10,767 matches
-
sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu vreau s-aud! Face o criză de isterie, e gata să rupă clanța, clatină rulota s-o dărâme și începe să cânte un marș rusesc ca s-o acopere pe Esmé. Prima oară când Roman trage aer în piept, clarvăzătoarea profită de momentul de liniște ca să-și decarteze prezicerea: — Tu ai venit la timp: o să mori poimâine. Ai timp să te pregătești. Roman se oprește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi, dar dosul palmei rămâne uscat, semn că Mathieu l-a bănuit de pomană că ar fi băut în timpul serviciului. — Boje moi, spune Roman în rusește. O să mori din cauza unei sinucideri, citează el gânditor din Esmé. — Ratate. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus, spune Lionel cu o voce de pe altă lume. Roman, aflat aproape de cadavrul lui Kiril, se uită sub pancarta chinezului. — Pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta rusească? — Nu, ruleta românească! Cu șase gloanțe. — Ești nebun? N-ai nici o șansă. De-aia îi zice ruleta românească. Lionel pune butoiașul la loc. Își lipește gura pistolului de frunte. Închide ochii. Când să apese pe trăgaci, se aude sirena unei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Anghel direct, în românește: — Pulică, dă repede pe RAI UNO! Obișnuit să îndeplinească ordinele venite din țară fără să crâcnească, Anghel ia telecomanda și comută pe canalul italian. Vede adunarea din Piața San Pietro. Îl aude pe papă spunând în rusește: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel Frunza, și fă-l să treacă peste această zi de cumpănă. Nu-i vine să creadă că până și suveranul pontif a ajuns să creadă în preziceri. Lionel nu-l slăbește: — Ai văzut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a lucrat doi ani, spunea despre traducere : ”Traducerea remarcabilă a lui Boris Pasternak este impozantă și frumoasă, dar sună mai mult a Pasternak, decît a Shakespeare. Există la Shakespeare un stil fără Înconjur, o brutalitate, o cruzime care pentru versul rusesc sunt greu de redat” (p.65). Și o altă observație de regizor matur :” Au existat vremuri potrivite pentru un Shakespeare excentric, deschis lumii exterioare, societății cu toate jocurile de putere și politica ei. Acum a venit vremea pentru un altfel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dar vitregit ca audiență, cred eu, de o programare ghinionistă (a fost primul din concurs, la ora 10 dimineața, cînd Încă lumea nu știa unde să se adune, ori Încă nu sosise la festival). Am asistat și la o reprezentație rusească cu piesa compatriotului nostru Al. T. Popescu Raza de soare, chiar În ultima zi. De asemenea, m-a bucurat să aud, Într-un spectacol catalan, muzică românească (Dumitru Fărcaș și Gh. Zamfir). L-am cunoscut, la ambasada noastră, și pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
inginer? a întrebat Costăchel. Acum nu mai pornim alături de ruși, care de fiecare dată, deși se declarau tovarăși de arme, ne erau în realitate cei mai aprigi dușmani... Uite aici. Tocmai am găsit o însemnare a lui Eminescu despre „iubirea” rusească: „Am avut vrăjmași mulți și grozavi în îndelungata noastră viață; am avut însă vrăjmași nerăbdători cu care trebuia să ne luptăm piept la piept; am avut vrăjmași la care chiar copilul nu găsea îndurare; am avut vrăjmași care ne puteau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și să nu aflu, dacă nu povesteai în seara asta. Ai dreptate, Petrache. Și eu simt la fel. Da’ ia spune-mi! Până unde ai ajuns cu plutonul tău atunci? Până la șosea... De după cotul de la canton, a apărut o coloană rusească... Nu am mai putut înainta... Uite ce înseamnă nebunia războiului! Tot acum îmi dau seama că eu cu plutonul meu am căzut în spatele acelei coloane... Numai că o coloană de tancuri, staționată mai sus, a deschis focul asupra noastră și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care - atunci am să-ți spun eu unde mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: Tocmai trecusem apa Siretului. Asta se întâmpla în zori de zi. La ora prânzului, au avut loc îmbrățișările „frățești” ale comandanților noștri cu rubăștile superioare rusești. Peste două ceasuri, noi - fără arme - ne aflam încolonați pe șosea, sub pază... Direcția de marș? Cine s-o știe?... Rusnacii ne-au spus că războiul s-a terminat și vom pleca acasă. Drept-îi că după câteva luni de marș
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
august 1944. Tocmai mă întorsesem de la o consfătuire avută la colonelul Brad Filip. A sunat telefonul. La celălalt capăt al firului era colonelul: „Costăchele! Oprește orice pregătire de luptă! În urma Proclamației Regelui, dată aseară, armata română încetează lupta împotriva trupelor rusești! E armistițiu!” „Ce fel de armistițiu?” După ce ne-au ocupat jumătate din țară? Nu-i mai scoți pe ruși de aici cât îi hăul!” - mă întrebam eu. „Comunică ostașilor și rămâneți în așteptarea noilor ordine!” - a încheiat colonelul, cu glas
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit să îngaim: „La multe ne-am gândit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe gânduri... Uite așa deodată - ca prin ceață - l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru pân la Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi aduc și eu aminte de versurile aiestea... Le-am învățat în liceu... Știi doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
