6,798 matches
-
din lume de pe Lista Patrimoniului Mondial. Se știe că Pompei a rezistat unui cutremur și erupției Vezuviului din anul 79, ca și bombardamentelor din al doilea Război Mondial. Din nefericire, nouăsprezece secole de uitare și o proastă gestiune după descoperirea ruinelor par să aducă așezării romane prejudicii mai mari decât acelea din întreaga ei istorie. În prezent, doar zece locuințe conservate sunt accesibile vizitatorilor, în loc de peste șaizeci cu o jumătate de secol în urmă. Soarele a decolorat mozaicurile. Faimosul roșu pompeian
Pompei în pericol încă o dată () [Corola-journal/Journalistic/3436_a_4761]
-
1930, din eseul Pot poeții schimba lumea?). Marele său poem Ca-n august singur niciodată este declarația sa pură, directă, candidă și atât de lucidă adresată lumii - dar lumii sale interioare, ruminată după chipul nobleții asumate întro viață demantelată, o ruină la care a lucrat intens: „Ca-n august singur niciodată:/ ora-mplinirii -, peste gard,/ roade de aur, roșii ard,/ dar unde ți-e recolta toată?// Sunt ape clare, cerul blând,/ și câmpuri strălucesc ușor, dar de izbânzi, dovada lor,/ imperiul
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
centrulul Bucureștiul. Aproape, spre Calea Victoriei, dai de alta. Și tot așa: capitala noastră e plină de astfel de gropi. Cum e plină de clădiri rămase etern neterminate, și de maidane pe care zac mormane de gunoaie, și de imobile în ruină, cu fațade urâte. Ai zice că tocmai am ieșit dintr-un război, dintr-un dezastru. Mai sunt și alte domenii în care orașul acesta deține triste recorduri: haitele de câini de pe străzi, copiii murdari care, la intersecție, se reped să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
poate spune același lucru despre burghezia actuală, care nu poate fi comparată nici cu cea a vârstei clasice a liberalismului și nici măcar cu birocrația perioadei comuniste, în care lipsea libertatea, dar nu s-a oprit modernizarea tehnologică a țării (înainte de ruina anilor ’80, când a fost reintrodusă tracțiunea cu cai și cu boi). Niciodată nu au fost atât de mari ca după căderea comunismului cinismul și indiferența față de binele public, egoismul și lăcomia oligarhiei. Cu atât mai gol de conținut apare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
mea într’o continuă devenire, într’o sublimă negare a întregei ei făpturi mereu inventate, trezindu-mă în fiece dimineață cu o altă imagine a iubirii pentrucă în această iubită mereu inventată se întâlnesc toate acele fragmente vii găsite pe ruinele biologice ale umanității dispărute, fragmente de corpuri, de aspirații, de fosile ale iubirii iar nu un corp întreg de femeie în care stau închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
sunt peste 200 de castele și conace, folosite pe vremuri de aristocrați ca reședințe permanente, de vacanță sau de vânătoare. Vorbim despre județul Covasna, zona cu cele mai multe castele din România care vrea pe lista Unesco. Multe dintre ele sunt în ruină, dar unele și-au recăpătat strălucirea de altădată, fiind restaurate de urmașii foștilor proprietari ori de străinii care le-au cumpărat. Câteva au fost introduse în circuitul turistic și nu puțini sunt cei atrași de viața aristocraților de odinioară, scrie
Zona cu cele mai multe castele din România vrea pe lista UNESCO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37323_a_38648]
-
Încântată de ceea ce vedea. țara Hațegului are locuri și peisaje minunate. — Mi-am dorit de când eram copil să văd aceste locuri sfinte În care au trăit vitejii daci. Sunt fericită că mi-am Împlinit visul, a spus marea artistă la ruinele cetății Sarmisegetuza. Inspirat de zona În care mă aflam, am recitat câteva versuri din Moartea lui Decebal de Ion Nenițescu: „La Sarmisegetusa stă mândru Decebal, Ce-a-nfrânt popoare multe, de jos și de pe cal Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Ba teoreticianul român reușește să și identifice, nealunecând decât rareori în utopism, câteva soluții de reintegrare a discursului literar într-un circuit social mai larg, fără a-i pune între paranteze specificitatea și - mai ales - fără a plânge permanent pe ruinele dispariției conceptului de literatură cu majusculă. Întreaga subtilitate a cărții stă în extrapolarea conceptului de interpretare la domenii și instituții supuse unui grad ridicat de normativitate. Teologia, justiția, dar și viața cotidiană ar avea la bază, în nu mai mică
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
a străzilor, a cartierelor. Mici perle ale atmosferei inițiale, dovedind talentul înnăscut al autoarei, au scăpat - alas! - cenzurii de alt tip decât cea binecunoscută: "Copacii, smulși din rădăcini de bombardamente, zăceau rășchirați pe pământ sau se rezemau de zidurile în ruină, ca niște uriași extenuați"(p. 90), " Soarele strălucea autumnal și rece, aerul era parfumat cu un amestec de fân și funingine, care-mi aducea în amintire vremuri în care trenul mă ducea spre fericire. Părea incredibil că primejdia stă la
