam de ce. Am picat ca mort în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pantalonii? — Lasă-i puțin În jos... Pardon Îi luă tensiunea, Îl ascultă cu stetoscopul, Îi pipăi stomacul și abdomenul, apăsă cu degetele În unele locuri. — Te doare? — Nu... Poate puțină sensibilitate... Nu, mai jos... Ajunsese și el ca ceilalți, neliniștit, rușinat de temerile sale și neîndrăznind să-și privească prietenul În față. Se Îmbrăcă la loc cu stîngăcie. Vocea lui Pardon nu se schimbase. — De cînd n-ai mai avut vacanță? — Anul trecut am putut să fug o săptămînă, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mari. Încearcă să vizualizeze cu ochii minții o asemenea minunăție. — Și are diametrul de patru picioare fără trei pătrimi de deget... Fulcinius înghite în sec. El nu face parte dintre cei care tună și fulgeră împotriva luxului, așa că nu se rușinează cu cele peste 500 de astfel de măsuțe din lemn de citru pentru banchete pe care le are acasă. Dar una cu un diametru de aproape patru picioare este de neimaginat. Oare cât o cere Nomius pe ea? Că nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se citește pe față o bucură pe Vipsania. Antonia se ferește să-l elogieze în public pe Claudius, fie și indirect, ca acum. Sunt mai degrabă distanți unul față de celălalt. Nu că nu l-ar iubi ca mamă, dar se rușinează de înfățișarea lui schiloadă. Și apoi Livia nu s a jenat niciodată să o învinuiască de boala mezinului. Cică n-ar mai fi suportat durerile facerii și a pus să i se grăbească nașterea. Despre ce evenimente vorbește? se interesează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
copiat. O va distribui în mii de exemplare. Poate multora nu le va cădea bine la ficat și vor roși. Dar nu e vina fetei că lor nu le-a fost rușine, în trecut, să facă ceea ce acum se vor rușina să audă sau să citească. Pe Antonia o deranjează râsetele discrete ale celor din spate, care par să fi tras cu urechea sau să fi ascultat involuntar discuția. Pentru ea, râsul nu e niciodată prea departe de bătaia de joc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iute cealaltă mână pe după talia fetiței și o saltă în sus. Livilla chiuie de bucurie. Nu s-a născut încă bărbatul care să merite o asemenea comoară, îi trece tatălui prin minte în timp ce coboară scările cu ea în brațe. Se rușinează imediat. Ce gând prostesc! Doar n-o s-o hărăzească Vestei. Îi dă drumul ușurel și spune cu convingere: — Cei ce uită de credință se scufundă cu iuțeală în mocirla păcatelor și greșelilor. Pomponia întărește: — De aceea, pe lângă zeii poporului nostru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trase. Tiberius face greșeala să zăbovească în dreptul lui. — Stăpâne! îl imploră bărbatul, dă-mi te rog rația și pentru Galla. Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla! Scoate-ți capul! Litiera, goală probabil, rămâne în continuare închisă. — Se rușinează sărmana să iasă afară, așa, cu burta la gură, se căinează întruna bărbatul, frângându-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu o fibulă, și încep să arunce grăunțe de tămâie în focul aprins de rex. Începe sacrificiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe perne, și prin ferestrele cu perdeluțe suspendate la colțuri se vede cum câteva cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]