învățat în liceu... Știi doar că am apucat să fac și eu patru clase”... Pe măsură ce ne depărtam de Nistru, am prins curaj și umblam și ziua. Cercetam cu atenție oamenii care lucrau pe câmp. Îi auzeam vorbind românește, cu accent rusesc... „Costache! De dimineață mă bate gândul să intrăm în vorbă cu cineva de pe câmp. Poate căpătăm ceva de mâncare și”... „N ar fi rău. Numai să vedem cu cine. Să ochim niște bătrâni, pentru că ei mai au încă suflet românesc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o noapte ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că ați avut un curaj nebun. Cum să pornești la drum știind bine cât amar de cale ai de străbătut și în ce condiții... Foamea, setea și pericole la tot pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut accepta temnița rusească, pe care o făceam pe nedrept... Ne-au furat libertatea ca lotrii la drumul mare. Ne-au dus în robie în numele frăției și prieteniei fățarnice... Să cazi prizonier cu arma în mână e altceva! Atunci ai dreptul să-ți hotărăști
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
e altceva! Atunci ai dreptul să-ți hotărăști singur soarta. Să te predai ori să-ți rezervi ultimul glonț... pentru tine! - a grăit Costăchel, cu chipul înnegurat. Acum, hai să ne bucurăm. Întâi pentru că ai reușit să scapi de iadul rusesc și apoi pentru că suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui Costăchel: Dragul meu. Trebuie să bagi de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai liniștit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care aștepta tăcut la spatele lui. Măi Petrache! Da’ tu nu știai că noi suntem trecuți la chiaburi? De ce nu mi-ai spus până acuma? Păi, așa cum ai venit tu din iadul rusesc, atâta mai lipsea, ca să-ți pierzi mințile... Eu credeam că mă cunoști mai bine, Petrache! Când colo. Tu mă crezi muiere... Halal prieten. Tocmai pentru că îți sunt prieten. De aceea am vrut să te feresc de o nouă lovitură. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în șoaptă. Așa-i aici, Filipe. Nu-i nici o deosebire față de infernul rusesc. Nici una! Acum, spune-mi despre tine. Să nu crezi, dragule, că aiștia depun prea mare efort să-ți pună în cârcă tot felul de crime... Nuu! Le au gata fabricate și numai ți le lipesc de frunte și una-două te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Sprijină-te de mine, Filip. Ajungem îndată... Nu mai pot, Costăchele. Simt că inima nu mă mai ajută. Nu am aer - a răspuns Filip, respirând din ce în ce mai greu... Înainte, Filip! Înainte! Adu-ți aminte ce-mi spuneai când veneam din iadul rusesc... Înainte, Costăchele! Înainte!” Îi mult de-atunci... Îi tare mult... băiatule... Simt că... Deodată a devenit moale și toată greutatea lui s-a lăsat pe umărul lui Costăchel... Petrache! Ajută-mă! - a strigat Costăchel, gata să se prăbușească în mocirla
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vedeau nevoiți să-și schimbe locul de trai. Astfel, una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri noi de case, le construiau și se mutau. Creștea partea nouă a satului, pe care oamenii o numeau „gorodok”, din rusește „orășelul”, deoarece toate casele erau construite în linie dreaptă și cam la fel. Partea veche avea și ea denumirea ei, i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu picioarele. Ea a zis OK. Pe drum a început să-mi prezinte orașul, cartierele prin care treceam și, curios, înțelegeam foarte bine ce îmi spunea. Pronunția ei se apropia de cea cu care eram obișnuită, o engleză cu accent "rusesc". Rând pe rând ne-am destins amândouă. A oprit de câteva ori pentru a-mi arăta coasta. De aici de sus se vede ca o dantelă pătrunsă de golfuri de apă. O rețea de debarcadere face legătura între centrul Sydney-ului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ca să rezolv cumva situația, m-am vârât în patul lui și i-am spus: "De acum eu comand aici, m-ai înțeles? Altfel află toată Bulgaria că te-ai comportat necuviincios cu mine. Am martori". "Și cum vă înțelegeați?" În rusește, bine-nțeles. Făcea pe idiotul, dar l-am pus sub papuc și l-am amuțit. Odată rezolvat hotelul, venea masa la restaurant. Nu erau de niciunele, aceeași sărăcie ca la noi, același jaf pe sub masă. L-am prins pe șeful
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gata de plecare i se adresă lui Alex: - Să știi că noi amândoi suntem bolnavi! Uită te puțin în oglindă e în spatele tău, suntem roșii ca niște raci abia scoși dintr-o apă clocotită. Putem fi suspectați că avem icter rusesc! - Ai dreptate, dar se pare că boala aceasta este curabilă. Cei doi bolnavi se veseliră că nu erau purtătorii unei maladii contagioase. Când simți că Jan era pe punctul de a-și încheia vizita, Ina veni din bucătărie, se instală
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care l-a vrut numai pentru ea, l-a ocrotit o bună parte din acei ani de captivitate și a fost o adevărată dramă când tata a părăsit-o, evadând pe ascuns într-o noapte întunecoasă, îmbrăcat în haine militare rusești, păcălind vigilența paznicilor din lagărul de prizonieri. Trecând prin multe peripeții, pe drumul parcurs mai mult pe jos, ascunzându-se ziua și mergând noaptea, a ajuns după câteva luni acasă, în sat la Vama. Surpriza a fost atât de mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îngustă de 15 mm, cu care a dat filme, regulat, în sala cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a plecat în armată. Majoritatea filmelor care rulau atunci erau rusești îde genul : „Pământ desțelenit”, „Pe Donul liniștit”, „Așa s-a călit oțelul”, „Katiușa”) sau românești cu scenarii de pe marile șantiere patriotice din Bumbești și Livezeni, populate cu harnicii tineri brigadieri care mărșăluiau cu cântec : „Heirup, heirup, cad stânci de fier
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]