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
Cu câteva luni înainte ca bardul român să fi fost răpus de gardiști, în apropiere de Strejnic, Războiu - care îl copleșea, care nu îi dădea pace, îl descrie Iorga ca pe un vânt, venind de departe "din câmpul plin de ruine" "și-aduce cu dânsul aburi de sânge/ În ceața ce vine". Nu uita încă istoricul tragedia poloneză. În paginile aceleiași publicații, din mai și iunie ale anului 1940, apare traducerea realizată de istoricul-dramaturg a piesei lui Eschil: Prometeu înlănțuit. Era
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
a fost inaugurat în primăvara anului 2012. Are patru etaje, iar acolo 30 de cercetători ascultă întotdeauna mișcările subsolului în încercarea de a stopa furia Terrei. Această clădire a fost concepută ca un simbol, un fel de veghetor în inima ruinelor”, explică seismologul Gianluca Valensise. Nu s-a luat nicio măsură după seismul care s-a produs în urmă cu cinci ani În eventualitatea repetării unei tragedii asemenea celei din 2009, oamenii ar fi fără putere. Autoritățile nu sunt pregătite să
Românii sunt urmăriți de un blestem oriunde se duc. Situația dramatică în care se află by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37558_a_38883]
-
limba slavonă se regăsește și acum la Mănăstirea Bistrița, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița din anul 1407, un document de referință privind trecutul medieval al Moldovei. Începând din anul 1967 și mai ales sub stăreția Arhimandritului Ciprian Zaharia, Mănăstirea Bistrița dintr-o ruină a devenit astăzi un lăcaș al frumuseții și al istoriei Neamului Românesc. S-a consolidat turnul de intrare a lui Petru Rareș și turnul-clopotniță al Sf.Voievod Ștefan cel Mare, zidul de incintă, Biserica voievodală, Casa Domnească, Școala Domnească, chiliile
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
teatrului. Săpăturile au descoperit statuile lui Tezeu, Hermes, Artemis, în locurile pe care le-a indicat Pausanias, geograf grec din timpul lui Marc Aureliu, care în Descrierea Greciei i-a consacrat multe pagini Messinei. Cândva glorios, orașul a căzut în ruină după creștinare, fiind cucerit de vii și de plantații de măslini. În mijlocul sălbăticiei, un efort greu de imaginat pentru occidentali (francezii, spune Le Nouvel Observateur, sunt obișnuiți cu renovări de un an sau doi) a făcut posibilă întoarcerea culturii.
Redeschiderea Teatrului din Messina () [Corola-journal/Journalistic/3383_a_4708]
-
mănăstirilor”, ci, știind ce reprezintă exemplul curajos, a decis, și s-a ținut de cuvânt, să locuiască, două trei luni de vară, timp de 60 de ani, la Văratec. A intuit exact că există o lașitate a celor însetați de ruine și distrugere de dragul distrugerii. A intuit și a știut, deopotrivă, că aceștia sunt atenți la cei care au putere, iar dacă puterea nu se manifestă distructiv înseamnă „că știu ei ce fac și nu este bine să te amesteci”. Mai
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
în fața domniilor voastre. Ce m-a frapat de la bun început la limba dumneavoastră a fost frumusețea marilor vocabule, la piedra, el viento, el fuego, la sierra, sau soledad, sau dolor, ca să reiau termenii unui faimos sonet din Secolul de Aur despre ruinele anticei Italica. Eu simt ca pe poezia însăși aceste cuvinte ce par a face corp comun cu pămîntul și cu cerul. Iubesc nespus cuvintele spaniole. În acei ani de demult cînd citeam Lorca sau Góngora, ele m-au ajutat să
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
Teodorașcu, iar scenografia a fost semnată de Natalia Stewart. În primul act, costumele, în culori rafinate, erau inpirate din motive foclorice, dar le lipsea vioiciunea exploziei de bucurie potrivite unei nunți, mai adecvată subiectului fiind scenografia din actul doi, cu ruine invadate de vegetație și clasicele rochii albe, vaporoase ale silfidelor. Luminile gândite de Daniel Klinger au fost însă tot timpul inexpresive, necontribuind la dinamica scenică. Această premieră, ilustrare a unui moment de răscruce din istoria baletului, va fi binevenită, dacă
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
în contra cărora se ridică pașoptiștii. Însă cronica revoluției și a aranjamentelor ulterioare, deschisă prea puțin măgulitor („În anul 1847 se coalizară dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci, aspirând la o răsturnare generală a țarei cu scop de a se urca peste ruinele boerilor și celor avuți”), nu e, în ciuda unui interes documentar care nu poate fi negat, partea cea mai plină de miez a Amintirilor. Când e omul datoriei, pe care și-o face cam gălăgios și necruțând nici un prilej să iasă
