1,724 matches
-
nici măcar nu îmi spui unde anume te duci, va fi imposibil să te găsesc dacă se întâmplă ceva, iar el zice, te voi suna peste câteva zile și îți voi spune unde sunt. Văd cum hainele sunt înghițite de pântecele rucsacului, iată și pantalonii pe care îi cumpărasem iarna trecută de la magazinul de peste drum, iată și cămașa de jeanși cea frumoasă, pe care i-o aduseserăm noi, Noga și cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
penibilă, lui nici măcar nu îi pasă cum mă simt, la asta se reduce totul, nu mai am nici o putere asupra lui, dacă i-ar păsa, nu ar pleca, nu este impresionat nici de ceea ce îi spun, continuă să își hrănească rucsacul flămând, Tanahul nou acoperit de praf, pe care nu îl deschisese niciodată, îl lasă aici să putrezească împreună cu mine, încerc să gândesc repede, ce să mai spun, trebuie să găsesc ceva care să trezească îndoiala înăuntrul său, care să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care înțeleg acest lucru, mă cuprinde o oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are nici măcar puterea necesară pentru a se jeli pe sine, îndes pe deasupra hainele rămase, care nu avuseseră privilegiul de a intra în rucsac, mă așez, închid ochii umflați de plâns și mi se pare că am adormit, dar continui să îi ascult pașii, o mișcare ce nu se va mai face simțită pe aici nu peste multă vreme, asemenea urmelor unui animal pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastre, ies repede pe terasă, aștept o secundă, încerc să strig, însă numai o șoaptă mută îmi iese din gât, așteaptă puțin, nu ți-am spus cel mai important lucru. El dispare deja înghițit de drum, înalt și încăpățânat, cu rucsacul uriaș în spate, asemenea unui turist neobosit, peste câteva clipe nu îl voi mai vedea, chiar dacă ceva îngrozitor se va întâmpla, nu voi mai putea să îl găsesc, trebuie să îl opresc, dar vocea mea se stinge când încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spate, asemenea unui turist neobosit, peste câteva clipe nu îl voi mai vedea, chiar dacă ceva îngrozitor se va întâmpla, nu voi mai putea să îl găsesc, trebuie să îl opresc, dar vocea mea se stinge când încerc să strig după rucsacul care se îndepărtează, plin cu hainele sale, dintr-odată pricep dimensiunea dezastrului, cu ce se va mai îmbrăca Noga, nu poate purta decât hainele lui, și strig, lasă câteva cămăși pentru Noga, cum de nu mă gândisem la asta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceasta din partea inferioară a trupului și cea din partea superioară, simt numai lovituri dure, periculoase, unghii ruginite, mizeria unei umilințe pe care nici un săpun nu o poate șterge, cum a plecat, s-a ridicat pur și simplu și a plecat cu rucsacul lui, ca și când ar fi un om liber, ca și când eu aș fi un sit arheologic de pe harta lui prăfuită, pe care îl poți lăsa oricând în urmă, o vale în ruină, pentru a cărei bunăvoință mi-a luat tot ceea ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pus la încercare, mă ridic din pat și ies pe terasă, privesc spre strada aceea tăcută, costumele de baie se leagănă deasupra mea, împrăștiind un miros înșelător de praf umed, asemenea mirosului primei ploi. Aici îl văzusem îndepărtându-se, cu rucsacul pe umeri, cu gâtul uscat încercasem să îl opresc, aruncând către el pietrele furiei și ale jignirii, cum se transformase într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Uite la el! O bea amară! — Pur și simplu nu-mi plac dulciurile, am spus eu, răbdător. Am impresia că ți-ai făcut o părere greșită despre mine. — De ce ești atât de bronzat? — Am fost în drumeție... două săptămâni. Cu rucsacul și cu sacul de dormit în spinare... De-aia m-am bronzat. — Pe unde-ai umblat? — De la Kanazawa, am străbătut toată peninsula Noto și am ajuns până la Niigata. — Singur? — Da, am răspuns. Pe ici, pe colo am mai găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Pe ici, pe colo am mai găsit și ceva companie. — Companie