4,350 matches
-
cu vin, să aibă a le lua în tot anul de la Curtea domnească. Au așezat ca nimeni să nu se potrivească a clăti sau schimba aceasta nici în zilele lui, nici în ale fiului său Mihail, drept care pe hrisovul domnesc sânt iscăliți ca martori miniștrii săi ca cei mai de samă boieri de sfat; anume banul Radu, vistieriul Manciul, logofătul Baldovin. Mănăstirii Vodița, întemeiate de unchiu-său după tată, Vlad I Voievod, Mircea îi întări și-i spori posesiunile și privilegiile ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și, prin numeroasa sa aflare la toate reprezentațiile, au vădit cât de mult dorea o scenă românească. Deosebite piese traduse din franțozește și din nemțește s-au înfățoșat. Acum suntem la a 10[-a] reprezentație. Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sânt peste măsură; însă la noi aplauzele nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor. Publicul laudă pentru că este mulțumit să aibă și atâta, fără ca cea mai mare parte din el să se întrebe daca teatrul nostru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are neci o cunoștință de teatru și că nu-și împlinește datoriile cerute prin o asemenea nobilă îsărcinare; și că, în loc de a vedea în această întreprindere o patriotică dorință de-a informa dramatica națională, se vede numai o speculație. Piesele sânt rău alese, sfîșiete și rău întocmite; iluzia scenei nu este observată; când jocul actorilor, de nu a tuturor, dar sigur a celor mai mulți, este prost, decorațiile, costumele măcar ar trebui să fie frumoase și analoge cu coprinsul pieselor. Dar aceasta este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
știința din prezinte. Pre cât e {EminescuOpXIV 217} de îngrijit opul de-a discompune greul nutriment metafizic prin substanța de imaginelor (***, sensibile) pline de sens, de Anschauungen, de esemple, spre a-l face mai de mistuit pentru aceia cari nu sânt obicinuiți c-un astfel de nutremînt, totuși el lăsa să pătrundă prin toată compozițiunea și împărțirea (membrarea, Gliederung) sa asprimea (ideei) conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu [trebuie] să meargă (paralel) numai alături (cu conceptul) cu ideea artei, ci care trebuie s-o pătrundă. (Astfel încît conceptul filozofic să nu fie decât un rezultat a diferitelor cunoștințe ce trebuiesc unui actor). (Ele) Acele cunoștințe (mari nimicuri) sânt legitimațiunea că artistului nu-i vorbește un om dintr-o lume streină, ci unul familiarizat în (ideea sa cosmică) lumea sa ideală (Weltanschauung). Pentru o adevărată dezvoltare a artei de reprezintațiune dramatică trebuie să se (întrunească) împreune c-un simț
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de fantazie pentru fantazie. La fiecare arte avem de-a distinge întîi ideea, adică acel ceva al cărui (împlinire) esecuțiune artea și-o propune de țintă și, a doua, mijloacele prin care ea ajunge la ținta propusă. Amândouă părțile însă sânt neseparabili una de alta, ci condiționează împreună ființa și marginele fiecărei arte îndeosebi. Materialul dar prin care se servește o arte spre a (reproduce) manifesta ideea sa (aparține așa de mult ființei unei arte) se ține așa de mult de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în timp, pe atât încă ele diferesc în întrul lor prin mijloacele cu cari se servă fiecare din ele întru esecuțiunea ideei lor. Ele [î]și condiționează diferitele probleme cari și le propun de le esecută. Piatra și metalul nu sânt în stare de-a etala nuanțele cele mai adânci ale sufletului pe cari lumina și culoarea le-o aduce la-ndeplinire. Artea care se servă cu materia cea mai nesensibilă, cea mai spiritualistă, cu cuvântul, este tocmai de-aceea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atâta el reprezintă mai curat procesul dezvoltărei; nicăiri nu s-a văzut asta mai clar și mai concis ca în Grecia, unde în genere dezvoltarea istorică a artei se arată de cel mai rar acord cu treptele ideei Productiunile literarii sânt la cei* [... ] Poezia dramatică - în care se dezvolta ideea morală dinainte-ne prin organul unor individualități libere, prin cari se formează dinaintea ochilor noștri o lume de caractere (condiționîndu-se) condiționate reciproc prin simț, cuget și voință și (dezvoltîndu-se) dezvoltate unul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca material când pe care omul trebuie a și-l supune și a-l face (semn) mediu (Zeichen) al ideei. Cât de puțin cuget într-adevăr, adică cuprinde natura lucrurilor în cugete omul, întru cât e ființă cugetătoare, ci îi sânt necesarii