1,007 matches
-
să plângă tânguindu-se: "de ce trebuiau să moară?". Altădată a venit la Zâna sectoristul să-i ceară niște informații. Dar eu cred că milițianul o plăcea pe rusoaică. Eu îl cunoșteam, dar atunci n-am știut cu cine vorbește ea. Rusoaica știa binișor românește iar locotenentul ăsta o întreba în română. Și când a plecat milițianul rusoaica a bătut la mine strigând: "Radik, Radik, partizan, partizan!". Ei se temeau ca nu cumva să izbucnească și la noi o revoltă precum cea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ceară niște informații. Dar eu cred că milițianul o plăcea pe rusoaică. Eu îl cunoșteam, dar atunci n-am știut cu cine vorbește ea. Rusoaica știa binișor românește iar locotenentul ăsta o întreba în română. Și când a plecat milițianul rusoaica a bătut la mine strigând: "Radik, Radik, partizan, partizan!". Ei se temeau ca nu cumva să izbucnească și la noi o revoltă precum cea din Ungaria. "Ce partizan, Zâna?" Am luat papucii și am fugit după sectorist. Când am ajuns
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
luat papucii și am fugit după sectorist. Când am ajuns aproape de el, s-a întors și m-a întrebat ce caut, iar eu l-am mințit că a fugit un nepot și că acum îl caut. I-am explicat apoi rusoaicei că cel care venise la ea nu era partizan, că era sectoristul din zonă. Milițianul venise îmbrăcat într-o pufoaică cu epoleți, dar fără însemnele gradelor. Eu i-am spus căpitanului și cred că milițianul acela a fost dat afară
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pasaj despre „intimitatea” în timp de război, „dragoste”/poftă combinată cu „puterea”, ambele pe măsura vremurilor în care are loc acțiunea: „Odaia noastră era nelocuită, dar aveam totuși o mulțime de stăpâni. Noi eram chiriașii tuturor. Lângă noi era o rusoaică blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era în război. Dar ea se consola cu un soldat german. Față de el cu toții aveam un respect teribil. Când venea acasă, toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici, tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum îi plăcea să-i zicem). Dar cu două zile înainte de plecare a sosit bărbatul rusoaicei și d-nul Max s-a consolat cu sora ei, care locuia în odaia cealaltă”. Un fragment extraordinar, care, dacă l-am descifra din punct de vedere simbolic sau filmic..., dar nu cred că face să fim atât de inteligenți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a lui Gib I. Mihăescu implică numai o redimensionare cantitativă a acesteia, ca o demonstrație suplimentară a uimitoarei febrilități creatoare a scriitorului. Această recuperare nu antrenează însă - datorită valorii modeste a prozelor - și o redimensionare axiologică a operei autorului romanelor Rusoaica și Donna Alba, capodoperele sale. Ierarhia internă a scrierilor lui Gib, inclusiv în domeniul nuvelisticii, nu suferă modificări. Ediția lui Leon Baconsky are meritul esențial de a stimula inițiativa unei serii de opere complete Gib I. Mihăescu, bazată pe o
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
ultimul tip, lansare în spațiu, și un suflet feudal, țărănesc, pe care colectivizarea forțată făcută de Stalin l-a împiedicat să se elibereze vreodată cu adevărat, toate rămânând, de fapt, niște suflete moarte... Privesc însă cu emoție și simpatie, această rusoaică bătrână, care, cu mișcări gingașe, gospodărești, tunde prisosul existenței, al vieții simple crescând obraznică, fără nici o teamă, la temelia celui mai ascuns, mai misterios și mai imprevizibil loc din lume.