romantică? Ai făcut cunoștință cu fete? — Romantică? am întrebat eu, mirat. M-am convins că nu mă înțelegi. Cum să-și permită un individ cu barba țepoasă și cu rucsacul în spinare să agațe fete? — Întotdeauna călătorești singur? — Da. — Îți place singurătatea? mă întrebă ea, rezemându-și bărbia în palmă. Călătorești singur, mănânci singur, stai singur în bancă... Cred că nimănui nu-i place singurătatea. În ceea ce mă privește, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de oră. După ce am mâncat de cină, am sunat iar și a răspuns aceeași voce. Aveam permisiunea să o vizitez pe Naoko a doua zi. I-am mulțumit și m-am apucat să-mi fac bagajele, adică să bag în rucsac niște schimburi și câteva articole de toaletă. Am pus mâna apoi pe Muntele vrăjit și pe paharul cu coniac, așteptând să mi se facă somn. N-am adormit decât după ora unu. Capitolul al [aselea Luni dimineața m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
început să latre care mai de care. La stația la care am coborât eu, nu am văzut nici oameni, nici terenuri cultivate, ci doar o plăcuță pentru stație, un râuleț și o potecă ce urca în munte. Mi-am aruncat rucsacul pe umeri și am pornit în sus, pe potecă. Pe partea stângă a drumului curgea râulețul, pe dreapta se întindea un crâng imens. Am urcat poteca încet, cam cincisprezece minute, până am ajuns la o r\scruce. Aleea din dreapta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iau legătura cu doamna doctor Ishida. Mi-a zâmbit și mi-a făcut semn cu mâna să mă așez pe o canapea maro, spunându-mi în șoaptă să aștept acolo. A format un număr de telefon. Eu mi-am scos rucsacul și m-am cufundat în canapeaua moale, privind în jur. Era un hol curat, plăcut, cu multe plante ornamentale și picturi abstracte de bun gust. Dușumeaua lucea de-ți lua privirile și-mi vedeam în ea pantofii ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
meu de mână indica ora patru și treizeci și cinci de minute. Lumina și-a schimbat intensitatea, vântul încetase, forma norilor era diferită. Transpirasem în somn, așa că m-am șters pe față cu un prosop mic pe care l-am scos din rucsac și mi-am pus o cămașă curată. M-am dus la bucătărie, am băut niște apă și am rămas acolo câteva clipe, ca să privesc pe fereastra din fața chiuvetei. În dreptul ferestrei era fereastra clădirii vecine și pe dinăuntrul acesteia atârnau, legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare colțișor al trupului meu. Am mai luat o gură și am pus plosca la loc, în rucsac. Mi se părea acum că lumina lunii se leagănă în acordurile muzicii. Naoko și Reiko s-au întors de la baie după douăzeci de minute. — Vai de mine, când am văzut de afară cât este de întuneric în cameră am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prin cap că s-ar putea întâmpla așa ceva. Naoko își plecă iar privirile și tăcu. — N-ai vrea o cea[c\ de cacao? a întrebat Reiko. — Bună idee, spuse Naoko. Dacă nu vă deranjează, eu aș bea niște coniac din rucsac. — A, nu ne deranjează, spuse Reiko. Îmi dai și mie un pic? — Bineînțeles, am spus, râzând. Reiko a adus două păhărele și am dat noroc. A plecat apoi în bucătărie ca să pregătească cacaua. — N-am putea vorbi despre ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se apropie de douăzeci de ani, mai are doar câțiva dinți și nu poate mânca lucruri tari. Doarme toată ziua în fața cafenelei și o ia la fugă pe alee numai când aude pași. Reiko scoase o bucată de brânză din rucsac și simțindu-i mirosul, câinele se repezi, fericit, la ea. Nu o să-l mai vedem pe copilul acesta multă vreme, spuse Reiko, mângâindu-l. Pe la jumătatea lui octombrie, vor încărca vacile și caii în camioane și-i vor duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de sub pat și a început să cânte, mai întâi Desafinado, Fata din Ipanema, apoi niște Bacharach și câteva cântece de-ale lui Lennon și McCartney. Eu și Reiko am băut vin, iar după ce s-a terminat, am atacat butelcuța din rucsacul meu. Atmosfera era intimă, ne-am simțit extraordinar și am stat de vorbă până târziu. Ajunsesem și eu să-mi doresc, ca și Naoko, să nu se mai oprească ploaia. — Mai vii să mă vezi? m-a întrebat Naoko, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