spre aceea lunga e ostenitoarea laboare a cugetărei și educațiunea culturei ștințifice, tot așa de puțin e în stare și o individualitate, fie cea mai dotată, cea mai bine făcută de a sensibiliza deja (ca un asemenea numai) un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca cuvintele de mulți rău înțelese din primul capitol al Poeticei, că adică "sînt oameni cari imită multe cu colori și forme, alții prin voce" trebuie să le referim la artea dramatică și sora ei, artea rapsozilor. Colorile și formele sânt anume pentru (depins) pictură și (desemnat) desemn ceea ce e vocea pentru actor. În tot același înțeles înseamnă Aristotel artea dramatică în Rhetorica lui, 3, 1, când zice: "Ea se bazează pe voce, dupre cum e (cu putință) posibilă întrebuințarea acestia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
crede d-a nu fi dator neci el nemica societăței. Trebuie dar să ne declarăm de tot pozitiv contra vorbelor lui Schlegel, care zice că "Actorului, cu împregiurările echivoce ale vieței sale (împregiurări cari nu se mai pot schimba pentru că sânt în natura lucrului), îi trebuie un fel de inspirațiune uitită (leichtsinnig) pentru artea sa spre a produce (leisten) estraordinarul". Rău ar fi într-adevăr d-o arte dac-ar avea nevoie de inspirațiune uitită (leichtsinnig) ca de-o condițiune absolută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viață universal al caracterelor, prin spiritul intențiunilor sale, ocupă și surprinde pe spiritul cugetător, răpește totodată simțirei plăcerea unei abandonări totale la viața ce pare reală și la mișcarea cea liberă a unui om individual. Dispozițiunea însă în care nu sânt împăcate conștiința cea cugetătoare cu cea simțitoare nu e cea într-adevăr artistică. Căci aceasta cere ca tot ce se induce în conștiință să fie totodată și simțit ca o viață nemijlocită. Reprezintatorul care satisface pe cea dentîi pe conta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîi e așadar conținută ca moment în unitatea cea pentru spectator nemijlocită a artistului cu rolul său. Treapta a doua se arată în momentul semnificativităței, a idealităței și a conexului intern a caracterului în toată estinderea lui, căci aceste nu sânt posibile decât privind (Anschauung) concret tipul dramatic, ca pe o viață dispărțită de-aceea a reprezintatorului, așadar prin momentul reflexiunei ce-și pune-n față obiectul și-l primește apoi în sine cu-ntreg organismul său. Acest proces al pătrunderei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
speciale, sau el readuce la unitatea intuițiunei bogăția tipului conștiut lui prin reflexiune. Ceea ce-i comun amîndor direcțiunilor e totdeuna facultatea specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și coerentă în sine. Amândouă sânt așadar numai prin pătrunderea momentelor dezvoltate. Însă feliul (speția) activităței artistice condiționează o diferință în direcțiune. Reprezintatorii dotați cu intuițiune predominante genială au, cum am zice, bogăția manifestărilor de viață a unui caracter, le au c-o singură lovitură naintea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nostru se poate tot așa de puțin confunda cu stadiul al doilea dezvoltat și indicat de noi ca acela al reflexiunei cât de puțin se poate și direcțiunea întîia confunda cu stadiul simțirei lirice nemijlocite. Artiștii ce reprezintă direcțiunea aceasta sânt prin natura lor avizați la aceea de-a pătrunde reflectând în întreaga bogăție a unui tip dramatic și de-a-și aduce la cunoștință toate conexiunile, trecerile și mijlocirile a aceluia. Ei esced cu totul din viața instinctivă și caută să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe teatrul din Weimar. Lipsca, 1796, totuși opul întreg nu se bazează decât pe supozițiunea cea justă a conștiinței lui Iffland, celei foarte chiare și pătrunzătoare până-n minuțiozități, pe cari opul adică s-a-ncercat au o urmări cu esactitudine. Sânt o samă de zicale cari-au prins un fel de autoritate. Între acestea e și sentința cea adesea pronunțată cumcă Seydelmann ar fi un actor adânc cugetător, reflectător, nu însă și genial. Cei ce vorbesc astfel se fac totodată c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pozitiv înțelegătoare să recunoască în tot dreptul lor cele date Astfel zice o mare actriță germană, A. Crelinger, într-o epistolă a ei adresată la ducele de - (... ): "Talentul Marsei e de-o natură cu totului franceză, pe când reprezintațiunile lui Talma sânt însuflețite de o simțire pe care-aș voi s-o numesc germană, simțire care, tocmai din cauza asta, diferă de espresiunea celorlalți actori tragici francezi". Rachela, mare cu deosebire în espresiunea celor demonice și-n teroarea pasiunei și înrudită oarecum cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
