1,007 matches
-
să intru în dricul acela motorizat. Canapele și o măsuță chiar, într-un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” În cele mai multe cazuri, personajele scrierii sunt oameni simpli, viețuitori în universul rustic, care acționează după datini și obiceiuri statornicite din veac, păzind rânduiala bisericii, urmând calea iubirii creștine. Așa sunt bunica Dosia („Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu”), moș Parfene, („un om care-și avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-o numim așa în continuare, n-a mers departe. Într-un loc retras din cartier, ca un sat uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
homosexual, se vădea că prietenul său cel mai apropiat era un travestit negru, care mergea la serviciu etalând o pereche de clipsuri cu strasuri și un boa din pene roz. Dacă duceai un om ca Harry Brightman într-un cătun rustic, țăranii din partea locului aveau să îl gonească din sat cu furci și cosoare. Pe de altă parte, eram aproape sigur că afacerea pe care o cocea Harry era pe bune. Bătrânul pungaș punea ceva la cale și muream de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
toate sînt ale tale, fac parte din spațiul tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci ! Acum îmi dau seama ! De asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu și-a pierdut deci sensul său normativ mai vechi, ci doar s-a diversificat și el, devenind o problemă de exigență privată într-un ocean de tentații publice. Și astfel o problemă personală de gust și afinități elective... România rustică — Ăsta nu-i di pi la noi !..., zice omu’ către mine, plecînd nedumerit, după ce a examinat oul pe toate fețele și l-a rîcîit puțin cu unghia ca să vadă ce-i cu el. Păi ce să fie, e „oul lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
răspîndit și i se poate da și un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte izolate ale vieții rurale românești, supraponderale și rupte din contextul lor firesc, sînt așezate pe altarul, domestic sau public, al iubirii de tradițional și autentic - de „rustic”, pentru prieteni. Lemnul, de pildă, este epifania însăși a tradiției românești, astfel încît năpădește toate spațiile și ia toate formele. Intrările în județe, instituții și case sînt străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
succesuri multe ! Nu-mi rămîne decît să înalț și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu am înțeles ce era esențial, așa că mai încerc o dată... Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și eu o rugă pioasă către cer, poate or auzi și edilii noștri de pe pămînt : apără-mă, Doamne, de prietenii tradițiilor, că de dușmanii lor m-oi apăra și singur ! O recitire : rusticul ca discurs Am recitit întîmplător textele dedicate „rusticului” chiar de mine în chiar această revistă : se pare că nu am înțeles ce era esențial, așa că mai încerc o dată... Constatam că expresia care revine cel mai frecvent în descrierea amenajărilor recente ale gospodăriei sătești este „ceva frumos”. „Casa și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aibă destul pentru propria sa gospodărie, de la vacă la acareturi, se trece astfel la o estetică („modernă”) a bunăstării, care expune frumusețea gratuită a balansoarului și alte însemne de emancipare. Dar termenul care le înglobează pe toate este cel de rustic, acesta rezumînd totodată cel mai bine efortul actual de modernizare a ruralului. Produs al unei nostalgii urbane proiectate în spațiul rural, acesta este preluat și asumat ca semn de „urbanitate” de către lumea rurală. Material, el se exprimă prin supralicitarea lemnului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradiție”. „E și modern, e și tradițional.” „Eu n-am pomenit pe aicea foișoare. Asta acum, tot ceva modern este.” „Nu a fost înainte, dar dacă te gîndești, tot cu gîndul undeva în trecut te duce, nu înainte.” Vis urban, rusticul devine și realitate rurală, reducînd astfel pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost înainte, dar dacă te gîndești, tot cu gîndul undeva în trecut te duce, nu înainte.” Vis urban, rusticul devine și realitate rurală, reducînd astfel pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în visele unui viitor comun. Dar acest rustic, așa cum este el promovat la țară, nu trebuie redus la recuzita sa ; el este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pînă la anihilare diferențele de scală și