1,346 matches
-
ea: părinți, copii, iubite, ogoare de îngropat primăvara semințe de speranță. Ion N.Oprea nu a îngropat, ci a scos la lumină, așa cum se va vedea din cuprinsul acestei cărți, - roade de aur, lăsate să ruginească, deși aveau dreptul să sălășluiască în conștiința contemporanilor, pentru simplu motiv - de a ști de unde venim și ce bogăție sufletească respiră în urma noastră și plânge să fie scoasă sus, pe înălțimea unde Sisif își urca bolovanul - și acolo să rămână, sub auspiciile unei altfel de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe aceleași meleaguri cu autorul, iar coperta, în deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
toți ceilalți oameni, cu picioarele pe pământ. Până când, casa Veghei, ca și casa lui Dan, arăta, pe dinafară și pe dinlăuntru, ca nouă. Ca scoasă, atunci, dintr-o cutie. Din cutia bunului gospodar. Și priceputului locatar. Și mândrului om, care sălășluia, și-n unul și n altul, dintre ei doi. Într-o zi, din vorbă în vorbă,nu se știe care, a rostit: hai să ne luăm, tu. Hai, tu, a venit acceptarea, din cealaltă parte. Au hotărât, ziua, ora și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
am înotat cât am putut de mult, am colindat întreg orașul și am mers chiar în două insule. Acolo găsisem liniștea absolută: case de țară în jurul golfului, bisericuțe noi care se animau doar la hramuri. Pretutindeni, liniște nemărginită, locuri unde sălășluiesc mituri, unde zace forța pânzelor încă nepictate, a poeziilor încă nescrise. Dar și aici mă enervam, mă simțeam priponit cu o funie legată prea strâns. Nu mă gândeam nicidecum la viitor. Curba destinului meu era evident coborâtoare. Dar, niciodată, să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dar el este edificat și În privința asta. ZÎmbește reținut și ironic, respinge discuția, te respinge și pe tine, cu Îngăduința obosită a Înțeleptului În fața tinereții. — Știu, știu! oftează el. Dar toți sîntem singuri, fiule, și, de fapt, adevărata noastră singurătate sălășluiește aici - și-și lovește ușurel pieptul În stînga, În dreptul celui de al treilea nasture, În presupusa regiune a inimii. Dar tu! Liber, tînăr și hoinar, cu o lume Întreagă de explorat... Duci o viață minunată! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înălțătoare ar fi aceste lumini și clipe - nu aici am găsit și am simțit misterul, măreția și frumusețea nemuritoare a Americii. Am descoperit tărîmul Întunericului În inima nopții, a nopții celei mîndre, necunoscute și Întunecate: tărîmul acesta Întins și singuratic sălășluia pentru mine În creierul nopții. I-am văzut cîmpiile, rîurile și munții Întinzîndu-se sub ochii mei În toată splendoarea lor veșnică și Întunecată, În toată Întinderea și bucuria imensității lor, În toată sălbăticia, singurătatea și spaima lor, În toată rodnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească. Nu-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește cu viață și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce sălășluiește lent În uriașele Încăperi ale nopții strălucind de finețea vătămătoare a mîndriei și urii, acolo unde răsună doar cuvinte frumoase și curtenitoare, iar ochii veșnic bătrîni și răi sînt plini de bucuria unui consimțămînt mîrșav. O lume a morților ticăloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mii de semeni de-ai tăi pășesc pe deasupra capului tău, pe cînd tu stai aici, mort În tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de care era aproape inconștient, Într-atît de mult i se părea că folosește Însuși spiritul limbii, nu cuvintele, făcîndu-se astfel Înțeles imediat de toți cei cărora li se adresa? Nu. N-avea cum s-o dovedească și totuși știa că sălășluiește acolo, adînc Înrădăcinată În mintea și sîngele omenesc, cunoașterea clară a acestei țări și a neamului tatălui său. Simțise În ființa sa totul, amestecul tragic și indisolubil al neamurilor. Cunoștea contopirea groaznică a animalicului și a spiritualului. Cunoștea spaima fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nu a izvorît dintr-o pornire sentimentală, a izvorît În mod necesar dintr-o credință a spiritului. Este un nume de genul celor pe care toți oamenii Încep să le folosească deodată, un nume desăvîrșit și inevitabil, care a sălășluit pe ascuns În sufletul lor și care a trebuit să iasă la iveală. Oricine a trăit În acest stat o anumită perioadă de timp ajunge să simtă acest lucru: cuvîntul old nu este un adaos născut dintr-o dragoste melodramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă fac, mă gîndeam, ce să mă fac?... și-asta a fost În anul cînd au venit lăcustele acasă și parcă a trecut tare mult timp de-atunci. Doamne, cred că Nelson a avut dreptate atunci, a zis: „În tine sălășluiește Însăși tăria firii. N-am mai văzut așa ceva de cînd sînt“ - a zis. Păi cum, că doar erau toate În stăpînirea mea și le puteam face să crească, nu trebuia decît să le ating, și-așa fusese dintotdeauna, Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zise Macbeth. în timpul ăsta, bătrîna sărise în picioare și strîngea mîna fiecăruia de-acolo. Cînd ajunse la Drummond, acesta îi rînji și cîntă cu o dulceață neașteptată: „Domnul este păstorul meu și nimica nu-mi lipsește. La pășiuni bune mă sălășluește și mă povățuește la ape line.“ Mai mulți i se alăturară, alții rîseră și cîțiva se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au modelat Parisul și i-au conferit înfățișarea sa contemporană. Ei s-au aflat la baza comunităților care au marcat anumite cartiere. Bretonii din zona gării Montparnasse sau cei din Auvergne instalați în foburgul Saint-Antoine făceau ca provinciile franceze să sălășluiască în inima capitalei, iar trăsăturile vii ale acestora subzistă încă. În 1886, Parisul era așadar cel mai mare oraș de provincie: numai 36 % dintre parizieni erau născuți aici, față de 56 % veniți din restul departamentului Senei și din provincie și 8