r care și-a țesut o haină artificioasă pentru un coprins esterior lui, tot așa esistă și o manieră de reprezintațiune care corespunde unui asemenea gen de stil. Forma pe care scriitorul și-o compune din elemente a espresiunei cari sânt înrudite cu el și care-i convin așadar cu deosebire, elemente pe cari apoi le prelucră cu mai mult sau mai puțin noroc într-o haină proprie, această formă își are în artea reprezintativă un analogon al său în manieră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e adevărul și întemeiarea proprie a celei de mai nainte. adică aceste momente nu esistă însă știința le presupune, cum presupune fizica puteri, atome, molecule pentru a-și esplica fenomene a căror cauze zac dincolo de marginele empiriei (Lindner, Psychoiogie). (Toate sânt adică una - sufletul - presupunând în acelaș timp și reprezintarea de caracter numai rațiunea, spre-a-și esplica legile, până la un grad oarecare și pricepând din tonul fun-o desparte în diferite momente). După această privire precursorie să trecem la membrarea (Gliederung
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce corespund anume acestui întreg. Aceasta ni dă iar al treilea moment: acela al mișcărei ritmice și al tempoului. Câteșitrele momentele crează-n linie ascendentă corpul coprinsului spiritual, care pătrunde la simțul intern prin mediul auzului. Prin această creare momentele sânt purtătoare ale artei, căci fiecare element artistic lucră ca unitate ne-ntreruptă și pătrundere de suflet și corp, de (idee) concept și imagine. Întreg secretul declamațiunei artistice se-ntemeiază de aceea pe (putința) puterea (facultatea) nu doar de-a pronunța coprinsul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alții când acei alții au de-a-i trece cu vederea atât de multe în astă privință. Următoarele vorbe a lui Arndt, dictate de focul cel mai curat (în scrierea lui: Despre ura poporului și despre întrebuințarea unei limbe străine, 1873) sânt încă și astăzi pe deplin adeverite: Cine vede, vă întreb, germanilor, și v-o aduc aminte ca să vă fie rușine, cine vede într-alt loc undeva fenomenul pe care noi îl putem vedea în toate zilele, că dintr-o mie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste sunete astfel de bine înfrînate încît ele să sune complecte și cu toate astea curate și neamestecate până și urechei celei mai fine. {EminescuOpXIV 290} dezvoltare peste tot pe acest teren. Cât de mult cadă aceste elemente, tocmai pentru că sânt elemente, în categoria lucrurilor celora ce se pot duce și învăța, totuși rădăcinele unei pronunții frumoase nu vor putea fi pricepute neci aicea decât de un organ a priori preaparat, cultivat de-un simț estetic fin. Chiar pe terenul acesta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unitatea pentru auz. Diftongul prezintă așadar o unitate într-adevăr vie, născută din diferința a duor elemente vocalice. Contopirea va fi naturalminte cu-atît mai complectă cu cât vocalele vor fi mai omogene, și ea e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene elementele vocale ce sânt a [sta-] mpreună. Între diftongi vor apar ținea toate acele sunete care se formează prin polii scalei vocalice, cari formează apoi și trecerea cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o unitate într-adevăr vie, născută din diferința a duor elemente vocalice. Contopirea va fi naturalminte cu-atît mai complectă cu cât vocalele vor fi mai omogene, și ea e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene elementele vocale ce sânt a [sta-] mpreună. Între diftongi vor apar ținea toate acele sunete care se formează prin polii scalei vocalice, cari formează apoi și trecerea cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă elementele trebuie să vină la dreptul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se contrag diftongii a, o, u, pe cari pentru compozițiunea trebuie sa-i considerăm de diftongi în e și i, sau diftongii se slăbesc peste tot în pronunție (au în ei, eu în ei). Din păcate mulți actori și oratori sânt marcați cu această greșală, care la rândul ei esercită totodată o influință simbolică. Diftongii ceia cărora prin pronunție li s-a răpit dreptul lor, cu cât slăbirea sunetului e mai marcată cu-atîta trezesc mai mult în noi închipuirea ordinarului, a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]