985 matches
-
luni m am urcat pe Muntele Susai în căutarea unui loc pentru o casă de adăpost. Acolo, am descoperit pe sub cetinile de brazi oasele albe a sute de soldați și ofițeri români, pe care le mâncau fiarele sălbatice. Îngrozit și rușinat am luat hotărârea să fac un mausoleu în care să adun aceste oase și ranițele și cartușierele și hainele lor pline de sânge, pe care în unele locuri le-am găsit neputrezite. Am luat această hotărâre nu numai dintr-un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
evreilor". După care Pârvan conchidea: "Generația noastră nu ne mai înțelege"125. În decembrie 1924, în timpul "Celei de a Doua Vacanțe Naționale Studențești", profesorii au ieșit din sălile de curs în strigăte puternice de Jos jidanii!. Iorga s-a simțit rușinat. Scenele acestea se desfășuraseră înainte de vizita profesorului universitar francez Mario Roques, ale cărui conferințe erau "deocamdată tolerate"126. O dată cu trecerea timpului, mult prea multe universități erau ocupate de forțele militare, și aceasta nu numai în timpul "Vacanței Naționale Studențești". Toate acestea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Dar există unele alimente (ca, de pildă, pastă de anșoa, ficat, cârnăciori, pește) care dețin o poziție strategică în regimul meu, și de care nu m-aș dispensa decât cu părere de rău; aici, hedonismul triumfă asupra unui capricios și rușinat simț moral. Poate că ar fi trebuit să renunț cu totul la carne, dar acum, după ce discuțiile s-au tărăgănat atâta, mă îndoiesc dacă o voi face vreodată. De astă dată, voi descrie casa. Se numește Capul Shruff. Cap, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Titus intră în bucătărie și Hartley îl urmă; se așezară la masă, ținându-se de marginile ei și uitându-se unul la celălalt cu chipuri frământate. Fața lui Hartley exprima implorare timidă și teamă, a lui, un soi de milă rușinată și dezgustată. Plutea prea multă suferință în acea încăpere, se percepea ca o barieră fizică. Stăteam urmărindu-i, dorind să-i ajut, să-i întrerup. N-ați vrea să mâncați ceva? Haideți să luăm cina împreună, da? Să discutăm... Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simplu. Se opinti în sus, apoi se propti în patru labe și, în sfârșit, se ridică, cu greutate, în picioare. Rochia galbenă îi era groaznic, disperat de șifonată, și încerca, zadarnic, s-o întindă. Întregul ei trup exprima stângăcia ușor rușinată a ființei total doborâte. — Uite ce-i, am să-ți împrumut halatul meu de casă, am unul foarte frumos. Am alergat în dormitor și i-am adus halatul meu cel mai bun, din mătase neagră cu brandenburguri roșii. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
preocupare; numai că, în prezent, amândoi evitam să ni se întâlnească privirile. Plutea, asupra noastră, un soi de jenă. El se simțea rușinat de părinții lui, de nefericita lui mamă bătrâncioasă, de tatăl lui obtuz și bădăran. Eu mă simțeam rușinat că nu izbutisem să o rețin pe Hartley, să fusesem forțat să o las să se întoarcă, ba chiar să o duc eu însumi înapoi în iadul ei matrimonial. Da, fusesem forțat să o fac, în bună măsură de către James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
taclale cu Gilbert. Acesta radia de tainica satisfacție a omului care a scăpat nevătămat dintr-o fascinantă aventură, și care de-abia așteaptă să trăncănească despre ea, într-un alt context. James părea ușor distrat, poate că melancolic. Titus părea rușinat și plin de resentimente. I-am întrebat pe ceilalți trei când au de gând să plece și mi-am exprimat dorința ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, întrucât spectacolul luase sfârșit. Asentiment general că a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ambiguu$$...” (O. Paler, Caminante, 297) Datorită conținutului lor semantic (sau numai unuia din sensuri), unele verbe cer cu obligativitate prezența unui complement predicativ (a considera, a socoti, a arăta etc.): „Ea trebuie să strângă din umeri, simțindu-se umilită și rușinată.” (M. Sadoveanu, X, 529), „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică...” (I. Slavici, Moara cu noroc, 50) Absența complementului predicativ ar determina neîmplinirea structurală și semantică a enunțului în care regentul verbal este un verb din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Dumnezeu.” (Iov 1:12) „Ei bine. După vrerea ta să fie! Abate acest duh de la izvorul său de obârșie Și du-l , de vei putea, cum te pricepi Pe drumul tău de jos, pe drumul ce-l cunoști, Dar rușinat să stai, când îți ca va fi să recunoști Că omul bun, chiar adumnbrit de patimi, Își dă de drumul drept prea bine seamă.“ Valorile Domnului sunt prezente pretutindeni și chiar diavolul le este subordonat. Forța infinită a Domnului impune