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
subiectiv al dramei personale a tânărului Dimov se află în textul scrisorilor de dragoste, nesperat de generos în dezvăluirea, directă sau indirectă, a numeroase secrete. Leonid Dimov se născuse la 11 ianuarie 1926, în Basarabia, la Ismail, dintr-o mamă rusoaică, Nadejda Dimov, devenită Nadia, și un tată evreu, Naum Mordcovici, într-o căsătorie ce se va destrăma foarte repede, când copilul are abia doi ani. Familia Dimov se mută la București în 1928, Nadia se va împăca o vreme cu
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
în care filiația dostoievskiană marchează, într-un fel sau altul, unele dintre elementele fundamentale ale artei scriitorului și acela în care apare «umbra» lui Dostoievski”), pe care le identifică și analizează în opera lui Liviu Rebreanu (Ciuleandra), Gib. I. Mihăilescu (Rusoaica) și Marin Preda (Cel mai iubit dintre pămînteni); îi adaugă, pomenindu-i numai, pe Nicolae Breban și Alexandru Ecovoiu, deși despre influențe dostoievskiene se poate vorbi și în cazul unor cărți de Augustin Buzura, George Bălăiță, Constantin Țoiu, Paul Georgescu
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
exagera nimic, dimpotrivă, amendînd sever pe cei care descopereau influențe masive în romanele Pădurea spînzuraților, Ion și Răscoala, Elena Loghinovski își centrează studiul pe analiza romanului Ciuleandra unde urmărește, mai ales, asemănări la nivelul conflictului epic. Altfel stau lucrurile cu Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, pe care Elena Loghinovski o consideră prima „replică directă, la scenă deschisă, la opera scriitorului rus”. Motivele? Întîi de toate, temele și structurile operelor: tema literaturii ca lectură (de cărți), tendința eroului de a-și literaturiza
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
cărți), tendința eroului de a-și literaturiza viața, funcția portretului feminin, prezența elementelor de legendă și mit, poziția existențială a eroilor (prin raportare la celebra propoziție „totul este permis”). Nu e vorba, însă, de a fixa sursele cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovski este interesată de circulația acestor teme, de ceea ce ea numește „specificitatea artistică” a prozatorului român, propunînd un tip de abordare dintre cele mai interesante și o ideea valoroasă: „protagonistul romanului Rusoaica, spune Elena Loghinovski
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovski este interesată de circulația acestor teme, de ceea ce ea numește „specificitatea artistică” a prozatorului român, propunînd un tip de abordare dintre cele mai interesante și o ideea valoroasă: „protagonistul romanului Rusoaica, spune Elena Loghinovski, devine convergent nu atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie și în
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie și în studiul Accidentele imaginației, plasa protagonistul din Rusoaica într-o serie cu „seducătorul” lui Kirkegaard, „imoralistul” lui Gide și „omul sfîrșit” al lui Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda cu Dostoievski. Inspirată, Elena
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean, 78 de ani, Băilești, Dolj) [caption id="attachment 1879" align="aligncenter" width="600"] Ileana Ardelean. Credit foto: Triba Film[/caption] Între 12 și 20 septembrie 1942, 13.176 de
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) „Și mama când a murit, a murit uite așa [cu spatele sprijinit de perete]. Și eu eram aici și sugeam tata de la ea și nu știam că mama
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) [caption id="attachment 1879" align="aligncenter" width="600"] Ileana Ardelean. Credit foto: Triba Film[/caption] Between the 12th and the 20th of September 1942, 13176 sedentary Romă were deported
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Eram mititica, eram cu mama, 10 ani am avut. Și a luat cămașă de pe mine, m-a lăsat în pielea goală, într-o fustița ruptă. Și mi-a luat-o și s-au îmbrăcat pe ele în ea. Așa făceau rusoaicele. Dar erau miloase unele, ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean) „Și mama când a murit, a murit uite așa [cu spatele sprijinit de perete]. Și eu eram aici și sugeam tata de la ea și nu știam că mama
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