La ora unsprezece, Reiko a desfăcut canapeaua și a transformat-o în pat, exact cum procedase și cu o seară în urmă. Ne-am urat noapte bună, am stins luminile și ne-am culcat. Neputând să adorm, am scos din rucsac Muntele vrăjit și o lanternă. Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit și s-a cuibărit lângă mine. Nu mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko, spunându-mi că ar fi încântate să mă vadă, că Naoko avea momentan probleme cu scrisul și mă ruga să nu mă îngrijorez pentru că i se mai întâmpla, uneori, așa ceva. Când a început vacanța, mi-am îndesat lucrurile în rucsac, mi-am încălțat cizmele și am plecat spre Kyoto. Doctorul cel straniu avusese dreptate - munții acoperiți de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca și la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că deocamdată nu-i puteam spune nimic, dar o rugam să mai aibă puțină răbdare. În următoarele trei zile am stat prin cinematografe de dimineața până seara. După ce am văzut toate filmele noi din Tokyo, mi-am îndesat lucrurile în rucsac, mi-am scos toți banii din cont și am pornit spre gara Shinjuku, urcându-mă în primul expres care s-a nimerit. Nu-mi aduc aminte nici pe unde am umblat, nici cum am călătorit. Îmi amintesc perfect priveliști, sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neașteptat. Cu vuietul valurilor și cu șuieratul vântului în urechi, apăsat de asemenea gânduri, zilele treceau pe nesimțite. Supraviețuind doar cu whisky, apă și pâine, cu părul plin de nisip, cu rucsacul în spinare, la acel început de toamnă, am luat-o pe malul mării tot spre vest, spre vest. Într-o seară cu vânt puternic, pe când stăteam încotoșmănat în sacul meu de dormit, lângă o barcă părăginită și plângeam în voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum mă apucase. Am închis ochii și am ascultat mai departe, doar pe jumătate atent, povestea nesfârșită a pescarului. În cele din urmă m-a întrebat dacă mâncasem ceva. I-am spus că n-am mâncat, dar că am în rucsac pâine, brânză, roșii și ciocolată. M-a întrebat ce am mâncat de prânz și i-am răspuns că am mâncat pâine, brânză, roșii și ciocolată. Auzind acestea, mi-a spus să aștept puțin și a dispărut. Am încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pescar și-i mai luasem și banii pe deasupra. M-am gândit imediat că ar fi cazul să mă întorc la Tokyo. Nu aveam cum să continui, la nesfârșit, cu acest mod de viață. Mi-am băgat sacul de dormit în rucsac, mi-am pus rucsacul în spinare și m-am îndreptat spre gara din localitate. L-am întrebat pe un controlor din gară cum să ajung la Tokyo. A scos mersul trenurilor, l-a studiat puțin și mi-a răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
luasem și banii pe deasupra. M-am gândit imediat că ar fi cazul să mă întorc la Tokyo. Nu aveam cum să continui, la nesfârșit, cu acest mod de viață. Mi-am băgat sacul de dormit în rucsac, mi-am pus rucsacul în spinare și m-am îndreptat spre gara din localitate. L-am întrebat pe un controlor din gară cum să ajung la Tokyo. A scos mersul trenurilor, l-a studiat puțin și mi-a răspuns că pot ajunge la Osaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și Înfloriturile albe lăsate de grenade, care sînt esența desfășurării unei bătĂlii, atunci aveam ce ne trebuia. Așa că atunci cînd n-am mai avut lumină am cărat camera mare pe scări, i-am scos trepiedul, am Împărțit-o În trei rucsacuri și apoi, unu cîte unul, am traversat În fugă colțul măturat de gloanțe de pe Paseo Rosales, adăpostindu-ne după zidurile groase ale grajdurilor Montana. Știam că am găsit un loc bun de filmare și eram veseli. Dar ne păcĂleam singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]