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
București, 1985, vol. II, p. 25. 808 "În decursul istoriei, bancherii au fost foarte devreme tentați să încalce regula tradițională de conduită mai sus menționată, folosind în beneficiul lor banii deponenților. La început acesta s-a produs într-un mod rușinat și secret, deoarece bancherii aveau încă sentimentul că acționează incorect. Aceasta s-a întâmplat, de exemplu, cu Banca din Amsterdam, care, din motivul menționat anterior își desfășura activitatea, după spusele lui Sir James Stewart, "în cea mai mare taină". (...) Mai
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Nicu Ceaușescu. A.B.: Cu Nicu, nu cred. Dar pe stadion erau zeci de mii. Și cu ei făcea exact ce voia. Sus, jos, la stânga, la dreapta. Țipa la ei: „Te-ai mișcat!”. Îi scotea din sală. Cel apostrofat pleca rușinat. Spunea replici foarte dure uneori, indiferent că avea în față o autoritate locală. Avea o putere ciudată asupra mulțimilor. Nu știu dacă acesta este motivul căderii lui Păunescu. Știu numai că foarte mulți protestau că ar corupe tinerii, că îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Lege ca pe unele din acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici"? Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei." Rușinați și derutați, fariseii s-au îndepărtat. Rămas singur cu femeia, Iisus i-a spus: "Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit niciunul?". Iar ea a zis: "Niciunul, Doamne". Și Iisus i-a spus: "Nu te osândesc nici Eu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lui Zeus, Colosul din Rodhos, Templul zeiței Artemis din Efes, Templul sau mauzoleul din Halicarnas, Farul din Alexandria. Tot Herodot i-a plasat Semiramidei de Assur originea în Ascalon, în Palestina. Era considerată fiica zeiței Decerto și a unui muritor. Rușinată că a născut un copil, zeița a abandonat-o la naștere, au crescut-o ciobanii și au hrănit-o porumbeii. Un demnitar s-a îndrăgostit de ea, a adus-o la Ninive unde a devenit soția regelui și, după ce soțul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oamenii sănătoși, după ce înving compasiunea de circumstanță, chiar așa li se înfățișează lucrurile. Ei nu văd bolnavul, ci omul redus la caricatura lui, omul care dintr odată se scapă pe el și-o ia la fugă dezorientat, cât speriat, cât rușinat. Scena li se pare de un umor dizolvant. Poate că au dreptate. Dar, dacă eu conced că au, au numai în măsura în care condiția umană decid că este comică și decid astfel numai în măsura în care definesc comedia ca fiind ultimul și cel mai
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și grosolane; oamenii speriați își încordează mușchii, tresar, își feresc capul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și vede venind repede, dar nu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cauză (cauzală) Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate cauzale și realizați contragerea lor: (a) "Tată, iată a sosit timpul; mă duc să pândesc și eu. Du-te, zise împăratul; dară negreșit că și tu ai să te întorci rușinat ca și frații tăi cei mai mari. Pentru mine n-are să fie așa mare rușine, zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic, dară nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac." (Prâslea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe parcursul căreia, pe șoptite de-a dreptul, au fost strecurate câteva formulări în franceză (titluri de proiecte și instituții, parcă). Era mult prea mult pentru o săptămână. Am părăsit lucrările întâlnirii, mi-am luat materialele informative și mi-am spus, rușinată și întristată, că, de la distanță, prietena mea simțise realitatea iar eu, de acasă, refuzam să o accept. Există, la această oră, o criză în evoluția relațiilor româno-franceze pe care o vom depăși doar dacă vom apela la principalele valori ale