dintre moștenitorul împărătesei, Peter-Ulrich, fiul surorii sale Anna, și tânara prințesă, în vederea căsătoriei. Ajunsă în Rusia, Sophie câștigă repede simpatia împărătesei, se impune demnitarilor, câștigă simpatia celor slabi și a celor tari, pentru aceasta trebuind să devină o adevărată femeie rusoaică, ca una născută pe acest pământ. În timp ce Marele Duce Petru, care îi este și văr, își indispune anturajul afișând mereu maniere nemțești, ea se dedică studiului intens al limbii ruse și al religiei ortodoxe. Din ordinul împărătesei, se stablilește data
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
în cadrul NKVD a fost „Ramsay”. Sorge s-a născut în Sabunchi, suburbia orașului Baku, Azerbaidjan, parte a Imperiului Rus în acea perioadă. A fostul unul dintre cei nouă copii ai lui Wilhelm Sorge, inginer miner german, și a soției sale rusoaice, Nina Semionovna Kobieleva. Familia s-a mutat în Germania când Richard avea numai trei ani. Unchiul său a fost unul dintre secretarii lui Karl Marx. În octombrie 1914, Sorge s-a oferit voluntar pentru a lupta în primul război mondial
Richard Sorge () [Corola-website/Science/300526_a_301855]
-
mama, croitoreasă. La vârsta de 17 ani se îmbolnăvește de tuberculoză pulmonară, este constrâns să-și întrerupă studiile și se internează într-un sanatoriu din Davos (Elveția), unde va trebui să stea timp de doi ani. Aici cunoaște pe tânăra rusoaică Elena Diaconov, căreia îi dă numele de "Gala", cu care se va căsători în 1917, și începe să scrie primele sale poeme. Este mobilizat în primul război mondial și este prins într-un atac cu iperită pe frontul german, care
Paul Éluard () [Corola-website/Science/300766_a_302095]
-
avem pentru satul Florești o populație de 330 de locuitori de origine română și 22 de țigani creștini. În anul 1897, în Florești se ridică o școală mixtă. Biserică ce poartă hramul "Acoperământul Maicii Domnului" este fondată la inițiativa unei rusoaice din satul "Geaferca Rusă", în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
literară și artistică din țară și din străinătate, amintiri, scrisori inedite, reportaje, folclor, traduceri din literatura universală, articole de filosofie etc. Înainte de publicarea în volum, în „Adevărul literar și artistic” au apărut fragmente din „Enigma Otiliei” de George Călinescu, din „Rusoaica” de Gib Mihăescu sau din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Semnătura lui George Călinescu era întâlnită frecvent în paginile publicației, la sfârșitul unor cronici literare, iar în 12 februarie 1933 criticul inaugura rubrica „Cronica mizantropului”. Foarte apreciate de public erau și
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
(n. 20 septembrie 1939) este un istoric și politician controversat din Republică Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în Legislatura 1994-1998. S-a nascut dintr-o mama rusoaica. A absolvit secția moldoveneasca a Facultății Istorico-Filologice din cadrul Universității de Stat din RSS Moldoveneasca. Stați este considerat a fi unul dintre cei mai fervenți promotori ai moldovenismului, mișcare considerată a fi de sorginte stalinista și promovată de fostele autorități comuniste
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
serioasă între anii 1908 șo 1915 cu pictorul Duncan Grant, membru al grupului Bloomsbury. A continuat să îl susțină financiar pe Grant pe parcursul întregii vieți a acestuia. Keynes a întâlnit-o în octombrie 1918 pe Lydia Lopokova, o binecunoscută balerină rusoaică. Cei doi s-au căsătorit și din cele mai multe relatări a reiese că cei doi au avut parte de un mariaj fericit. Din motive medicale, cei doi nu au putut avea copii, deși ceilalți doi frați ai lui au avut copii
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
a fost făcută sub focul artileriei și tancurilor sovietice. Generalul Lieb, după ce a făcut ceva ordine pe cele două maluri, a trecut înot râul, ținându-se harnașamentul calului său. Mai multe sute de prizonieri sovietici, o unitate auxiliară formă din rusoaice și un număr de civili ucraineni, care se temeau de represaliile Armatei Roșii, au traversat de asemenea apele reci. Numărul relativ mare al soldaților germani scăpați din încercuire și ajunși la Lisianka s-a datorat strădaniilor tanchiștilor din III Panzerkorps
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]