prestigiu dintre oraș și sat. În plus, rusticul poate fi astfel identitar într-un mod ce se vrea firesc, ancorat (fictiv) în propriul trecut, dar și în visele unui viitor comun. Dar acest rustic, așa cum este el promovat la țară, nu trebuie redus la recuzita sa ; el este, mai presus de toate, un discurs. Un discurs care încearcă să confere sens transformărilor cu care se confruntă lumea rurală, aspirațiilor acesteia de ieșire din marginalizarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sa ; el este, mai presus de toate, un discurs. Un discurs care încearcă să confere sens transformărilor cu care se confruntă lumea rurală, aspirațiilor acesteia de ieșire din marginalizarea „țărănească” și transformare într-un agent al propriei modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acesteia de ieșire din marginalizarea „țărănească” și transformare într-un agent al propriei modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în anii decolonizării, Claude Lévi-Strauss observa că ceea ce le deranjează pe popoarele proaspăt independente la antropologie nu este atît monopolul occidental al acestei științe a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-un agent al propriei modernități. Ca discurs, rusticul integrează mai toate dezirabilitățile : modernitate, standard urban/ occidental, frumusețe, loisir și ieșirea de sub imperiul necesității materiale și, nu în ultimul rînd, autenticitate, căci rusticul este perceput „ca la noi, la țară”. Rusticul devine astfel stindardul de emancipare a țăranului ! în anii decolonizării, Claude Lévi-Strauss observa că ceea ce le deranjează pe popoarele proaspăt independente la antropologie nu este atît monopolul occidental al acestei științe a Celuilalt (din acest punct de vedere, soluția reciprocității
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
moder nității”, pe care elitele post-moderne se străduiesc să-l deconstruiască, dar care pentru populațiile marginale ale modernității a devenit un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a Țăranului : din „operă de artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fetița cea mare încă dormea; soția lui Bidaru, alături cu leagănul din pânză roz cu buline albe ce se zgâlțâia pe patru rotițe în care cealaltă fetiță ceva mai mică gângurea ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu asaltat de noutăți: Știi cu cine m-am întâlnit în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deruleze faptele legate strâns de tema urmărită de autor, la începutul anilor șaizeci, la nici două sute de metri de casa părintească a lui Bidaru, de cealaltă parte a carosabilului, exista o proprietate învăluită în mister, uitată de destin, cu aspect rustic și miros de mucegai; o casă cu două camere mari, hol, bucătărie, baie și grup sanitar; toate așezate vizavi de un salon cu fața la stradă în care ar fi putut dansa în voie cel puțin o duzină de perechi, deasupra căruia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
petrecut-o împreună cu alte două familii cam de aceeași vârstă cu soții Bidaru, acum, aveau ocazia, pentru prima oară în cei patruzeci și cinci de ani de căsătorie, să serbeze revelionul în fața micului ecran, numai ei doi, într-un cadru rustic, doar cu telefonul și cățelul alături. După ce câțiva copii de prin vecini, veniți cu plugușorul le-au urat "La mulți ani!", după ce au butonat telecomanda în fel și chip, după ce au ascultat mesajul Președintelui și după avalanșa de mesaje primite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spus el prin telefon. Am pornit spre Tulcea, binedispuși și prea puțin pregătiți pentru a hrăni copiii. Pasqual, un copil de treisprezece ani și jumătate, nu se plîngea că nici la ora 16 nu-și astîmpărase stomacul. La o casă rustică, ne-am apucat să curățăm niște pește care urma să ne potolească foamea. Pasqual, de obicei vesel, era acum tăcut și nu mă mai delecta cu miile de glume pe care le știa. Am încercat să-l binedispun cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În Apărătorii Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros și tulbure picotind În cănile de lut Tiberiu avea doi ani și sugea ca un Bacchus mic și rotofei ne povesteam campionatele internaționale de atletism În umbra opaițului Bob Biman și Perry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi fost un tinerel la prima lui Întîlnire - În fața unui cinematograf, Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]