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
Michael Cunningham, Regina zăpezii și romanele scriitorilor cei mai cunoscuți din literatura engleză de azi: Nume de cod: Bombonel de Ian McEwan și Expo ’58 de Jonathan Coe. Autori noi intră în seria „Actual”, în conexiune cu lumea filmului: Frumoasele ruine de Jess Walter, cel mai bun roman al anului 1912, în SUA și Anglia, pătrunde în fabrica de iluzii de la Hollzwood, Mistuiți, debutul ca romancier al celebrului regizor canadian David Cronenberg. Și romanul Cina al prozatorului olandez Herman Koch vine
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
pe fiul ascultător, și pe cel păcătos. Ierusalimul, cu mormântul lui Hristos și placa de piatră pe care de veacuri „tot cade omenirea și o sărută și o roade”, Ciprul, dar mai ales Moreea, cu grațioasele biserici din Mystras și ruinele Spartei sunt alte prilejuri de sfâșiere - locuri de care inima nu se desprinde ușor. Într-un imaginat dialog cu asceții Asiei, grecii sunt definiți ca niște „copii eterni ai imaginației, peștii necugetători care sar și se joacă în plasele pescarului
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
două turnuri gemene, distruse în atentatul din 11 septembrie 2001. Filmul spune captivant un episod din povestea unui popor capabil de un efort constructiv ieșit din obișnuit. Ca să se poată clădi ceva acolo, era nevoie să se elibereze spațiul de ruinele imenselor construcții. Sub turnuri, exista o „hală” imensă, coborând sub pământ pe șapte etaje, care găzduia parcări și spații tehnice. De asemenea, zona, aflată foarte aproape de fluviul Hudson, era protejată de revărsărea sau de infiltrarea apei printr-un zid uriaș
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
atașată, situându-se la întretăierea acesteia cu Bulevardul Pache Protopopescu. Sosind cu tramvaiul 14 de-a lungul bulevardului și coborând aici, Petru parcurge strada Mătăsari până în capătul acesteia, unde se află casa închiriată de el și doamna Anicet, clădită pe ruinele unui vechi han. Aici îl așteaptă Alexandru Pleșa, oripilat de interiorul casei Aniceților, unde piesele de mobilă veche, desperecheată, pe care „umezeala, sărăcia le măcinau mai repede decât și-ar fi închipuit”, amintesc de luxul în care aceștia au trăit
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
176 pag. În anii șaptezeci din secolul trecut, o bibliotecară poliglotă de la Biblioteca Academiei din Timișoara începe o muncă pe cont propriu de selecție a memoriei unui oraș ce-și pierdea cu rapiditate identitatea. Îndeletnicirea aducea cu strângerea documentelor de sub ruine. Timișoara imperială de altădată era tot mai aproape de apocalipsele viziunii comuniste. Unde anume depozitează textele din presa veacurilor trecute și manuscrisele de tot felul? În cutii de pantofi. Nu știm dacă gestul e parte din ingeniozitatea bibliotecarei sau pur și
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
în simbiozele literare. Specialistul potrivirii noului cu vechiul cunoaște limitele istoriei și pe cele ale prezentului ficțiunii, însă nu melancolizează. Preferă să trăiască halucinații ale „drumului-text”, virând după plac și imaginație, îndrăznind, când nimeni nu mai crede în spiritul din spatele ruinelor. Istoria din cutia de pantofi e un text hibrid, dispus muzical, cu note consacrate și ritmuri prozastice, cu numeroase referințe internaute, ca și cum istoriile aproximative și cele virtuale ne situează, poate ireparabil, în ample rătăciri fabulatorii, de unde alt adevăr istoric se
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
Răspunsul la întrebarea din titlu este da, după părerea sociologului francez Jeannine Verdès-Leroux, într-un studiu amplu intitulat Semnale înaintea ruinei. URSS văzută de scriitorii săi (1954-1991). Motivul principal nu este existența unor referințe directe la eventualul sfârșit al regimului în literatura publicată după moartea lui Stalin, ci faptul că „rușii nu credeau în comunism, al cărui colaps li se părea
Au prevăzut scriitorii dispariția URSS? () [Corola-journal/Journalistic/2975_a_4300]
-
Hojbotă, 240 pag.) se transformă în cronica dezastrelor trăite de un adolescent în Anglia „erei Thatcher”. Miss Peregrine de Ransom Riggs (trad. Gabriella Eftimie, 392 pag.) narează aventura unui adolescent de 16 ani, aruncat în lumea umbrelor - o insulă ciudată, ruinele unui orfelinat abandonat, fotografii stranii ce potențează misterul. Cele trei fețe ale lunii de Sally Gardner (trad. Cristina Elena Gogâță, 232 pag.) cuprinde povestea lui Standish, care, la cei 15 ani ai săi, vrea să evadeze din „Zona 7”, dominată
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]