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
pe moment, efectul analizei lui Ungureanu este similar celui pe care-l resimți când ești scos la tablă și ți se freacă ridichea ca unui școlar slab de minte. În funcție de sensibilitatea proprie, te întorci în bancă roșu în obraz, confuz, rușinat, vag revoltat și înduioșat de tine, dar nicicum lămurit de ce naiba nu ești și tu ca premianții clasei, modele unice și copleșitoare. Într-un caz fericit, asta ajută la maturizare, prin asumarea a ceea ce ești. Subtitlul cărții lui Traian Ungureanu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Identificarea individului cu o colectivitate sau alta poate fi consolidată în momentul în care aceasta demonstrează că este o colectivitate de succes. Este mândră de propria sa echipă de fotbal dacă aceasta învinge și este dezamăgită dacă pierde, se simte rușinată un pic dacă aceasta pierde tot timpul. Europa poate demonstra atingerea unor rezultate vizibile de succes, cum ar fi în privința Airbus sau a misilelor Ariane. Mass-media nu greșește atunci când subliniază aceste succese, informând în mod constant cetățenii asupra rezultatelor concurenței
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
fel de transă plăcută, care te face să saluți pe stradă oamenii pe care îi știi doar de la cinema, să uiți să mai și mănânci și să mergi la cât mai multe filme cu putință (chiar dacă la unele adormi, puțin rușinat). 15.000 de bilete vândute în primul sfârșit de săptămână al festivalului Același director (Chirilov adică), fiind și selecționerul festivalului, și-a zdruncinat spectatorii încă din prima seară, în buna tradiție a deschiderii-șoc tiffiene (e un adjectiv pe care îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
a început în prima parte a zilei, odată cu citirea textului moțiunii. Iar ea nu a fost creată de reacția democraților la acel text, ci mai degrabă la lipsa lor de reacție. De tăcerea, îmi place să cred că măcar ușor rușinată, cu care au întâmpinat acuzele grave ale PSD-ului la adresa dreptei românești. Căci, pentru prima dată, întâmplarea de miercuri, din Parlament, mi-a dat senzația că în politica românească se poate, în fine, discuta și la nivel de principii, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
bine, nu. De ce ar face așa ceva? Mai întâi, că există un număr deloc mic de intelectuali respectabili (ca să nu mai vorbim de jurnaliști) care l-au susținut pe Ion Iliescu în iunie 1990, pe timpul mineriadelor. L-ați auzit pe vreunul rușinat sau punându-și cenușă în cap? L-ați auzit pe vreunul lamentându-se umil că a fost un dobitoc? Nu. Îi vezi în continuare la fel de senini: susțin alte idei ori persoane - sau cu totul alte idei și persoane - și sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
că s-ar putea să își facă mea culpa, se presupune implicit că ei sunt mai morali decât restul intelectualității, fiindcă altfel n-ai avea de ce să le pretinzi atâta rușine. Altora nu li se pretinde... Și-apoi se simt rușinați intelectualii care l-au susținut în 2004 pe Emil Constantinescu, un președinte slab și nesigur pe el? Nici vorbă. Ar trebui? Nu. În 2004 el și Convenția Democrată păreau singurele soluții viabile. Poate că și erau. Oricum, democrația presupune și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
într-un meci personal cu unii comentatori mai scrâșniți, care de mult ne spun că suntem minunați, dar avem conducători netrebnici. Acum sunt disperați că nu ne retragem din Irak, nici din Afganistan, nici din Kosovo, în general nu fugim rușinați. Și mai vrem să jucăm un rol în democratizarea regiunii Marea Neagră. Atâta tupeu pe lumea aceasta n-a mai avut România de la războaiele cu turcii, dar chiar și atunci ne mai repliam în codru. Unde-i tradiția, spiritul național, spectrul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]