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Las-o să se manifeste, să fie vizibilă prin faptele tale. Iubirea este ca un soare care strălucește în lume și nu poți ascunde lumina lui. Lumea este oglinda care-ți arată câtă iubire pui în ceea ce faci, câtă iubire sălășluiește în tine. Iubirea e ca o floare de care trebuie să ai grijă zilnic, să o uzi, să aibă lumină, pământ fertil. Nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire!"(Maica Tereza) Există o poveste foarte
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
iubire, ea se vede. O simți în inima ta cum crește dar știi că există în viața ta atunci când darul tău e îmbrăcat în iubirea ta. Lumea este oglinda care-ți arată câtă iubire pui în ceea ce faci, câtă iubire sălășluiește în tine. Iubirea e ca o floare de care trebuie să ai grijă zilnic, să o uzi, să aibă lumină, pământ fertil. Nu poți să spui că ai iubire și în același timp să judeci aproapele. Ce iubire e aceasta
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
alte le dorim. Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc. Adio slăvito, Ah, nu te mai văz, 400 {EminescuOpVI 401} Călător eu sunt De lume mă pierz. La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi fi, nu-i prin putință Alta-n lume să-ndrăgesc. No. 55 În lume născut Nimeni n-au putut A fi fericit Cu desăvârșit; Tot patimi cercând Necazuri răbdând Nu ne mulțumim Ș-altele voim; La moarte alerg Mă sălășluesc Viața nu-mi voiesc Ca să mai trăiesc; Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am strâns Nimic folosind; 451 {EminescuOpVI 452} Ah, lumina mea, Iată plec, mă duc, Pre tine te las Și-n mormânt m-arunc; Adio
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
al partizanilor globalizării. Dacă nu vom găsi o cale de a aduce la bordul navei și țările sărace cât mai repede, globalizarea nu va avea sorți de izbândă sau îi va trebui o miză de o sută de ani să sălășluiască în inima reformelor liberale, a piețelor libere și, ceea ce este cel mai important, a păcii și securității. Aceasta este probabil cea mai mare provocare cu care se confruntă astăzi civilizația noastră. Oamenii care nu au un viitor sunt cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
legate de gestionarea rețelelor de trafic.” Concepția noastră referitoare la ceea ce constituie inteligență trebuie să se schimbe. Aceasta este prea limitată pentru a cuprinde viitoarea amenințare sau oportunitate. Toate cercetările s-au bazat până în acest moment pe principiul că inteligența sălășluiește în creierul uman. Aceasta perspectivă este limitată. Gândiți-vă la profunzimea conștiinței wireless cu atitudine. Computere în rețea. Un potențial deosebit, la nivelul celei mai puternice dezvoltări în puterea de calcul distribuită va avea în curand capacitatea de a exploata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fuseseră acum puse în practică - pentru simplul motiv că îl întâlnise pe John. Simțea că prezența lui o emoționa într-un mod profund, intelectual și emoțional. Mai mult decât atât, conștientiza pentru prima oară structura subtilă a semnificației spirituale care sălășluiește în arta însăși. Era un fel de metaforă a sentimentului pe care îl purta prieteniei cu John. Cu toate acestea, John părea să aibă rețineri, ca și cum i-ar fi fost teamă sau era timid. Poate de vină era programul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cînd mă gîndesc la aiuritoarele cifre de vînzare a cărților lui! De ce nu mai scria romane? Descopăr În Paternitate veselă (tipărit În anul cînd m-am născut) un răspuns posibil: “Am Încercat să născocesc povestiri. Acestea se Îngreunau de răul sălășluind În mine, noroiul ăsta de pe fundul inimii ce Îmi reamintea că sînt fiu al lutului care mă cheamă necontenit“. Pentru el, povestirile născocite se Îngreunează În mod automat de răul care este activ În ființa autorului lor. Iată de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
este activ În ființa autorului lor. Iată de ce nu voia el să mă asculte cînd Încercam să-i vorbesc despre romanul pe care Îl scriam. Își spunea: „Dacă François scrie un roman, manuscrisul lui se va Împovăra de răul care sălășluiește În el“. Presupun că socotea că un film nu se poate Împovăra de răul pe care literatura era mai În măsură să-l exprime. La sfîrșitul anilor șaizeci, cinematograful nu arăta nimic din ceea ce romanele admiteau să fie descris. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ciudat, nu era supărată. Era ceva distractiv. Nu era ca la New York. Nu mai era viața ei, cea pe care o știa de atât de mult timp. Pe aceea o părăsise și Începuse alta nouă. În sufletul ei nu mai sălășluia amărăciunea. Această Cenușăreasă era mai degrabă uimită și veselă decât tristă. Apoi lucrurile luară brusc o turnură mai plăcută, când zâna ei cea bună apăru și-i aduse hainele de bal. Această zână era una de culoare. Diane Keith Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]